”DEMOCRAȚIA CORUPȚIEI” sau CUM CORUPȚIA NEOLIBERALĂ DE TIP ORIENTAL OMOARĂ DEMOCRAȚIA

Dacă în lumea occidentală nivelul corupției nu penetrează direct în lumea omului de rînd, în lumea orientală ea este de la nivelul cel mai de sus pînă la nivelul cel mai de jos. Am publicat acum ceva timp un șir de postări [01], [02] în care încercam să demonstrez că principiul ”laissez-faire”-ului domină viața de acolo, că frăția născută din principiul  ”CUNOAȘTE și FĂ SCHIMB de FAVORURI” a condus la capturarea statului de interese private (de esență multinaționale) distorsionînd logica economiei neoliberale de tip ocidental, pentru că acolo orice acțiune la orice nivel se face prin dare/primire de mită/favoruri reciproce. Astfel esența vieții comunitare de acolo este subminată prin înșăși comportamentul fiecărui membru al comunității respective. Am scris acest preambul pentru că nu puteam să nu fiu îngrijorat de ce s-a întîmplat acum cîteva zile la BEIRUT, în LIBAN, un fel de COLECTIV AUTOHTON de cîteva sute de ori mai grav ca la noi, care se poate multiplica oricînd și pe meleagurile noastre.

În fapt doream să pornesc această postare de la o imagine care m-a tulburat profund în ultimele două săptămîni:

1966 vedere de pe UVT LM

Fig. 1 – Timișoara 1966, faleza malului Canalului Bega cu o zonă neconstruită de lățime de cca 20m și un parc VERDE de cca 50m, imagine de pe terasa Universității de Vest (sursă foto: Muntean Lucian);

Ceva nu era în regulă cu această imagine: știam că marele arh. Fackelman Hans, liderul proiectului IPROTIM al actualei Universității de Vest din Timișoara, a întocmit un studiu pentru reamenajarea ”Malurilor Canalului Bega” peste drum de încă nerealizatul bd V. Pîrvan. Studiul făcea parte din ansamblul de amenajări al falezei Canalului Bega început în aval în dreptul vestitului ”Flora” (starea de spirit a mișcării hippy timișorene din anii 1965-80). Deși timișorean fiind, nu am fost acolo nici odată în acea perioadă pe locurile unde lanuri de porumb care se lăfăiau pe amplasamentul viitoarei ”Sorbone din cucuruz”, cum urma să fie alintat sediul Universității de Vest (UVT). In memoria mea zona dintre Podul Michelangelo și podul Mihai Viteazu era plină de baze sportive atunci. Treptat au devenit zone betonate, apoi umplute cu clădiri și apoi transformate în divertisment supraactiv nocturn în plină zonă studențească (fig. 2). Reamintesc că în SUA/ UK/ Germania acest fenomen este interzis prin lege.

2

Fig. 2 – Timișoara 2020, ce a mai rămas verde din faleza malului Canalului Bega anilor 1960,  cu o zonă de mobilitate de agrement de cca 5m zonă pietonală/velo și apoi cu fostele baze sportive transformate în betoane și cluburi de noapte (sursă: google).

Surprinderea mea a fost și mai mare cînd un ziar local [03] a atras atenția anul acesta, luna aceasta (2020.08.) că o mare parte dintre aceste așa zise baze sportive precum: SC Adria SRL, Gil Hercules, Baza Sportivă Kaiak, Baza Sportivă Electrometal, Terasa Eminescu, Ștrand CFR, Club Don Crihan, Baza sportivă „Constructorul”, „Club Fratelli” (fost Gil Hercules) sunt amplasate pe terenuri ale PMT (Primăriei Municipiului Timișoara), nefiscalizate. Așadar PMT și cei care au prestat pentru ”binele comunității locale” ar fi trebuit să stabilească o strategie spațială coerentă pentru această zonă de grad zero a Timișoarei.

Să ne reamintim cîteva documente urbane esențiale care reglementează (sau mai bine zis ar fi trebuit să reglementeze) această zonă prezentatî în postarea nostră din 2016: „Reabilitarea infrastructurii publice urbane a malurilor Canalului Bega” ce a distrus un brend al orașului și anume ”CANOTAJUL” [04].

3

Fig.3- (3a) Timișoara 1960, imaginea copilăriei mele cu flotila de bărci de pe un nostalgic canal verde albastru; (3b) Timișoara 1966, imaginea dintre podul Mihai Viteazu și podul de la Maria, zonă refăcută în urma studiilor de sistematizare (IPROTIM șef proiect arh. Grumeza Silvia) din acea perioadă.

Să derulăm faptele reîncepînd cu 2009:

In 09.06.2009 s-a aprobat Proiectul de Hotarare al Consiliului Local privind soluţia de principiu a “P.U.Z. Malurile Canalului Bega şi zona sa de influenţă şi prelungirea interdicţiei temporare de construire de-a lungul malurilor Canalului Bega până la aprobare finală P.U.Z.” care prevedea 8 puncte dintre care amintim doar două pentru coerența expunerii și anume: ”Protejarea şi valorificarea spaţiilor verzi existente” și ”Revitalizarea infrastructurii existente şi reabilitarea clădirilor nefolosite pentru utilizări socioculturale, de petrecere a timpului liber sau locuit” adică pe românește in limbajul neoliberalismului de tip oriental se dădea liber la betonare pentru acțiuni socioculturale și nici de cum la refacerea a culoarului ecologic verde-albastru .   

In 26.01.2010 s-a aprobat Proiectul de Hotarare al Consiliului Local privind Planul Urbanistic Zonal „Malurile Canalului Bega Timişoara”. Aduce cîteva “aspecte” noi printre care și reintroducerea navigației de sport/ agreement și pentru transportul în comun”, prin implemetarea unui sistem de transport bazat pe vaporase (vaporetto), adică eliminarea canotajului, unul dintre puținele branduri academice sportive ale urbei noastre.

Despre dezastrul tronsonului dintre podul de la Badea Cârțan și pînă la podul de la Turbine am pomenit în postarea ”FLORA, STAREA DE SPIRIT TIMIȘOARA” din anii 67-80 și PLANIFICAREA SPAȚIALĂ TIMIȘOREANĂ” [05], în care am dezbătut prezența ”fundurile de WC uri ce se orientează spre apă” în urma aplicării prevederilor ”Master Plan-ului Canal Bega” (2010).

În fapt, documentele scrise și planșele de Reglementări Urbane pomenite mai sus se refereau juridic la o fîșie de teren ce conține doar pista de biciclete și trotuarul dintre Canalul Bega și gardurile marilor investiții imobilare ”pentru utilizări socioculturale, de petrecere a timpului liber sau locuit”.

Cît despre prevederile NETERMINATULUI în fază CONTINUĂ a PUG-ului TIMIȘOARA cred că este mai bine a se discuta cînd va fi prezentat spre dezbatere publică varianta finala, din timp.

Autorii direcți sau din umbră a acestor documente sunt responsabili măcar moral pentru distrugerea uriașului potențial de spațiu verde/albastru care îl reprezintă CANALUL BEGA.

Este evident o temă majoră  a campaniei electorale din anul în care existența/distrugerea sau realizarea zonelor verzi din Timișoara ar trebui să fie pe primul loc (în care Canalul Bega ocupă un loc esențial), alături de trecerea de la MOBILITATE (chiar și e-mobilitate) la NAVIGABILITATE [06].

Și pentru că o parte a prietenilor mei mi-au atras atenția că postările sunt prea lungi am decis ca partea referitoare la CANALELE VERZI ALBASTRE și la aplicarea modelului moscovit din perioada lui Stalin de amplasare o NODURILOR VIZUALE din orașul nostru, respectiv de pe faleza Bega, să le tratez data viitoare.

raduradoslav, Timișoara 2020.08.10

REFERINȚE:

[01] https://radulblog.wordpress.com/2019/09/09/neoliberalismul-oriental-si-statul-paralel-ii/?fbclid=IwAR0vYV-NxTc_GjOJfKbjUWuy0_UQCGoP9L3gTldP-J7KPC9iE_aX3hmurkQ

[02] https://radulblog.wordpress.com/2019/09/19/neomarxismul-invinge-neoliberalismul-sau-viceversa/?fbclid=IwAR26var6OJon9DAKUfkX8b-4QNEteXhKjvmiuPiCWbiSvL8Rbc9KsslvOt0

[03] https://www.pressalert.ro/2020/08/haosul-din-patrimoniul-timisoarei-face-ca-proprietati-uriase-sa-fie-exploatate-ilegal-administratia-robu-refuza-de-opt-ani-sa-afle-situatia-exacta-terenurilor-si-cladirilor-pe-care-le-detine/?fbclid=IwAR2dRJkXX8tfjCTU5LPo1rJKMKb4SAJFemJEbVXa1DHebjBAh_6ACLc3VrQ

[04] https://radulblog.wordpress.com/2016/01/03/canotajul-de-timisoara-vs-vaporetto-de-bruxelles/

[05] https://radulblog.wordpress.com/?theme_preview=true&iframe=true&frame-nonce=014fdd0cec&fbclid=IwAR2BfvYK8jg7ptUF7YvJSyO84k1Dxu_p–uXsNOqMAQs9HG1GNo6z6H5gMg

[06] https://radulblog.wordpress.com/2020/05/23/navigabilitatea-vs-mobilitatea-si-invatamintul/?fbclid=IwAR1ATKtUO_wYOJP–Am1MeFWfnx9OmehpVRomsGRR78mFmg7kclA0TPs-CQ

GHETOURILE URBANE -LOCUL PREDILECT de DESANT al COVIDULUI

Pentru a înțelege mai bine ce se poate petrece într-un viitor nu foarte îndepărtat în domeniul nostru de actrivitate, este bine a apela la istoria urbană a continentului nostru. În anul ”de grație” 1666 în Londra, viitoare capitală a imperiului care v-a domina secole lumea întreagă, a pornit un incendiu devastator care a distrus întreg orașul. A fost apogeul unui șir lung de catastrofe.

