UTILIZAREA RECONVERSIEI ZONELOR INDUSTRIALE/MILITARE în AUTOREGENERAREA ZONELOR CENTRALE – STUDIU DE CAZ SISTEMUL URBAN TIMIȘOARA (SUT)

Pentru începutul analizei noastre luăm în considerare definiția REGENERĂRII URBANE ca “aducerea la viață a zonelor urbane cu efortul cooperativ al municipalităților, proprietarilor și a altor actori implicati cu scopul de a îmbunătăți condițiile de trai, de a crește calitatea mediului și a climatului social și de a întări economia locală“ [1]. Această aducere la viață se realizează prin reabilitarea spațiului fizic, dezvoltarea economică și a mediului social.  Pentru a aduce viață într-o entitate urbană (zonă/ cartier/ oraș) este necesară însă și AUTO-REGENERAREA URBANĂ, care nu se poate realizeaza numai prin intervenții externe, ci este un proces subtil, holistic în care participă și întregul mai mare. Fiecare entitate supusă regenerării are particularitatea sa, ce păstrează memoria locului din evoluția sa istorică într-un context mai mare. Ca prim pas a expunerii noastre este necesară o analiză a unicității evoluției Sistemului Urban Timișoara (SUT).

EVOLUȚIA SISTEMULUI URBAN TIMIȘOARA (SUT)

Epoca modernă a Sistemului Urban Timișoara (SUT) începe după 1717, atunci cînd Imperiul Habsburgic a ieșit victorios la Timișoara, în lupta sa cu Imperiul Otoman, pentru supremație în zonă. Pînă azi au fost trei etape importante în SUT marcate de transformări radicale. Etapa I a fost precedată de demolarea totală a memoriei otomane a locului și urmată apoi de construire a unei noi garnizoane/oraș “CETATE” după toate regulile noii epoci europene industriale. Lăsînd neconstruite cca. 1000 m în jurul Cetății, din rațiuni militate, au fost edificate apoi comunitățile Josefin, Maierele Germane, Maierele Valahe (Elisabetin), Mehala, Fabric. Au urmat, la distanțe de peste 10 km, satele colonizate cu populație adusă de pe întregul teritoriu al imperiului (de la Atlantic pînă în SUT), ce au format un conglomerat geostrategic unic în zonă. Implantarea acestor sate a fost urmată și de modelarea întregului teritoriu înconjurător pe cele 9 direcții radiale ce ajungeau la zona “CETATE”, ce a funcționat de atunci ca un MAGNET CENTRAL. În etapa II (după 1867), cînd zona a trecut de la administrația habsburgică la cea maghiară, SUT s-a consolidat prin începerea unificării spațiale a Cetății (ce și-a întărit astfel rolul său de magnet) cu suburbiile din est (Fabric), din vest (Josefin) și din sud (Elisabetin) păstrîndu-și concepția radială a SUT. Momentul crucial al acestei strategii a fost mutarea liniei de cale ferată din sudul “CETĂȚII” în nordul ei, pe terenurile militare de antrenament de atunci ale garnizoanei, fapt ce a permis implantarea primelor unități industriale de aici. Această operațiune a adăugat, pe lîngă concepția radială existentă și concepția concentrică, realizîndu-se astfel actuala structură radial-concentrică a SUT.  Inventarierea monumentelor istorice din Timișoara și a zonelor lor de protecție (aprobată prin lege) efectuată în 1998 s-a oprit la perioada 1716-1947, neîncluzînd însă și patrimoniul industrial pre/post 1947, cu toate că SUT s-a dezvoltat constant în acest sens și între 1947-1998 (fig.1).

fig. 1-  Inventarierea monumentelor istorice (1998) și a zonelor lor de protecție a relevat  importanța zonele istorice “Cetate”, „Fabric” și „Josefin” (cu extensia sa în sud „Elisabetin”) ca axă de dezvoltare est-vest de a lungul Canalului Bega a municipiului Timișoara (sursa: PUG 1998, completat Radoslav R).

Etapa III de dezvoltare a SUT, de sub administrația românească, a început în 03.08.1919 și la început a continuat fără mari modificări strategia urbană a precedesorilor săi, dar odată cu schimbarea ideologiei din 1947 s-a trecut la ocuparea fostelor terenuri militare libere din nord-vestul Zonei Centrale Cetate, preponderant cu funcțiunea industrială.

