Pentru că în ultima perioadă au apărut o mulțime de informații tehnice din arhiva IPROTIM, cu privire la zona Centrală Cetate Timișoara, îmi permit să prezint în prima parte a postării două copii foto ale variantei etapa II, a grupului arhitecților Gaivoronschi&Radoslav. Ca să ne amintim de derularea concursului intern pentru noul centru Civic TM. de la IPROTIM, coordonat din București de tov. Romeo Dragomirescu, pe zona încă neâmpădurită din spatele Hotelului Continental, este corect să pomenim că prima etapă a fost una individuală la care au participat cca. 5 colegi din IPROTIM cu soluțiile lor. Menționez că eu am propus o variantă pe actuala zonă OITUZ, stârnind o mica ”furtună de palat”, încălcând cu bună știință amplasamentul solicitat mai ales prin argumentația prezentată. Zona Oituz era și atunci adiacentă Zonei Centrale Cetate din Timișoara și adăpostea atunci o unitate militară din timpul administrației austro-maghiare care s-a dovedit în 1989 a fi total inoportună. Am susținut atunci că nu este normal ca reprezentanții clasei muncitoare să locuiască la periferie (zona Lipovei -actuala Cale Sever Bocu, fostă Calea a Lipovei), fără acces rutier în zona centrală și deținuții să rezideze în centru (str. Popa Șapcă/zona Oituz). Intervenția mea a fost totuși salutară pentru că a doua zi s-a dat ordinul de REDESCHIDERE a circulației rutiere prin pasajul Popa Șapcă (blocat până atunci) și de CEDARE a terenului (ocupat abuziv de Trustul de Construcții timișorean) pentru calea rutieră ce lega str. Popa Șapcă de Calea Lipovei, către Primăria Timișoara. După 1998 (sub administrația Ciuhandu) zona a fost reconvertită în zonă Universitară/Campus Universitar II, decizie necesară pentru autoregenerarea zonei centrale Cetate (vezi [1]).
În etapa următoare s-au format echipe alcătuite din câte doi arhitecți pentru amplasamentul STABILIT, din spatele Hotelului Continental. Spre surpriza mea am fost admis și eu la această etapă și astfel alături de colegul meu mai tânăr Vlad Gaivoronschi am prezentat împreună o variantă total diferită de cea a restului arhitecților, prin faptul că am restrâns zona de studiu doar în interiorul inelului I.
Fig. 1 – (fig. 1a) arh. Pompiliu Alămureanu și carh. Bengulescu analizînd soluțiile colectivelor din IPROTIM pentru etapa II (soluția Gaivoronschi&Radoslav este în planul din mijloc); (fig 1b) imaginea soluției VG&RR, cu textul de pe poza respectivă aparținând dlui Tickă Popescu, realizatorul machetei (sursă foto: raduradoslav);
Fig. 2 – (fig. 2a) imagine generală a soluției VG&RR cu o ”Piață Centrală Circulară” bordată de clădiri de înălțimea celor din zona istorică, având un cap de perspectivă, dinpre podul Michelangelo, fanta de lumina (cu un punct de belvedere spre Cetate) născută prin detașarea celor două imobile mult mai înalte ca hotelul Continental. Prin soluția propusă se păstra/întărea spațiul verde din sudul inelului I; (fig 2b) extras imagine dinspre Piața Sf. Gheorghe cu mica piațetă de penetrare (pe amplasamentul fostei Porți a Transilvaniei) în noua Piață Centrală Circulară (sursă imagine: raduradoslav);
S-a ales varianta/soluția din prim planul figurii 1a. Adică ocuparea întregii suprafețe de teren, unde în timp a apărut cea ce azi se numește ”Parcul Civic”, zonă delimitată în nord de subzona Centrală Cetate (hotelul Continental), în sud de fostul bld. Lenin (actual bld. Mihai Eminescu), în Vest de fosta stradă Asănești (actual str. Patriarh Miron Cristea) și în est de strada Traian Grozăvescu. Aici s-a terminat aventura mea cu Noul Centru Civic Timișoara.