Ar trebui să privim puțin în urma lui 1666 pentru a înțelege ce s-a petrecut atunci. PANDEMIA generată de CIUMĂ a fost cea care a generat catastrofa urbană. În timpul vieții lui Shakespeare (1564-1616) timp de doi ani teatrele au fost închise (1593-1594). Dar nu numai ele, ci și cîrciumile, casele unde se practicau jocurile de noroc, case de toleranță, etc. Cîinii și pisicile au fost ucise, ceea ce a determinat proliferarea șobolanilor, vinovații de serviciu. La colțurile străzilor s-au aprins focuri purificatoare, casele au fost igienizate cu pucioasă. Peste 200.000 de citadini au părăsit ghetourile londoneze, încercînd să se adăpostească în pădurile din jur, murind acolo de foame sau de sete. Cei care au optat a rămîne în capitala viitorului Mare Imperiu Britanic și-au baricadat ferestrele și ușile și așa morții au fost aruncați direct pe stradă de la etaje. Vestitul Daniel Defoe, celebru pentru romanul său Robinson Crusoe, a revenit în actualitatea lumii noastre prin uitatul ”Jurnal din Anul Ciumei” [1], publicat în 1722  în care face o analiză tulburătoare nouă care ne credeam veșnic biruitori, despre marea ciumă 1665: ”Şareta cară şaisprezece sau şaptesprezece cadavre înfăşurate în cearceafuri sau pături, unele atât de prost învelite încât cădeau despuiate printre celelalte, cu toţii fiind morţi urmând a se amesteca în groapa comună a omenirii“ (fig.1). Oamenii umblau pe stradă cu mască cu un cioc de pasăre (ele erau considerate vinovate de împrăștierea ciumei) umplut cu miresme aromate pentru a putea respira de duhoarea de pe străzi [2].

Annotation 2020-07-28 081633

Fig. 1- imagine a momentului 1665 din City/Londra (Sursă imagine: [3]);

Dar cel mai alarmant este repetarea de azi a erorilor colective ale acelor vremuri: „Temerile oamenilor au fost întețite de rătăcirile caracteristice acelor vremuri, anume, pe atunci, nu înțeleg de ce, lumea era mai înclinată decât oricând înainte sau după aceea să plece urechea la tot felul de profeții și izvodiri astrologice. N‑aș putea spune dacă această nefericită înclinație fusese stârnită de anumiți indivizi care scoteau bani de pe urma ei. Mă gândesc la cei ce tipăreau preziceri și prorociri” [1], nota Daniel Defoe cu cîteva sute de ani în urmă. Interesant este că zvonurile care circulau atunci la Londra sugerau că vinovatul principal pentru împrăștierea molimei era Olanda, marele competitor economic pentru supremație în lumea nouă.

Abia după ce incendiul s-a stins, dezastrul a apărut în marea lui măreție. Londra părea invinsă iremediabil. A fost întocmit rapid un plan de reconstrucție al capitalei (care nu a putut fi aplicat fiind plin de utopie, notă caracteristică și nouă azi). Mult mai realiste au fost însă reglementările urbane pragmatice punctuale ce încercau să elimine sursele dramatice provenite din construirea fără noimă a marelui GHETOU din City-ul londonez, reglementări care se refereau la înălțimea clădirilor (funcție de importanța străzii), lățimea străzilor, structura materialelor pentru a rezista la foc, etc., toate necesare pentru eliminarea cauzelor/efectelor dramatice provenite din ghetourilor londoneze construite fără noimă.

Au trecut 200 de ani și ”prostia” s-a repetat în Londra. Liberalismul fără margini a înconjurat palatele nobilimii engleze cu mahalale de neimaginat azi. După 1820 s-a purces la reforme structurale (reforma în poliție, în sănătate, privitoare la cei săraci, în infrastructura edilitară) din care reamintesc Legea Pușcăriilor (”Solitudinii”) care a provocat la doar un an după aplicare [4] la 55% dintre deținuți nebunia în urma izolării lor (a încarcerării în celule izolate, cu toate faclitățile actuale). Ca urmare a creșterii economice populația metropolei  s-a dublat, de la 959.000 locuitori în 1801 la 2.363.000 locuitori în 1851. Managementul urban s-a complicat, din nou, prin amplificarea problemelor de criminalitate, sănătate, supraaglomerare. Reformele nu au fost suficiente, fiindcă a apărut HOLERA, deoarece toată canalizarea din Londra se revărsa în Tamisa.  În Londra în 1848/9 au murit 14.137 de locuitori din cauza  holerei (peste 50% din populația Londrei consuma apă din Tamisa). Problema deşeurilor, a aerului viciat, a rezervelor de apă a devenit crucială. Rîurile nu mai puteau fi folosite ca apă potabilă, canalizarea (în sensul zilelor noastre) nu exista. Rata mortalității a crescut în doar 10 ani (1831-41) cu 50%. Igiena a devenit problema principală în Londra. În Anglia durata medie de viaţă a fost de 41 ani, pe cînd în Londra era de numai 37 ani. În Londra se devărsau peste 20.000 tone anual de resturi animale în Tamisa. În 1855 s-au făcut hărţile epidemiilor de holeră care au fost identificate lîngă fîntinile de apă. Situaţia cimitirelor era şi mai dezastroasă. În 1858 o vară foarte călduroasă a făcut să se întrerupă programul Parlamentului din cauza putorii emanate de Tamisa, care a secat. Doar așa parlamentarii din Marea Britanie (echivalentul ”aleșii poporului” de la noi) au votat o lege care prevedea interzicerea deversării canalizării  în Tamisa. Managementul public al apei şi canalizării a fost respins de nenumărate ori şi doar în 1902 a apărut actul metropolitan care reglementa problema apei (cam în aceiași perioadă s-a realizat prin strădanile dlui Stan Vidrighin-viitor primar al Timișoarei- rețeaua de canalizare urbană) și pentru o perioadă de timp problemele s-au rezolvat.

Cum stă treaba la noi?

Românii, tot mai înghesuiţi: Suprafaţa medie a locuinţelor livrate în 2019 în România a scăzut la 63 mp, cel mai puţin din ultimii 20 de ani. Ţinând cont că Legea Locuinţei prevede o suprafaţă utilă minimă de 66 de metri pătraţi pentru un apartament de trei camere şi de 37 mp sau 52 mp pentru o garsonieră, respectiv un apartament cu două camere, rezultă că media din 2019 ar fi permis doar construirea de garsoniere şi apartamente cu două camere [sublinierea ne aparține]. Suprafaţa medie a locuinţelor livrate anual în România a ajuns anul trecut la 63,06 me­tri pătraţi, minimul ulti­melor două decenii, într-o uşoară scădere faţă de anul precedent, când media era de 63,45 metri pătraţi, potrivit datelor centralizate de ZF de pe site-ul Institutului Naţional de Statistică. De altfel, din 2014 încoace, suprafaţa medie locuibilă per locuinţă nouă se află pe un trend de scădere. În ultimii douăzeci de ani, maximul a însemnat 76 de metri pătraţi pentru o locuinţă nou livrată, medie înregistrată în anii 2010, 2011 şi 2013. Pentru a realiza media, s-a folosit su­prafaţa totală locuibilă, raportată la numărul total de locuinţe livrate anual” [5]

Legea locuinței nr. 114/96 prevede pentru o cameră (o garsonieră) o Suprafață utilă (S total) minimă 37mp, pentru două camere 52mp S.Util minim, pentru trei camere 66mp S.Util minim. Știți ce presupune construirea echivalentul doar a locuințelor de tip garsonieră sau de două camera? Cam 15mp pentru o persoană. În timp ce în Germania această medie este de cca 50mp [6].

Mă veți întreba ce legătură are asta cu  titlul postării: GHETOURILE URBANE -LOCUL PREDILECT de DESANT al COVIDULUI?.