În etapa IV post 1989, dar mai ales post 1998 a devenit clar că România, respective SUT s-a despărțit de blocul european estic trecînd în cel vestic, ceea ce a presupus trecerea foarte brutală de la epoca industrială comunistă la cea post-industrială occidentală, prin dezindustrializarea forțată, respectiv distrugerea/ falimentarea zonelor industriale aparținînd “întregului popor” și prin reconversia lor cu alte funcțiuni necunoscute nouă (RETAIL și OFFICE).

Dacă suprapunem zonele industriale sau special/militare existente în 1998 pe planșa anterioară aprobată a monumentelor istorice și a zonelor lor de protecție remarcăm încorsetarea prin învăluire a  acestora din urmă, prin blocarea legăturii zonelor rezidențiale de zonele istorice (fig.2). PUG-ul Timișoarei în vigoare și azi, finalizat în 1998, nu avea indicații cu privire la tacticile de implementare a RECONVERSIEI previzibilă a acestui patrimoniu construit sau mobil industrial/militar cu un plan minim de acțiuni coerent și de adaptare flexibilă a lor la cerințele noii piețe liberale. Pentru că zonele istorice, ca posibili magneți/atractori principali pentru aceste reconversii, se prezentau într-o stare jalnică ca urmare a politicii ante-1989 fiind parasite de locuitorii activi, exista varianta ca sistemul radial-concentric să distrugă centralitatea SUT-ului. Sub presiunea comunității locale, care se rezuma doar la restaurarea imobilelor din zona istorică centrală, în postura de arhitect șef din acea perioadă am fost nevoit să întocmesc o strategie mai amplă ce utiliza potentialul uriaș ca urmare a  RECONVERSIEI ZONELOR INDUSTRIALE/MILITARE pentru AUTOREGENERAREA ZONELOR CENTRALE. După 1998 prima presiune investițională majoră externă a venit din partea funcțiunii de RETAIL, la început cu supermarket-uri (cca. 1500mp), apoi cu hypermarket-uri (cca. 5000mp), care a reușit rapid să ocupe un segment total deficitar din lumea ante1989. Decizia noastră a fost ca aceste noi funcțiuni de comerț să ocupe spațiul industriilor mici destructurate/abandonate, din suprafață interioară a orașului, pentru a servi comunităților locale (la distanțe pietonale de sub 500m) și să nu ocupe terenurile libere din extravilan.

fig.2- suprapunerea zonelor industriale sau special/militare existente în 1998 pe planșa anterioară a monumentelor istorice și a zonelor lor de protecție remarcă blocarea legăturii dintre ele, cu precădere în vest/nord și est (sursa: PUG 1998, completat Radoslav R).

 

 

UTILIZAREA RECONVERSIEI ZONELOR INDUSTRIALE/MILITARE în AUTOREGENERAREA ZONELOR CENTRALE

Concomitent cu aceste prime decizii a apărut viziunea noastră de AUTOREGENERARE URBANĂ a zonelor istorice tradiționale după următoarele concepte: „cartierul creativității” pentru zona Cetate, „cartierul berii” pentru zona Fabric (acolo unde ființează de aproape 3 secole fabrica de bere) și „cartierul servicii” pentru zona Josefin (gara, fostul port, etc) în speranța de repopulare, de revitalizare. „Zona Centrală Cetate”  (ZCCT), magnetul principal de atracție pentru SUT, a rămas ca și celelalte zone istorice indiferentă față de potențialul său de viață socială, economică, funcțională din cauza transformărilor petrecute în perioada 1945-1989. Pentru a readuce la viața ZCCT inițial am utilizat ACȚIUNI INVESTIȚIONALE PRIVATE și PUBLICE începînd cu anul 1998. Scopul acestor acțiuni directe a fost de transformare într-o primă etapă a ZCCT în “MALL-ul în AER LIBER CETATEA TIMIȘOARA” (MALCT), ca în final să se ajungă (prin utilizarea altor acțiuni) la un “MALL CREATIV INTEGRAT în AER LIBER CETATE TIMIȘOARA” (MCIALCT). Prima operațiune a acestui plan de acțiuni a fost refunctionalizarea clădirilor și refuncționalizarea spațiului public pentru readucerea vieții vibrante în ZCCT. Refuncționalizarea clădirilor (acțiune privată) s-a propus să se facă prin refuncționalizarea subsolurilor, refuncționalizarea parterurilor, refuncționalizarea etajelor și mansardarea podurilor. Refuncționalizarea spațiilor publice (acțiune publică) urma să se realizeze treptat/prudent, pentru a nu risca GENTRIFICAREA zonei. Totuși singurul capital uman capabil să învingă indiferența și blocajul institutional din ZCCT, pentru a face zona atractivă readucînd-o la viață prin autoregenerare, erau studenții (cca. 40.000) cu spațiile lor aferente de studiu și cazare amplasate după 1920 din sudul ZCCT, profitînd de spiritul lor independent, creativ și dinamic. În acest context ZCCT era un capăt de traseu pietonal, prea lung și neinteresant pentru studenți (fig.3).