Să revenim însă la proiectul ”Noului Centru Civic Timișoara” finalizat în 1989. Prin unirea majorității forțelor dintre participanții inițiali, la care s-au alăturat și celelalte profesiuni necesare unui proiect de execuție, s-a format un nou colectiv., care în 1988 (posibil) arăta conform figurii 3.
Fig.3 – 1988 (posibil), echipa multidisciplinară din IPROTIM, care a elaborat proiecte de execuție pentru anumite imobile ale noului Centru Civic Timișoara (sursă poze: raduradoslav);
De asemeni prezint doar două fotografii cu machetele elaborate în timp de unii membri ai acestui colectiv: (fig. 4a) cea din 1985 (posibil) cu soluția inițială a Centrul Civic Timișoara (vezi [1]), respectiv (fig.4b) cea din 1989 (posibil) cu soluția finală a Centrul Civic Timișoara.
Fig. 4– (fig.4a) 1985 (posibil), macheta inițială a Centrul Civic Timișoara, elaborată de colectivul selecționat după etapa II; (fig.4b) 1989, macheta soluției finale, pregătită în fază DDE, elaborată de întregul colectiv multidisciplinar (sursă poze: raduradoslav);
Timpul a rezolvat prevederile acestui ”mic” proiect faraonic local, pentru că dorința ”unicului acționar” al României până în decembrie 1989 (fig.4a), a secat visteria țării pentru realizarea mărețului său vis, Centrul Civic București (fig.4b), la o scară de zeci de ori mai mare decât cel din Timișoara.
Fig.4 – (fig.4a) ante 1989 -Unicul acționar al visteriei naționale față în față cu planurile sale mărețe de a rămâne în istorie; (fig.4b) Centru Civic București, coordonat de marele conducător și planul său de restruturare a unei întregi zone centrale din București, la o dimensiune înzecită mai mare ca cea de la Timișoara;
Analizând aceste ultime două imagini (fig.4a/b), nu pot să nu-mi imaginez grupurile de turiști occidentali sau arabi, costumați pentru a fi feriți de temperaturile locului, coborând din autobuze cu aer condiționat, pentru a vizita fie ruinele imperial simbol ale Angkor-ului (vechea capitală a imperiului Cambogiei dispărut), fie cele ale Tenochtitlan-ului (vechea capitală a imperiului Aztec/Mexic dispărut), sau cele din Samarkand-ului (vechea capitală a imperiului mongol/Uzbekistan dispărut). Cum statul Român nu a ajuns un imperiu și astfel nu s-a destrămat, cum Bucureștiul s-a ales cu imensă cicatrice, tot astfel Timișoara s-a ales cu un ”CODRU URBAN SPONTAN” (vezi [2]) în zona studiată între 1980-89 pentru Noul Centru Civic. Acest fapt face din urbea noastră un posibil model în lume din punctul de vedere al unui ”oraș verde” sustenabil.
raduradoslav, Timișoara 2023, noiembrie, 17.
REFERINȚE
[1] Radu Radoslav, (2018) – Blogul lui Radu, Jurnalul unui urbanist timișorean 2017-2018 (vol. II)-”UTILIZAREA RECONVERSIEI ZONELOR INDUSTRIALE/MILITARE în AUTOREGENERAREA ZONELOR CENTRALE – STUDIU DE CAZ SISTEMUL URBAN TIMIȘOARA (SUT)”, pg.79-85, ed. ArtPress, Timișoara, sau: UTILIZAREA RECONVERSIEI ZONELOR INDUSTRIALE/MILITARE în AUTOREGENERAREA ZONELOR CENTRALE – STUDIU DE CAZ SISTEMUL URBAN TIMIȘOARA (SUT) | Blogul lui Radul (wordpress.com) (2017.11.12.)
[2] Radu Radoslav, (2023) – Blogul lui Radu, Jurnalul unui urbanist timișorean cu războiul la ușă 2021-2023 (vol. V)- ”NOILE CENTRE CIVICE-TIMIȘOARA (1723-2023)”, pg. 313-32, ed. cosmopolitanart, Timișoara, 2023, sau: NOILE CENTRE CIVICE – TIMIȘOARA (1723-2023) | Blogul lui Radul (wordpress.com) (2023.06.04)
Blogul lui Radul 