Ori construirea de către ”INVESTITORII PRIVAȚI” a locuințelor cu un număr redus de camere/suprafete a generat GHETOIZAREA ROMÂNIEI URBANE. Ce a rezultat? Pentru carantinarea/izolarea acasă a bolnavilor de COVID conf. legislației  din România, este nevoie de o cameră separată și un grup sanitar aferent, separat. Așadar trimiterea acasă a bolnavilor asimtomatici (prin necooperarea dintre guvern și CCR) a fost parcă prepararea în public a unui DESANT în România a COVID-ului.  De parcă nu ar fi fost suficient, aceste GHETOURI nu permit nici ”desfășurarea muncii la domiciliu” [7] pentru că lucrul acasă online presupune un loc/ o cameră pentru fiecare membru al familiei. Cît despre ”ȘCOALA ON LINE” ce să mai vorbim? [7].

În acest timp Uniunea Europeană oferă miliarde de Euro cu două condiții: să fie utilizati pentru DIGITALIZARE (NAVIGABILITATE) și pentru PROTECȚIA MEDIULUI.

Am făcut această lungă introducere pentru a ajunge la situația fondului nou construit în România/Timișoara. Am să reîncep cu o știre care m-a bulversat zile acestea: în sectorul I din București opoziția interesată de ”ghetoizarea” și de ”păstrarea comunităților locale” reprezentată de candidatul USR/PLUS Clotilde Armand acuză că ”prin noul PUZ director al sectorului cartierele de case devin vulnerabile în fața mafiei imobiliare și a invaziei de blocuri… că trotuarele vor fi sufocate de mașini […] Blocuri de 6 etaje înghesuite la 3 metri de gardul tău, fără locuri de parcare, cu balcoane care privesc la tine în curte vor fi la tot pasul […]”.  În replică  primarul Sectorului 1 Daniel Tudorache califică ”afirmațiile drept o mare minciună și dă asigurări că zonele de case vor fi menținute […] Este o mare minciună. Intoxică presa. Dimpotrivă,  PUZ-ul o reglementează: zonele de case rămân zone de case” [8]. Ce n-aș da ca și în Timișoara să se poarte o astfel de discuție ”dură” între administrația publică/Direcția de Urbanism și candidații opoziției. Poate așa s-ar mai salva ceva din caracterul orașului nostru. Am lăudat faptul că toate forțele politice din Sectorul I București declarativ au avut aceiași părere în ceea ce privește păstrarea zonelor de case. E adevărat că este o tăcere totală (sau poate mă înșel) care s-a așternut suspect în ceea ce privește distrugerea Pădurii Băneasa (încălcînd Directivele UE de finantare mai sus amintite) ce se infăptuiește acum pe ”ȘEST” prin  construirea unui bulevard cu 4 benzi prin mijlocul ei (și cu dotari/servicii aferente) și asta doar pentru a servi  ”în genunchi” un dezvoltator care a construit un cartier, de tip ”gated-commnuties” fără acces rutier (a se vedea prorocirea mea din postarea [9]).

Și așa am ajuns la Timișoara.

După ce începînd din 2008 s-a purces la distrugerea comunităților locale tipice municipiului nostru, la început firav prin aprobarea de blocuri în fronturi existente de case P/P+1E, s-a continuat cu densificarea acestor zone prin implantarea de blocuri cu P+4E în spatele caselor, s-a ajuns azi la permiterea construirii de P+10E în aceste zone (fig.3a).

final 1946-2020

Fig. 2 –(2a) 1947, Calea Bogdănești, Timișoara, comunitate de imobile/vile bine constituită, cu un caracter tipic între Cetate (zona centrală) și cartierul Mehala definit în perioada interbelică și cu ridicarea regimului de înălțime după 1990 pe Calea Bogdănești cu imobile P+4E; (2b) 2020, Calea Bogdănești colț cu str. Suceava, Timișoara, propunere (notat cu roșu) amplasarea unui bloc cu 10E în această comunitate (sursă: raduradoslav);

Credeți că administrația locală s-a opus? Credeți că actorii politici locali (după modelul declarativ a celor din București) s-au opus? Greșiți!

111

Fig. 3- (3a) 2020, Timișoara, propunere plan construire imobil P+10E, într-o zonă bine constituită; (3b) imagine spre Calea Bogdăneștilor cu imobile pînă la P+4E; (3c) imagine din interiorul zonei cu imobile individuale; (sursă: (3a) Site-ul PMT; (3b )și (3c) raduradoslav).

Dacă  analizați propunerea indicatorilor veți constata că POT-ul este de 45% și CUT ul este de 2,8 pe o parcelă de 770mp., constituită pentru o casă individuală/colectiva mica. Orice este posibil (dacă disprețuiești identitatea comunității locale), doar că legislația națională precizează în RGU (Regulamentul General de Urbanism) aprobat prin HG 525/1996 că Procentul de Ocupare al Terenurilor (POT) este de 40% și nu de 45% și că în Timișoara Regulamentul Local de Urbanism (RLU) aprobat în 2002, reaprobat în 2018 prevede: ”Stabilirea valorilor pentru POT și CUT maxime pe UTR –urile destinate locuințelor și funcțiunilor complementare sau altor destinații:

În UTR-urile de locuințe și dotări aferente existenteîn zonele cu regim de construcții P+ 1 – P+2 cu loturi între 300-500mp se stabilește un POT max de 35% și CUT max între 0,5 și 0,7 mp Adc/mp teren ;

În UTR–urile de locuințe și dotări aferente existente în zonele cu regim de construcții înățime între P+4 -P+10 se stabilește un POT max de 40% și CUT max. de 1,5 mp Adc/mp teren ;”

și nu un CUT de 2,8,  cum este prevăzut în documentația de mai sus, supradensificand zona si distrugand caracterul timisorean al zonei.

Reamintesc că ne aflăm într-o zonă ce a rămas preponderent P/P+1E (fig.3c) în interiorul ei și preponderent cu max. P+4E pe delimitarea zonei de pe Calea Bogdănești (fig.3b).

Degeaba strigă vecinii din zonă, degeaba am atras atenția în CTATU (Comisia Tehnică de Amenajare a Teritoriului și Urbanismului) că este o încălcare a legilor locale și centrale.

Unii se întreabă de ce este așa un scandal mare pentru un bloc P+10E. Am să aduc în discuție principiul ”PRECEDENTULUI” din dreptul urban. Adică dacă s-a autorizat pe o parcelă de 770mp un bloc de 11 nivele, nimănui din zona/cvartalul respectiv conceput cu astfel de parcele pentru imobile individiale nu i se va mai putea interzice proliferarea acestui gen de investiție imobiliară cu turnuri. În urbanism se numește principiul ”SUGESTIEI” care stabilește că orice gest urban făcut sugerează și dreptul celorlați participanți/proprietari din zonă să facă același lucru. Urmează un alt dezvoltator imobiliar ce va solicita un P+10E în interiorul cvartalului și apoi un altul. Ori există reglementări ce nu mai pot fi îndeplinite (însorirea de exemplu) pentru parcelele din spate/învecinate și atunci păgubitul/vecinul poate apela la justiție pentru că se simte nedreptățit. În timp întreaga zonă se va transforma într-un mîndru GHETOU.

Știu disprețul ”bănățenilor” față de ”mitici”, dar în cazul de față  toți actorii dezvoltărilor urbane (vezi cazul prezentat în aceasta postare din București) de dincolo de munți au fost mai europeni decît cei de la noi, evitînd măcar declarativ amplificarea numărului de GHETOURI URBANE din urbea lor.

PĂCAT

și asta măcar pentru că GHETOUL URBAN este LOCUL PREDILECT de DESANT al COVIDULUI în LUME/ROMÂNIA.

raduradoslav, Timișoara, 2020.07.30

REFERINȚE:

[1] Daniel Defoe (1722) – „Jurnal din Anul Ciumei“, Editura Minerva, Bucureşti, 1980

[2] https://radulblog.wordpress.com/2020/05/13/1347/?fbclid=IwAR2_6ESwuLyxk03e4BXEjh7KDnlqVTKcNpmNAUntvjvMsa3WjosqjufwFX8

[3] https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/jurnal-din-anul-ciumei-marea-molima-din-londra-anului-1665-descrisa-de-daniel-defoe

[4] https://radulblog.wordpress.com/2020/03/16/singuratatea-varsnicilor-in-timp-de-covid-19/

[5] https://www.zf.ro/business-construct/romanii-tot-mai-inghesuiti-suprafata-medie-a-locuintelor-livrate-in-19442031

[6] https://radulblog.wordpress.com/2020/05/30/densitate-urbana-insorire-spatiu-verde-etc/?fbclid=IwAR2POaj3sAhc364S8AM2Kr_SJCNb3GotsF9AUmj9lAH1sIghsh1qijWuc9A

[7] https://radulblog.wordpress.com/2020/06/12/invatamintul-scolar-intre-mobilitate-mica-criza-2010-si-navigabilitate-marea-criza-2020/?fbclid=IwAR0H7oMftQ7sNHNkNp8FtrES2E7gFFrRZ-bhJ8-a_fPwUOnbJCKRrhUzQNk

[8]. https://www.profit.ro/stiri/social/foto-pliante-avertizeaza-puz-sector-1-e-amenintare-cartierele-case-continand-declaratie-clotilde-armand-sprijinul-acestei-idei-distribuite-sectorul-1-primarul-dan-tudorache-e-mare-minciuna-19428988

[9]. https://radulblog.wordpress.com/2018/03/04/completare-la-gated-commnuties-si-implicatiile-lor-asupra-comportamentului-uman/

ÎN PLINĂ PANDEMIE, ÎN DATA DE 2020.07.15, S-A PETRECUT (ÎN FEREASTRĂ LA LIBRĂRIA ”LADOUĂBUFNIȚE”, TIMIȘOARA) LANSAREA VOLUMULUI ”BLOGUL LUI RADU 3 – JURNALUL UNUI URBANIST”,

ÎN PLINĂ PANDEMIE, ÎN DATA DE 2020.07.15, S-A PETRECUT (ÎN FEREASTRĂ LA LIBRĂRIA ”LADOUĂBUFNIȚE”, TIMIȘOARA) LANSAREA VOLUMULUI ”BLOGUL LUI RADU –  JURNALUL UNUI URBANIST TIMIȘOREAN-VOL 3”, ÎN FAȚA UNUI GRUP DISCIPLINAT DE PRIETENI.