fig. 3- relații pietonale ale studenților din zonele studențești existente- Campus Universitar I (CU I) cu ZCCT erau neatractive în anul 1998 (sursa: Radoslav R., et al).

“Readucerea vieții în ZCCT” cu OAMENI CREATIVI se putea face doar cu atragerea studenților acolo prin amplasarea unui nou Campus Universitar -CAMPUS-ul UNIVERSITAR II (CU II) în locul fostei Cazărmi militare Oituz din latura nordică a ZCCT (fig. 4), acțiune publică ce a început în jurul anului 2000, fapt ce a contribuit la amplificarea zonei de atractivitate a MAGNETULUI CENTRAL.

fig. 4- prima etapă de autorevitalizare a ZCCT (după 2000) realizată prin traversarea ei pietonală de către studenți (oameni creativi) dinspre CU I înspre CU II prin amplasarea acestuia pe terenul fostei Cazarme Oituz (sursa: Radoslav R., et al).

Acest prim “parteneriat” între acțiuni private (ale actorilor creativi) și publice (ale autorității locale) a condus la începutul transformării ZCCT dintr-o zona abandonată, într-o zonă de servicii/comerciale ce facilita contactele sociale intense.

A urmat amplasarea altei funcțiuni majore a perioadei post-industriale românești, cea de RETAIL MAJOR în jurul ZCCT. S-a utilizat din nou acțiunea unui ATRACTOR PRINCIPAL care să interacționeze cu CETATEA în nordul ei, în urma amplasării IULIUS MALL TIMISOARA (IMT) în zona fostelor antene radio (fig. 5). Acest demers a sugerat ZCCT nevoia ca aceasta să-și preia rolul în mod serios pentru a face față competiției acerbe rezultată în urma acestui implant privat. Fostele antene fracturau realizarea rețelei majore rutiere urbane radial-concentrică (concepută la începutul sec. XX- lea) premiza unei dezvoltari organice a unui teritoriu mult mai mare decît orașul în sine. Amplasarea lui IMT pe direcția axei Timișoara –Arad a făcut ca Municipiul Timișoara (300.000 loc) să-și întărească rolul de pol al regiunii de dezvoltare vest, dar și al Euroregiunii DKMT (de peste 1.500.000 loc). Dezvoltarea acestei funcțiuni majore private (dintre 2003 -2009) a permis extinderea/amplificarea spre nord a ZCCT, urmînd ca distanța pietonală dintre acestea să se reducă în final la sub 500m (distanță pietonală rezonalibilă). Ca atare această decizie urma să fie acompaniată de urgentarea pietonizării prudente (pas cu pas) a ZCCT pentru a nu se poziționa în inferioritate față de potențialul IMT.

fig. 5- amplasarea IMT începînd din 2003 pe fostul teren al antenelor radio (funcțiune militar strategică) a permis primul pas spre realizarea unei cooperări cu avantaje reciproce în relație lui cu ZCCT și spre amplificarea acesteia în nord (sursa: Radoslav R., et al).