10

MULȚUMESC CELOR PREZENȚI,

ORGANIZATORILOR (CELOR DOUĂ BUFNIȚE)  ȘI PENTRU PREZENTAREA CĂRȚII DLUI MARCEL TOLCEA.

11

ALĂTURAT DISCURSUL AUTORULUI ȘI AL LUI MARCEL TOLCEA:

raduradoslav 2020.07.20, Timișoara

La LIBRĂRIA INDEPENDENTĂ ”LA DOUĂ BUFNIȚE” TIMIȘOARA, în curînd va fi lansat cel de al treilea volum din seria ”BLOGUL LUI RADU – JURNALUL UNUI URBANIST TIMIȘOREAN”

Pentru exemplificare prezentăm cîteva extrase din postarea publicată în 2020.03.07, ”SINDROMUL WUHAN si POSIBILELE lui EFECTE ASUPRA URBANISMULUI” din volumul ce va fi lansat:

[…]”Primele efecte ce nu s-au așteptat să apară în lume în urma acestor ezitări și lipsei unei strategii coerente în domeniul sănătății au fost:

NEÎNCREDEREA, TEAMA, PANICA care au pătruns peste tot;

– turismul de masă (panaceul crizei mondiale din anii 70) s-a prăbușit și poate că va deveni de acum doar virtual;

-activitatea la birouri în clădiri specializate a fost déjà înlocuită cu cea la domiciliu, ceea ce face ca necesitățile unui apartament să revină la alte standarde, azi disprețuite de dezvoltatorii neoliberali orientali, obsedați doar de cîștig imediat, ce lucrează cot la cot cu specialiștii din profesie și din administrația locală;

-întrunirile publice s-au redus la maximum, cele cu peste 5.000 de participanți au fost interzise;

-dar mult mai dezastros este faptul că mîna de lucru umană brută din producție va dispărea brutal imediat și că roboții de toate tipurile (gata și bine pregătiți) abia așteaptă să ocupe uzinele, locurile de muncă tradiționale, etc”.

[…] ”Dar cel mai mult m-a deranjat obstinația de care a dat dovadă corpul specialiștilor și cel al administrației locale de specialitate în distrugerea  comunităților existente tradiționale. Toate acestea adunate și impunerea unei strategii străine nouă de către specialiștii internaționali, care au așezat în prim planul acțiunilor de REGENERARE URBANĂ distrugerea comunităților locale (eludînd studiile noastre referitoare la întărirea comunitățile locale, la Unitățile Teritoriale de Referință –UTR (preluate din gîndirea lui C. Alexander) au condus la haos social. A pune totul în spatele administrației locale/ centrale a condus inevitabil la un eșec previzibil în cultura locală (fost europeană) a localității noastre. Și asta în loc de a întării capacitatea de autoapărare, de autogestiune, de autosusținere și chiar de izolare /carantină temporară a unor astfel de entități/spațiale de tipul UTR-ului în cazul unei crize sanitate, după modelul perioadei Evului Mediu (cu precădere cel asiatic) sau a experienței actuale din Singapore”.

[…] ”În loc să se blocheze/izoleze întreaga lume, sau un întreg continent, sau o întreagă țară, sau o regiune (ca în China), sau un oraș (ca în Italia) cel mai corect ar fi să se recurgă la blocarea/izolarea doar a unei zone infectate (un UTR de exemplu) pînă la vindecarea zonei. Rezultatele cele mai favorabile s-au obținut deocamdată în Singapore, care a exersat în ultimii ani prin simulări comportamentul cetățenilor în momente de criză de orice fel.

Dar să nu uităm că societatea/comunitatea locală în Singapore este controlată violent (din punctul nostru de vedere european) de INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ. Problema ce se ridică acum este una de ETICĂ, pentru că inteligența artificială va decide care, cînd va intra în CARANTINĂ un UTR, un CARTIER, un ORAȘ, o ȚARĂ, etc.

-De ce nu s-ar utiliza azi în planificarea strategică/spațială elemente din tehnica militară a  echipamentelor moderne aferente, care pot să elimine părți componente în caz de avarie, în așa fel  ca mecanismul să funcționeze în continuare;

-De ce nu s-ar utiliza azi în planificarea strategică/spațială o serie de ”reglementări” de supraviețuire din lumea animală? De exemplu viermii ”Planaria” chiar dacă li se decapitează capul sau o parte din corp, ei pot să se regenereze pe bucăți, ba mai mult pot să-și păstreze în fiecare entitate nouă rezultată informațiile inițiale.

  -De ce nu s-ar utiliza azi în planificarea strategică/spațială o serie de norme/reguli din lumea inteligenței artificiale (din modul de funcționare a computerului) care este alcătuit dintr-o serie de subsisteme ce se pot autosusține fără a deranja întregul, care pot fi eliminate temporar, fără a se afecta funcționarea întregului

-De ce nu s-ar focaliza planificarea (strategică/spațială) urbană pe întărirea UTR-rilor din Timișoara (conf. unui studiu 2010 Centru de Cercetare Planificare Urbană UPT)  pentru a rezulta entități autofinanțabile, autogestionabile, autoregenerabile, aplecîndu-se acolo apoi pe întărirea contactelor sociale, a învățămîntului, a sănătății, a socialului de proximitate?

-De ce se concentrează toată energia noastră doar pe căile de comunicare fizice (marcate cu galben), acum cînd am intrat în zodia inteligenței artificiale, ce va schimba deplasarea noastră?

-De ce nu se poate crea un sistem asemănător celor enunțate anterior, care în caz de criză de tipul celui ce se prefigurează acum, să blocheze o entitate spațial/socială infectată (de tip UTR), să introducă entitatea în carantină o perioadă, ca după vindecare să se reintroducă din nou în sistemul inițial-De ce se permite încă disprețuirea părerilor cetățenilor din comunitățile locale, pentru satisfacerea imediată doar a poftelor dezvoltatorilor, fără o viziune măcar pe 5-10 ani de biosecuritate la nivel comunitar?”

1

Fig. 1-doi nepoți vorbind printr-un geam cu bunica lor autoizolată (sursă [2]-Maertin Rickett Images/Getty Images);

raduradoslav, Timișoara 2020.07.09

REFERINȚE:

[1]

https://radulblog.wordpress.com/2020/03/07/sindromul-wuhan-si-posibilele-lui-efecte-asupra-urbanismului/?fbclid=IwAR353Pwpa2_-h3p6XLFNg6tDO_USNg5D25klSsFNFTadG7FDlCh4Sa-vjBM

[2]

https://www.msn.com/en-xl/asia/bangladesh/red-zone-marked-49-areas-to-go-under-strict-lockdown/ar-BB15rn2E?ocid=msedgdhp#image=BB11zapU|31

 

OMUL E MAI IMPORTANT DECÎT CLĂDIREA și COMUNITATEA E MAI IMPORTANTĂ DECÎT ORAȘUL

Annotation 2020-07-07 151148

Interviu Radu Radoslav (despre arhitectură și viață), acordat în cadrul Ferstivalului de Arhitectură și Cultură, organizat de Asociația Studenților de la 4, în timpul pandamiei din iunie 2020

Este un interviu foarte lung (peste 2ore) cu bîlbăielile aferente unei inregistrări on-line.

Se poate partaja astfel:

-despre arhitectură de la minutul 0,00-31,00

-despre teatru de la minutul 31,00-39,33

-despre acțiunea educațională  de la minutul 39,35-107,20

-despre managementul urban (arh.șef) de la minutul 107,20-112,10

-despre managementul învățămîntului de la minutul 112,32-114,59

-despre urbanism (Registrul Urbaniștilor din România) de la minutul 114,59-115,50

-despre cărți și rolul comunităților locale în apărarea organismului urban de la minutul 115,50-124,27

Discuții de la minutul 124,27- 216,27

Interviul se poate viziona pe youtube:

https://www.youtube.com/watch?v=YEDM-O5MMEA

raduradoslav Timișoara, 2020.07.07

SIBIU 2020 ”Actualizare Plan Urbanistic General (PUG) al Municipiului Sibiu”

Analizarea propunerilor de la concursul de soluții ”Actualizare Plan Urbanistic General (PUG) al Municipiului Sibiu”, a fost efectuată între 24-26 iunie 2020, de juriul din poza de mai jos format (de la stînga la dreapta) din Augustina Stan, Mihai Țucă, Angela Kovacs, Cătălina Preda, Gheorghe Pătrașcu (membru al Comisiei tehnice), Ion Cristian Șandru, Radu Radoslav și Bucur Ioan (ce lipsește din poză). Juriul a ales un proiect ce oferea cele mai favorabile indicii privitoare la viitorul European Post 2020 al comunităților ce formează ZONA SIBIULUI.

1 sibiu

Am trăit alături de minunata echipă (din poza de mai sus), speranța că toți participanții la devenirea urbană/socială/ecologică ai zonei Sibiului și anume: administrația politică a Municipiului, a Județului, membrii Consiliilor Locale din Zona Aglomerării Urbane Sibiu și ai Consiliului Județean Sibiu, Administrațiile Tehnice, elaboratorul ales al documentației de urbanism, alături de populație, de dezvoltatori, etc, vor evita ghetoizarea comunităților din zonă, gentrificarea zonei istorice, concentrîndu-se pe asigurarea facilităților aferente (grădiniță, creșă, școală, centre comunitare/medicale, spațiu verde, sport, etc) fiecărei comunități, printr-un parteneriat real de sorginte european. Toate acestea ca un exemplu de ”bune practici” pentru restul localităților din România, pentru asigurarea unei dezvoltări armonioase (în termenii europeni POST COVID 19) a unui teritoriu mult mai larg decît orașul în sine.

raduradoslav, Timișoara, 28.06.2020

ÎNVĂȚAMÎNTUL ȘCOLAR între MOBILITATE (”mica criză 2010”) și NAVIGABILITATE (”MAREA CRIZĂ 2020”)

sau ÎNVĂȚAMÎNTUL ȘCOLAR între METODA ”MAGAZINUL” și METODA ”ONLINE” în ROMÂNIA.

Nota 1:  2020.04- Metoda ”MAGAZINUL” a fost inventată în județul Olt, în perioada pandemiei Covid 19, dar este utilizată azi și în alte județe din țară. Un profesor inventiv (și elevii săi de la țară care nu aveau la dispoziție dispozitive electronice- telefon, tabletă, laptop) ducea zilnic fișele de lucrări la magazinul din comună, de acolo părinții copiilor le ridicau și a doua zi le aduceau completate. PROFESORUL nostru le ridica de la magazin și le corecta zilnic [1]. Am scris cu majuscule PROFESORUL, pentru că dl. Președinte, dna Ministru (din Guvernul nostru) ar trebui să-l decreteze ”erou”, să-i ofere titlu de PROFESOR EMERIT pentru inițiativă sa. Noi restul așteptăm să rezolve orice problemă STATUL.
Nota 2:   2020.05- Să nu uităm că în România doar 32% dintre elevii au acces la dispozitive pentru învățămîntul online și că doar 50% au avut contact cu profesorii la toate materiile în perioada stării de urgență În care deplasările în localități erau blocate pentru copii) . „În acest moment, în România, numărul estimat de elevi care au nevoie de aceste dispozitive electronice este de 250.000. Odată cu achiziționarea acestora, va fi facilitată învățarea la distanță și pentru copiii din mediile defavorizate […]. Guvernul a alocat 150 de milioane de lei pentru achiziționarea de tablete pentru elevii din mediile defavorizate” a declarat ministrul Educației, Monica Anisie [1].

1

Fig. 1 – 2019 România, imaginea învățămîntului școlar din perioada de MOBILITATE” în care 18% dintre instituțiile de învățământ sau clădirile aferente acestora funcționează fără autorizație sanitară (sursă: captura digi24.ro- [6]);

Nota 3: Pentru a clarifica situația învățămîntului românesc din zilele noastre am să istorisesc o întîmplare din timpul practicii sociologice an III (1972-3) din cadrul Institutului de Arhitectură Ion Mincu, dintr-un sat din județul Sălaj, unde în pauza de prînz ne adunam la o școală pentru centralizarea datelor culese. Împreună cu colega mea Vasilescu S. am pornit spre toaleta din curte (proaspăt renovată). Pe ușa din stînga scria WCB, pe cea din dreapta WCF. Am intrat amîndoi pe ușile indicate, eu am dat de o nouă ușă (după un sas), apoi de o altă ușă (după un alt sas), pe care am deschis-o grăbit, mi-am dat pantalonii jos și m-am urcat pe tronul de lemn care avea o gaură (uimit că se respectă teoria pe care am învățat-o la Facultate a celor două spații premergătoare întrării într-o cabină de WC). Uimirea a atins cote maxime pentru că totuși ceva nu era în ordine: cu coada ochiului am obsevat în stînga mea o mișcare ciudată. Am crezut că aveau montată o oglindă (era prea de tot), dar spre stupoarea mea era doar colega mea. Din impunătoarea construcție (proaspăt renovată) lipsea doar peretele despărțitor dintre WCB și WCF din sala tronului. Sentimentul pe care l-am avut atunci era același pe care l-am avut deseori în adolescență cînd admiram la prima vedere o femeie parfumată, dar care ulterior constatam nu s-a spălat (era visul clasei politice, adică forma fără fond). De multe ori cînd se aplică la noi ceva nou/copiat după alții și se uită un lucru esențial, îmi amintesc de ”surpriza” din practica mea studențească din 1973.

I. CUM a EVOLUAT CONCEPTUL de ÎNVĂȚĂMÎNT ȘCOLAR în EUROPA

După cum relatam în postarea anterioară noua generație din vestul European a fost pregătită pentru epoca online-ului, a NAVIGABILITĂȚII INFORMAȚIEI:

Ia. ”WORK FROM HOME”

În postarea mea anterioară din 2020.05.30 am citat un studiu de acum mai bine de doi ani (înainte de apariția COVID 19) care susținea că 30% dintre angajații ce lucrează în birouri în Uniunea Europeană pot efectua munca la domiciliu. Azi (după apariția COVID 19) numărul lor s-a dublat.

Ib. Evoluția conceptului de ÎNVĂȚĂMÎNT ȘCOLAR în Belgia (2006-2020)

Vom începe analiza în Belgia pentru că acolo a operat în domeniul remodelării unităților școlare fosta Secretară de Stat, dna. Oana Bogdan din cadrul guvernului Cioloș. Totul a pornit în 2006 cînd politicienii belgieni au considerat în sfîrșit că educația este o prioritate națională și ca atare că școlile aveau nevoie urgentă de RESTRUCTURĂRI serioase, mai ales că zeci de mii de copii învățau în containere. În program au intrat 182 de şcoli, în care învățau 133.000 de elevi. În 2019 au fost finalizate cca 180. Investitorii au lucrat cu 20 de firme de antreprenori şi cu 63 de echipe de arhitecţi. Domnia sa (Oana Bogdan) a remarcat că populația din Belgia a conștientizat atunci că spațiul în care se educă copiii lor este la fel de important ca și calificarea dascălilor [2].

Pentru a proiecta viitorul Belgiei echipa de arhitecți a dnei Bogdan a studiat fenomenul la fața locului mai bine de doi ani. Oana Bogdan a declarat: “Asta a fost ideea programului şcolile viitorului. Să ne gândim cum va arăta viitorul Belgiei. Pentru că elevii aceştia sunt influenţaţi de ceea ce văd şi în funcţie de ceea ce văd, ei vor şi fi cetăţeni. Totul a fost gândit din perspectiva unui copil de diferite vârste, cum se simte el, ce călătorie parcurge de la curtea şcolii, pe parcursul zilei şi până seara” [2].

Ic. Evoluția conceptului de ÎNVĂȚĂMÎNT ȘCOLAR în Germania (1960-2010)

Experiența germană în domeniu merită detaliată. Sursă de informații este revista ”Detail -School Buidings-Serie 2003/3; Nursery Scools-Serie 2008/3; School Modernization-Serie 2009/9 și Building for Children-Serie 2013/3”.