Deși aceste prime decizii de acțiune au fost luate în jurului lui 2000 după ample dezbateri, a fost nevoie de clarificarea dezvoltării integrate a SUT. Așa a apărut „SCENARIUL de DEZVOLTARE a AGLOMERĂRII URBANE TIMIȘOARA” aprobat prin HCL 325 din 07.2005 ce conține 10 strategii specifice planificării spațiale după cum urmează: A – G.I.S. în A.U.T.; B-INFRASTRUCTURA în A.U.T.; C – LOCUIREA în A.U.T.; D – RETAIL ul în AUT.; E – INDUSTRIA și SERVICIILE în A.U.T.; F – PARCURILE și PROTECŢIEA MEDIULUI în A.U.T.; G – ECHILIBRU  SOCIAL în A.U.T.; H –  ZONA ISTORICĂ în A.U.T.;  I –ZONA UNIVERSITARĂ în A.U.T.; J – SPORT ŞI AGREMENT în A.U.T. Ele au fost însoțite de planuri de acțiuni aferente fiecărei strategii. Astfel prin strategia specifică ZONEI ISTORICE  s-au consolidat acțiunile pomenite anterior și prin strategia specifică ZONEI INDUSTRIALE și de SERVICII” s-a prevăzut acțiunea de mutare a PLATFORMELOR INDUSTRIALE si LOGISTICE existente din interiorul inelului rutier II si apoi din întregul oraș, pe viitoarea centură rutieră. Această operațiunea de mutare a fost încheiată azi parțial, cînd majoritatea din cele 20 de platforme mari industriale și logistice (peste 150ha din zona centrală) adiacente ZCCT au fost mutate deja în preajma centurii rutiere existente/proiectate.

Clasarea unui Sistem Urban în ierarhia europeană este dată și de prezența sediilor unor companii multinaționale pe teritoriul său. Timișoara nu avea în anul 2000 o zestre rezonabilă de spații de birouri de clasă superioară, necesară satisfacerii acestui criteriu. Astfel alături de acțiunea de mutare a zonei industriale în scenariul menționat anterior a fost menționată și continuarea acțiunii de “reconversie a fostelor zone industriale situate în vecinătatea centrului” (și ea spre finalizare azi). Această acțiune a început prin implantarea de noi ATRACTORI cu funcțiunea de OFFICE pe terenul fostei Fabrici de Confecții-ModaTim, în interiorul inelului II (Piața 700), care prin amplasarea “City Business Center Timișoara” (CBCT) urma să interacționeze cu zona ZCCT amplificată deja social și spațial de prezența studenților (fig. 6).

Apropierea la sub 500m (distanță pietonală rezonalibilă) a dezvoltării CBCT cu funcțiunea de OFFICE de ZCCT a făcut ca aceast nou ATRACTOR să interacționeze imediat, benefic cu ATRACTORUL MAGNET CETATE (acțiunea s-a desfășurat concomitent cu pietonalizarea ei în 2016). Astfel ZCCT a devenit locul favorit de servit masa la prînz/seara a celor peste 5.000 angajați noi, (bancheri, Yuppies, gulere albe), locul de mers pe jos atît de necesar sănătății funcționarilor ce lucrează în CBCT, locul de contacte sociale întărit de caracterul creativ al studenților prezenți deja în zonă.

fig. 6 – amplasarea CBCT începînd cu 2012 pe fostul teren al Fabricii de Confecții a permis realizarea un pas decisiv spre o cooperare directe cu ZCCT și amplificarea ei înspre vest (sursa: Radoslav R., et al).

Capacitatea de amplificare a magnetului central cu ajutorul traseelor pietonale prin reconversia zonelor industriale din proximitatea sa, părea că s-a sfîrșit. Ca atare developerii privați participanți la devenirea SUT au trecut la faza următoare de RECONVERSIE a zonelor industriale epuizate ce se aflau la distanță mai mare de 500m de magnetul principal, dar mult mai aproape de celelalte zone istorice FABRIC și JOSEFIN.  Astfel prin dezvoltarea “ISHO OFICCE” (ISHO) de pe fostul teren al fabricii ILSA (fig. 7), începută în 2017, s-a acționat pentru autoregeneraea zonei istorice abandonată FABRIC (Gara de Est, Badea Cârțan, Piața Traian, etc). Cu abilitatea proiectanților se poate autoregenera o zonă istorică unică (Fabric) prin transformarea ei in „cartierul berii”.  Prin reactualizarea memoriei vechiului traseu rutier pe amplasament se poate finaliza Inelul rutier II, fapt ce ar conduce la reducerea traficului rutier major ce traversează  ZCCT prin zona Bastion. Deasemeni,  prin reactivarea apartenenței a Universitatii de Medicina si Farmacie la ZCCT, ISHO poate amplifica și mai mult magnetul central. Dezvoltarea ISHO poate contribui și la reanimarea vieții de a lungul cursului canalului Bega (acțiune pe care se bazează conceptul cîștigător de capitală culturală europeană pentru Timișoara în 2021).