După 1960 – Experimentele realizate în construirea noilor ”SPAȚII EDUCAȚIONALE” au fost finanțate de comunitățile locale/ale landului, prin apelarea la echipe de arhitecți capabili să concretizeze noile concepte ale vremurilor post război. S-a reluat idea de ”EDUCAȚIE în AER LIBER”, caracteristică culturii germane chiar și între cele două războaie mondiale. Spațiile închise tradiționale (ca simbol al autoritarismul dăunător creativității) au fost considerate cele vinovate de toate relele perioadei interbelice. Noile idei presupuneau renunțarea iluminării claselor doar pe o latură (cealaltă latură spre culoar fiind amovibilă), la orientarea claselor spre curți interioare, totul spre a permite prezența copiilor în spațiul (terenul) școlii pe toată perioada unei zile, cînd părinții sunt la serviciu. Sala de mese, bucătăria, sălile mici de sport, atelierele de bricolaj, rampele de scări foarte largi pentru asigurarea de locuri de șezut cu scopul de a facilita comunicarea spontană (vizuală sau directă), coridoarele ca spații de lucru, parapeții culoarelor ca loc de lucru (pentru viitoarele laptopuri) sunt noutățile realizate în aceste experimente. Standardul solicitat pentru calitatea procesului de învățămînt în salile de clasă a fost de 1,8-2,2 mp de elev.

Pentru a ne ”făli” puțin, am să amintesc doar de Universitatea de Vest Timișoara, proiectată (1961) de un grup de arhitecți din Institutul de Proiectări local (DSAPCTB) conduși cu măiestrie de tînărul arhitect Hans Fachelmann. Acesta a plasat sălile de curs și anumite culoare în jurul curților interioare, loc de reflexie pentru studenți, în totală contemporaneitate cu experimentele vremii din Europa/Germania.

2

Fig. 2- Timișoara 1961 – extras din planul parter al Universității de Vest Timișoara proiectată în 1961 de un grup de arhitecții din DSAPCTB conduși cu măiestrie de dl arh. Hans Fachelmann. Acesta a plasat sălile de curs și anumite culoare în jurul curților interioare, loc de reflexie pentru studenți (sursă: [3]).

După 2000 – Programele de învățămînt în Germania au fost modificate în urma apariției computerelor și pregătirii noii generații pentru viitoarea perioadă online. S-a apelat la stabilirea de grupe mici de elevi pentru stimularea discuțiilor interactive/creative. S-a introdus obligativitatea ”After School”-ului, cu luarea mesei de prînz în cadrul școlii, pentru preluarea acestei sarcini de la părinții care lucrează. S-a impus obligativitatea sistemului de încălzire solară pe terasele școlilor pentru educarea viitoarei generații în spiritul economiei de energie clasică.

După 2010 – s-a introdus conceptul de ”Full -Time School”, ce presupune prezența în școală a elevului și de la ora 13,30 pînă la 17,00 (concept a cărui aplicativitate a crescut de la 49% în 2003 la 61% în 2015). S-a introdus conceptul de ”Grădina Școlară”, de ”Activitate Creativă”, de ”Cercetare în spații aferente” care presupunea prevederea de ”Spații de Expo și Celebrări”, de ”Cabinete pentru profesori în vederea consilierii elevilor, părinților, pentru armonia cu natura”. Școlile urmau să se micșoreze, ajungînd la un număr de cca 120 de elevi, iar în cazul în care există școli cu un număr mai mare de elevi s-a solicitat semi-autonomizarea acestora pe module de sub 120 elevi. Responsabilitatea profesorilor s-a redus la grupe de 7 la 12 elevi și de 2 la 6 grupe. Toate aceste modificări au fost necesare pentru a oferi experiențe noi, în ”Spații de Concentrare și Relaxare”. Copii au fost preluați în spațiile de învățămînt de la 3 luni pînă la 12 ani în etapa I, pentru descărcarea părinților de responsabilitate și încărcarea comunității din care făceau parte aceștia.

II. CUM a EVOLUAT CONCEPTUL de ÎNVĂȚĂMÎNT ȘCOLAR în ROMÂNIA

IIa. ”WORK FROM HOME”

-13% (2020) dintre respondenții din România au declarat că au spațiu dedicat activității profesionale la domiciliu, față de 26% în țările din Europa Centrală și de Est (ECE) [4];

-45% (2020) dintre români susțin că sufrageria estre locul principal pentru ”work from home”, în lipsa unui birou sau spațiu de lucru pentru această activitate, față de 50% dintre repondenții din ECE [4].

Situația locativă (vezi postarea anterioară) este și mai complicată pentru majoritatea copiilor care frecventează sistemul de învățămînt din România.

IIb. STRUCTURA SISTEMULUI de ÎNVĂȚĂMÎNT ȘCOLAR din ROMÂNIA:

Proiectarea clădirilor de învățămînt din România în perioada 1950-1989, s-a produs CENTRALIZAT într-un Institut de Proiectări din București, care a adunat o serie de specialiști remarcabili. S-au executat după proiecte tip, clădirile școlare în zonele de blocuri (primar, secundar, liceal) și în zonele industriale (profesionale). Primele suferă acum de suprapopulare, ultimele de subutilizare/neutilizare. Prin HG 525 (Regulamentul General de Urbanism) din 1996 pentru creșe s-a stabilit necesarul de 22mp/copil și un POT maxim de 20%, respectiv 80% din parcela afectată pentru spațiu de joacă . Pentru școli din alte acte normative terenul unei unități școlare este de cca 1 ha., sau 20mp/elev. În perioada post 1989 proiectarea centralizată a unităților de învățămînt a fost spulberată și preluată de cîteva firme de arhitecți, supuse antreprenorilor pentru cheltuirea fondurilor europene, care au preferat refacerea fațadelor, ferestrelor, grupurilor sanitare și au eludat schimbările structurale ale educației din Occident supuse trecerii de la informare la formare. După 2000 statul s-a retras treptat din învățămîntul preșcolar, dînd frîu liber ”GHETOURILOR PRIVATE PREȘCOLARE” care nu mai respectau nici o regulă, amplificînd MOBILITATEA rutieră.

În 2018 sistemul de învățământ public din România cuprindea peste 18.000 de unități de învățământ care oferă programe de învățământ de la educația timpurie la învățământul terțiar […]. Structura sistemului de învățământ din România este formata din învățămîntul antepreșcolar/preșcolar, primar, secundar inferior/superior teoretic/tehnologic/vocațional și cel profesional [5].

IIc CHELTUIELILE PUBLICE/ STAREA ÎNVĂȚĂMÎNTULUI ȘCOLAR din ROMÂNIA vs EU (2014-2016)

2014 -Cheltuielile publice pentru educație în România, de 3,1% din Produsul Intern Brut (PIB), sunt cele mai scăzute din UE, comparativ cu media UE de 5,3%. În 2014, cheltuielile pentru educație au reprezentat 27% din cheltuielile bugetelor locale din România, din care 75% au fost direcționate către plata salariilor personalului didactic și auxiliar, iar 16% pentru cheltuieli curente [5];

-2016- Procentul persoanelor care părăsesc timpuriu școala: Ținta UE (2023) 10%; Ținta României (2023) 11,3%; Valoarea reală România (2016) 18,5% [5];

-2016- Procentul persoanelor din grupa de vârstă 25-64 ani care au participat la programe de învățare pe tot parcursul vieții: Ținta UE (2023) este 15%; Ținta României (2023) este 10%; Valoarea reală România (2016) este 1,2% [5].

Datele sunt la prima vedere total dezarmante pentru o ”ROMÂNIE ONLINE”, în comparație cu situația din Uniunea Europeană.

IId STAREA ÎNVĂȚĂMÎNTULUI ȘCOLAR din ROMÂNIA (2011-2015)

-2015/2016 – în învățământul preșcolar erau înscriși 83,4% dintre copiii cu vârsta între 3-5/6 ani din mediul rural, comparativ cu 97,8% în mediul urban [5];

-2015/2016 – în învățământul primar era înscriși 78,9% în mediul rural, comparativ cu 96,5% în mediul urban [5];

-2014/2015 – rata de abandon în învățământul gimnazial în mediul rural este de 2,3%, comparativ cu 1,5% în mediul urban [5];

– 2014 – racordarea la sistemul public de alimentare cu apă este de 27% din populația din mediul rural, comparativ cu 92,7% din mediul urban. Doar 5,3% din populația din mediul rural era racordată la sistemul de canalizare, comparativ cu 82,8% din zonele urbane și doar 34% din gospodăriile din mediul rural aveau grupuri sanitare în interior [5];

– 2014 – Din punct de vedere medical, diferențele dintre mediul rural și cel urban sunt reflectate prin rata mult mai mare a mortalității infantile, speranța de viață și rata de vaccinare a copiilor mai scăzute [5];

– 2014- înscriși în învățământul preșcolar doar 38% dintre copiii romi cu vârste între 4-6 ani, comparativ cu 84% în cazul populației totale (FRA, 2016) [5];

-2011 -au absolvit învățământul secundar superior doar 10% din populația romă cu vârste între 25-64 de ani, comparativ cu 58% în cazul populației non-rome (Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare – PNUD/ Banca Mondială/ CE [5];

-2016 – supraaglomerarea ori subutilizarea școlilor se petrece in cazul a 56% dintre elevii din România, din care 34% (aproximativ unul din trei elevi) învață în școli care au capacitate excedentară în raport cu numărul elevilor [5];

-2016- 60% dintre grădinițele din România au capacitate excedentară. În România, aproximativ 6.600 de grădinițe deservesc aproape 380.000 de copii. O treime dintre acestea sunt amplasate în mediul urban, deservind aproximativ două treimi dintre copiii înscriși. În grădinițele publice cu spațiu insuficient sunt înscriși aproximativ 8% dintre copii, în timp ce grădinițele publice cu capacitate excedentară deservesc aproximativ 41% dintre copiii înscriși. Capacitatea excedentară este întâlnită cu precădere în mediul rural (66,7%), deservind 57,4% dintre copii. Aproximativ 40% dintre copii care sunt înscriși la grădinițe dispun de spațiu adecvat [5];

-2016 – nu s-au putut colecta date relevante privind unitățile de educație antepreșcolară [5] (sublinierea noastră) din care majoritatea sunt în urban private și care nu respectă normele de suprafață/copil din HG 525 din 1996;

-2016- fără autorizație sanitară funcționează 18% dintre instituțiile de învățământ sau din clădirile aferente; cauzele unei astfel de situații pot fi lipsa unui sistem adecvat de alimentare cu apă și/sau încălzire, precum și lipsa grupurilor sanitare adecvate. Similar celor menționate anterior, școlile fără autorizație sanitară sunt, proporțional, mai numeroase în mediul rural comparativ cu mediul urban [5];

-2016- fără bibliotecă funcționează două din zece școli din mediul urban și șase din zece școli din mediul rural [5];

-2016-fără laboratoare sunt 72% dintre unitățile de învățământ secundar din mediul rural, comparativ cu 30% dintre unitățile din mediul urban. Astfel, peste 3.000 de unități de învățământ secundar din mediul rural nu sunt dotate cu laboratoare (comparativ cu 803 unități de învățământ din mediul urban). Lipsa laboratoarelor afectează 63% dintre elevii din mediul rural și 19% dintre cei din mediul urban [5];

Datele sunt la prima vedere total dezarmante pentru o ”ROMÂNIE ONLINE”, în comparație cu situația din Uniunea Europeană.

IIe.  ACȚIUNI STRATEGICE PROPUSE pentru 2018-2023 (extrase din Strategia pentru modernizarea infrastructurii educaţionale 2018–2023) [5].

-Modernizarea, reabilitarea, extinderea, echiparea și flexibilizarea spațiilor de învățare din cadrul unităților de învățământ în vederea creșterii calității mediilor de învățare [5];

-Construirea, modernizarea, reabilitarea, extinderea, dotarea și flexibilizarea spațiilor de învățare din cadrul unităților de învățământ în vederea corelării cu nevoile și cerințele pieții muncii [5].

IIf. MOBILITATEA și efectele asupra STĂRII ÎNVĂȚĂMÎNTULUI din ROMÂNIA cauzate de ”mica criză economico-financiară din 2008-2012”.

-S-au închis 1781 structuri școlare (clădiri) în care învățau sub 15 elevi, din care între 2007-2008 (Ministru C. Adomniței) 326 clădiri, între 2009-2012 (Ministru E. Andronescu) 776 clădiri, între 2010-2011 (Ministru D. Funeriu) 679 clădiri [6].

Datele sunt la prima vedere total dezarmante pentru o ”ROMÂNIE ONLINE”, în comparație cu situația din Uniunea Europeană.

IIg.  REZULTATELE APLICĂRII STRATEGIEI 2018-2023

2018 – funcționau 6.170 de unităţi şcolare (față de peste 6.200 de şcoli în 2016 şi 2015), dintre care aproximativ 3.100 se află în mediul rural. Peste 600 de unităţi au mai puţin de 150 de elevi, 1.767 au între 150 şi 300 de elevi, iar cele mai multe, peste 3.700, au de la 300 de copii în sus [7].

2017 -funcționau 2.219 unități școlare cu grupuri sanitare situate în curte, fără apă curentă și fără canalizare, cu 155.486 elevi. Din acestea aproximativ 38% funcționau în mediul rural, comparativ cu 7% în mediul urban [8];

2018 – funcționau 1.489 unități școlare cu grupuri sanitare neconforme [8];

2019 – funcționau 1.176 unități școlare cu grupuri sanitare necorespunzătoare [8];

2019 -25% din grădinițele din mediul rural au grupul sanitar în exteriorul clădirii și încălzirea exclusiv cu sobe [8];

2000-2020 au proliferat creșe, grădinițe, ”after-school-uri” private, fără avize sanitare, fără spațiu de joacă pentru copii (atitudine ce îmi aminte de istoria povestită la începutul postării din timpul practicii mele studențești);

2020 dascălii (în parte) sunt în continuare sursă de informații, nu sunt sursă de formare.

2020- au fost achiziționate microbuze pentru transportul elevilor operațiune necesară în urma comasării unităților școlare cu precădere din mediu rural. În mediul urban în loc să se construiască unități școlare noi în zonele rezidențiale nou construite s-a apelat la achiziționarea de microbuze care încarcă nejustificat traficul urban din marile orașe, sufocat deja.

Datele sunt la prima vedere total dezarmante pentru o ”ROMÂNIE ONLINE”, în comparație cu situația din Uniunea Europeană.

 IIIa. NATALITATEA în ROMÂNIA

1960 -1990 natalitatea a crescut în România cu 26% anual, în urma aplicării legislației de interzicere a avorturilor [9];

1990-2015 natalitatea a scăzut anual cu 14%. Astfel în 1989 aveam 369.000 nou născuți, iar în 2009 am ajuns la 222.400, în 2011 s-a ajuns de la 196.242 (în 2011) la 198.770 (în 2012) [9];

2015-2017 natalitatea a crescut treptat ajungîndu-se în 2017 la 205.000 [9];

2018-2019 natalitatea a descrescut constant ajungîndu-se la 188.755 (în 2018), respectiv 178.000 (în 2019) [9];

2019 în România s-au născut 9 copii la 1000 de locuitori (cu o singură politică demografică cea a concediului plătit pentru mamă de 2 ani) față de 17 copii la 1000 locuitori în Franța [9].

Datele sunt la prima vedere total dezarmante pentru o ”ROMÂNIE ONLINE”, în comparație cu situația din Uniunea Europeană.

IIIb. NATALITATEA și EFECTELE ASUPRA ÎNVĂȚĂMÎNTULUI ȘCOLAR în ROMÂNIA

După ”mica criză economică 2008-2010” a urmat peste 5 ani o scurtă perioadă de creștere a natalității caracterizată prin INCREDEREA POPULAȚIEI;

Ce politici ar trebui urmate pentru menținerea învățămîntului școlar din Romania în urma analizei experienței țărilor europene vestice care s-au confruntat de mult cu această problemă:

  1. fie asimilarea masivă de emigranți (care necesită o politică națională foarte, foarte scumpă de integrare);
  2. fie asigurarea ca mamei după naștere la 3-5 luni să-i fie asigurată existența unei creșe/ grădinițe publice de calitate (care necesită o politică locală scumpă) în comunitatea unde locuia. Aceste măsuri trebuie luate concomitent cu mărirea alocaților, conf. celor declarate de Vladimir Alexandrescu, purtător de cuvânt al Institului Național de Statistică (INS) [10].

Datele sunt la prima vedere total dezarmante pentru o ”ROMÂNIE ONLINE”, în comparație cu situația din Uniunea Europeană.

IV. Evoluția CONCEPTULUI la Paris (2020)

Precum am susținut în postarea din 2020.05 unul dintre experimentele cele mai interesante de REGÎNDIRE a PLANIFICĂRII URBANE a fost anunțat la Paris la începutul anului 2020 de primărița Ana Maria Hidalgo prin lansarea conceptului ” Paris, ville-du-1/4h”. Așadar ”Parisul, un oraș al sfertului de oră”, adică orașul care la 15 minute de mers pe jos de la ușa apartamentului fiecărui cetățean are toate facilitățile (alimentare, parcuri, săli de sport, centre de sănătate, centre sociale, grădinițe, școli și locuri de muncă, etc) unei vieți normale într-o comunitate autosuficientă, autoregenerabilă, autofinanțabilă [11].

Iată cîteva enunțuri privitoare la REFORMA ȘCOLARĂ propusă la Paris la începutul anului, înainte de COVID 19.

ȘCOALA, CAPITALA CARTIERULUI/COMUNITĂȚII MELE

-Curțile școlilor/colegiilor vor fi transformate în GRĂDINI și vor fi deschise rezidenților în weekend și în vacanță.

CULTURA:

-Cultura va fi organizată în jurul școlilor: conservatoarele, bibliotecile, centrele de activități, centrele pentru practicile amatorilor vor fi legate de școală pentru a oferi fiecărui elev o călătorie culturală;

– Vor fi create ”platforme artistice”, locuri pentru repetiții și spectacole de toate felurile, în fiecare comunitate.