fig. 7 – amplasarea ISHO pe fostul teren al fabricii ILSA va permite autoregenerarea zonei istorice Fabric, concomitent cu amplificarea ZCCT (sursă: Radoslav R, et al 2016).

În 2015 a început reconversia fostei zone industriale Electromotor, zona adiacentă Gării de Nord, prin amplasarea sediului NOKIA destinat cercetării de specialitate, urmată în 2016 de realizarea a încă 5 imobile de OFFICE (fig.8). Întreaga zonă istorică adiacentă Josefin cîndva o zonă foarte activă, este părăsită azi de vitalitatea locuitorilor. Prin realizarea acestei noi reconversi se contribuie prin interacționare la autoregenerarea zonei istorice Josefin, ce conține un set de imobile foarte valoroase, mai ales un front excepțional al imobilelor de pe malul Canalului Bega. Parterele imobilelor de pe malul Canalului Bega pot fi transformate în pub-uri, restaurante, cafenele pentru cei peste 7.000 salariați ai noii dezvoltări, avînd un contact unic cu apa, atît la prînz, dar și după terminarea programului de lucru. Prin crearea unui dublu TRASEU PIETONAL (fig.8) al CREATIVITĂȚII, EDUCAȚIEI și REFLEXIEI (între Josefin și Fabric prin spațiul construit al ZCCT și prin spațiul verde albastru al canalului Bega), se poate ajunge la amplificarea magnetului central (născînd o axă pietonală vest-est plină de atracții diverse). Acestui dublu traseu pietonal i se poate adăuga și un al treilea traseu est-vest major, cel al transportului public regional de tip TramTrenTimișoara prin utilizarea căii ferate actuale.

fig.8- Amplasarea dezvoltărilor  “CU II”,  “IMT”,  “OVT”,  “CBCT”,  “IOMDT”  “NOKIA”,  pe fostele terenuri militare/industriale au constituit pași decisivi pentru amplificarea  zonei de influență a magnetului “ZCCT” (sursa:- Radoslav R, et al 2017).

Acestor dezvoltări în domeniul OFFICE li s-a adăugat începînd din 2016 în nordul ZCCT și în completarea dezvoltării IMT un mixt amplu ce adaugă amplelor funcțiuni de retail și funcțiunea de OFFICE  în clădiri înalte și foarte înalte (ce aduc în memorie silueta vechilor antene) care vor aduce peste 15.000 angajați în total prin transformarea întregii zone în Open Ville Timișoara (OVT). Această dezvoltare OVT spre sud va naște o pietonală verde puternică (grădină suspendată) peste inelul II, unind-o cu ZCCT prin apropierea lor la sub 500m (fig.8), amplificînd axa pietonală nord-sud ce traversează zona centrală Cetate.

Prin aceste amplificări atractivității ZCCT pe axa nord-sud și pe axa est-vest se poate crea un “MALL CREATIV INTEGRAT IN AER LIBER TIMIȘOARA” (MCIAT) mult mai amplu decît Magnetul Inițial Cetate (fig.8) utilizînd răspîndirea cunoștiintelor în clădirile publice sau private (biblioteci, librării, muzee, centrele comunitare, spațiile culturale, școlile, liceele, universități, pub-uri.,cafenele, etc) într-un program continuu,  pentru a oferi oportunități de întîlnire/loisir și dezvoltare, într-un învățămînt pe toată durata vieții.

Aceasta presupune o integrare a rețelei de spații publice active nou create (RSPA) cu rețeaua de spații din clădirile publice și private (RSCPP) dispuse să participle la acest proces. În acest sens vom trata pe scurt pasul următor de realizare a strategiei specifice de transformare a ZCCT în MCIAT, prin acțiuni integrate de unificare a rețelei de spații publice  cu ajutorul TRASEELOR PIETONALE/BIKE.  Aceste planuri de acțiuni pentru fiecare zonă de dezvoltare imobiliara au constituit un alt capitol amplu al studiilor noastre. Acestea au ca scop final realizarea a unei  REȚELE UNITARE de SPAȚII PUBLICE ACTIVE ce necesită impunerea  unor detalii tehnice minime strict necesare pentru asigurarea unui număr de persoane pietonale suficiente păstrării unei vieți vibrante în aceste zone și anume: distanța pietonală acceptabilă dintre ATRACTORII PRINCIPALI să nu depășească 500m; în cazul că această distanță între cei doi atractori principali este mai mare, trebuie pe traseul pietonal să fie amplasați ATRACTORI SECUNDARI; lățimea unui pietonal principal trebuie să fie de minimum 5m. Numai așa noii atractori principali (dezvoltările imobiliare prezentate) împreună cu posibilii lor atractori secundari, pot în final să formeze împreună cu atractorii principali istorici (Zona Cetate, Zona Fabric, zona Josefin) o REȚEA UNITARĂ de SPAȚII PUBLICE ACTIVE (fig.9). Studiile în acest sens au fost începute în cadrul Centrului de Cercetare pentru Planificare Urbană din cadrul Universitatii Politehnica încă din 2008. Fiecare posibil traseu major pietonal/bike ce leagă spații publice a fost analizat în studiile noastre. Dacă ele se vor realiza, ele vor contribui ca fosta ZCCT să devină în final un CLUSTER CREATIV UNIC (fig.8 și 9) mult mai mare decît magnetul central inițial în Polul de Creștere Timișoara, în Sistemul Urban Timișoara, în Euroregiunea noastră, în România.

fig. 9- amplificarea traseelor pietonale/bike dintre ACTORII PRINCIPALI vechi și noi pot produce o REȚEA UNITARĂ de SPAȚII PUBLICE ACTIVE (RUSPA)  (sursa:- Radoslav R, et al 2017).

Deși developerii, băncile, cetățenii, specialiștii, etc. au reacționat promt în aplicarea mesajelor transmise prin scenariile noastre, reprezentanții administrației publice, furați probabil de presiunea automobilului, au neglijat parțial infrastructura pietonală majoră (responsabilitate care le stă în atribuții) prin unele măsuri cel puțin controversate.

După ce am prezentat conceptul holistic de autoregenerare urbană a zonelor istorice și aplicarea lui în SUT, este momentul să prezentăm în cîteva cuvinte situația memoriei patrimoniului industrial/militar (mobil și imobil) aferent zonei. Conf. fig.1 (din 1998), lista celor cca. 1000 poziții de monumente și a zonelor lor de protecție a fost stabilită prin lege. Propagandistic după 2010, s-a ajuns la o listă cu cca. 14.000 poziții, care probabil cuprindea și imobile din patrimoniul industrial/militar mobil și imobil al SUT (din păcate nu a apărut și o inventariere specializată a lor, aprobată în conf. cu legislația românească). Astfel a rămas la latitudinea proprietarilor acestei avuții materiale/imateriale unice să demoleze total sau parțial acest patrimoniu. Unii proiectanți au reușit să-și convingă beneficiarii de potențialul patrimoniului industrial/militar preexistent dezvoltărilor lor imobiliare. Este cazul  dezvoltărilor CU II (în care s-au păstrat majoritatea clădirilor/cazărmilor), CBCT (în care s-au pus în valoare urmele stăvilarului vechii fortificații de la începutul sec XVII –lea) sau ISHO (în care s-a păstrat o clădire semnificativă începutului de secol XX-lea). Din păcate după 2012 fenomenul de demolare în SUT a patrimoniului industrial/militar a fost desăvîrșit.

NOTĂ: acest text este o complilație din postările noastre de pe  https://radulblog.wordpress.com/

Radoslav Radu,

REFERINȚE:

[1] http://www.regenerareurbana.ro/?page_id=37