SALA MEA de SPORT este ORAȘUL MEU

-”Cluburile sociale sportive” vor oferi locuri pentru practicarea sportului pentru părinți, în special pentru mame care vor avea acces la creșa pentru copii, cu posibilitatea de-a și face datoria față de copilul ei la fața locului;

-Dezvoltarea sportului pe străzi și în grădini/parcuri, prin crearea de trasee sportive și terenuri de joacă gratuite în aer liber;

-Cursuri deschise se vor înființa în școli/colegii pentru cei ce practică sportul în weekend și în vacanța școlară [12].

ECOLOGIA ÎNCEPE în ȘCOALĂ

-Școala se va transforma în principalul loc de APĂRARE, ÎNVĂȚARE și GARANTARE pentru o tranziție ecologică a părinților tineri;  LOCUL TRANZIȚIEI ECOLOGICE se va petrece în ȘCOALA -Școala trebuie să fie atît un loc exemplar, cît și un actor principal în această tranziție ecologică, pentru a proteja și instrui tinerii din comunitățile locale;-Locurile de joacă ale școlii vor fi transformate în grădini în aer liber, care vor fi deschise tuturor rezidenților din comunitățile arondate în weekend și în vacanța școlară, pentru a garanta accesul la natură în inima orașului.   -Cantinele școlare vor oferi 100% produse alimentare ecologice, după atingerea obiectivului de 50% ecologic în 2020.- Traficul auto va fi închis în jurul școlilor, cel puțin în perioada de intrare și de ieșire a copiilor. Aceste străzi returnate copiilor le vor permite acestora să se joace, după școală, mai ales în locurile marcate în acest sens.– Un plan de acțiune adaptat situației va fi implementat în fiecare școală pentru a combate toate formele de poluare atmosferică, fonică, a solului, etc. Aceste planuri vor fi realizate în comun cu familiile copiilor în echipe de învățare reciprocă. -Atelierele de lucru se vor desfășura și pe perioadele extracurriculare (la cerea Consiliilor Locale de Cartier) pentru sensibilizarea opiniei legate de ecologie, precum sortarea responsabilă a deșeurilor sau conservarea apei [13].

3

Fig. 3 -cum va arăta o ȘCOALĂ în Paris după aplicarea conceptelor actualului primar: școala ca CENTRUL COMUNITĂȚII pentru toate vîrstele, prin transformarea curții școlii într-o grădină comunitară, străzilor rutiere adiacente în pietonale și locuri de joacă pentru copii, teraselor pentru panouri solare și pentru locuri de discuții, etc. (sursă: [13]);

Doamna Hidalgo a greșit în viziunea sa doar în stabilirea perioadei de implantare a acestor concepte. Nu a bănuit apariția Covid 19, care va scurta dramatic această perioadă.

La noi lucrurile stau pe loc, sau se înrăutățesc. Anul acesta într-un clasament al primelor 2.000 universități din lume sunt doar 11 din România și în primele 1.000 sunt doar 3 [14].

-Credeți că doar achiziția celor 250.000 de dispozitive electronice va schimba sistemul nostru de învățămînt?

-Credeți că achiziția microbuzelor școlare în orașe care încarcă și mai mult mobilitatea/traficul rutier este corectă, în loc să se construiască creșe/grădinițe școli publice în raza de sub 15 minute de mers pe jos în comunitățile urbane existente pentru întărirea lor (după modelul din Paris, enunțat la începutul lui 2020)?

-Credeți că se va continua RESTAURAREA (operațiune făcută pe fonduri europene la majoritatea școlilor construite înainte de 1945) pentru a menține învățămîntul din România în secolul XIX-lea, sau la ce a mai rămas (unitățile școlare construite între 1955 -1990) se va trece la RESTRUCTURAREA lor (după modelul din Belgia început acolo în 2006) pentru a pregăti societatea românească pentru ”NAVIGABILITATEA INFORMAȚIEI”?

-Credeți că este nevoie din nou (ca în 2011) de un Domn Funeriu în fruntea Ministerului Educației, care să nu fie învins de o clasă politică/din învățămînt ca acum 10 ani anchilozată în sec. XIX-lea, care să pregătească o reformă a învățămîntului de tip ”NAVIGATORIU” a cărei rezultate vor apărea peste 15 ani?

-Credeți că toate aceste date total dezarmante ale ”ROMÂNIEI dominată de MOBILITATE” (de circulația oamenilor&mărfurilor), se pot transforma într-un imens avantaj pentru o ”ROMÂNIE dominată de NAVIGABILITATE” (de circulația informației)?

raduradoslav, Timișoara, 2020.06.14

REFERINȚE:

[1]. https://romania.europalibera.org/a/coronavirus-metoda-magazinul-folosit%C4%83-de-unii-profesori-%C3%AEn-perioada-pred%C4%83rii-online-/30609298.html

[2] https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/cum-si-au-renovat-belgienii-scolile-in-timp-record-si-costuri-minime-proiectul-coordonat-de-un-roman.html

[3]. https://www.youtube.com/watch?v=u6g8oaGk6fg

[4]. 2020.05.22 https://www.bursa.ro/sondaj-colliers-doar-13-procente-dintre-romani-au-spatiu-dedicat-lucrului-la-domiciliu-29366936

[5]. 2018 – 2023 Strategia pentru modernizarea infrastructurii educaţionale

https://www.edu.ro/sites/default/files/Strategie%20SMIE%2023.04.2018.pdf

[6]. 2012 https://www.hotnews.ro/stiri-esential-14228103-cate-scoli-inchis-romania-bilantul-ministrilor-aproape-1-800-scoli-inchise-1-500-comasate-2007-2011.htm

[7]. 2018 https://www.romaniatv.net/liviu-pop-in-romania-sunt-6-200-de-scoli-jumatate-in-mediul-rural-numarul-scolilor-in-scadere-fata-de-anii-trecuti_399734.html

[8]. 2017-2019 https://www.edupedu.ro/mai-1-176-de-scoli-aveau-toaleta-in-curte-la-inceputul-acestui-an-scolar/

[9]. 2019 https://www.tion.ro/romania/in-anul-2018-s-a-inregistrat-un-record-minim-absolut-al-nasterilor-la-nivelul-romaniei-31706/

[10]. 2020 https://stirileprotv.ro/stiri/social/2019-anul-cu-cele-mai-putine-nasteri-in-romania-urmarile-ar-putea-fi-dramatice.html

[11]. https://radulblog.wordpress.com/2020/05/09/la-bloc-sau-cum-am-devenit-domnul-doctor/?fbclid=IwAR3o2amHyjUg72FCs4IRMZELL1hPLy2sJC8-Yi0hLIDxocbQDoHdP4OmXto

[12]. 2020 https://annehidalgo2020.com/thematique/ville-du-1-4h/

[13]. 2020 https://annehidalgo2020.com/lecologie-commence-a-lecole/

[14]. 2020 https://www.edupedu.ro/unsprezece-universitati-romanesti-incluse-intr-un-nou-top-international-doar-trei-figureaza-printre-primele-1-000-din-lume/

 

 

 

 

 

 

RALUCA SELEJAN

VOTAȚI pînă în 14.06.2020 pe link-ul www.fundatia-alexandrion.ro.

în cadrul Galei Matei Brâncoveanu 2020

pentru marele premiu pe

RALUCA SELEJAN

Să nu uităm:

1

RUR – Biroul Teritorial al Regiunii de Dezvoltare Vest a acordat în 04.10.2018, ora 18, la Librăria “La Două Bufnițe” (situată în Piața Unirii nr. 11, cu intrare de pe str. Matei Corvin) cea de a XXVI DIPLOME DE EXCELENȚĂ în domeniul REGENERĂRII URBANE prin iniţiative privat/independente, doamnelor Oana Doboși și Raluca Selejan inițiatoarele librăriei “La Două Bufnițe”, pentru activitatea lor de promovare a patrimoniului cultural european. Această diplomă a fost dedicată Anului European al Patrimoniului Cultural-2018 cel ce ne modelează personalitatea și viața de zi cu zi, indiferent că este vorba de orașele, de peisajele, de obiectele noastre moștenite de la străbunii noștri, dar și de literatura, de muzica, de filmele pe care le vedem și în care ne recunoaștem, de poveștile care le spunem copiilor noștri, etc […].

Construită în jurul cărților de literatură, de științe socio-umane, albume de artă și literatură pentru copii, librăria a intrat în memoria regiunii noastre de dezvoltare prin organizarea de evenimente culturale, prin lansări de carte, dezbateri și întâlniri cu scriitori contemporani români sau străini, prin seri de film și muzică, prin lectură de povești pentru copii, duminică de duminică și prin promovarea scriitorilor, artiștilor și artizanilor timișoreni […].

Librăria independentă La Două Bufnițe s-a remarcat și prin acțiuni sociale, prin donații de carte către Penitenciarul Timișoara, participarea la Clubul de Lectură al acestuia (la propunerea asociației Bastionul ArtLitTim), prin colaborarea la acțiuni de colectare de cadouri pentru copiii defavorizați (în parteneriat cu Sfera Timișoarei) sau de produse de igienă pentru centrul rezidenţial pentru fete victime ale abuzului (în parteneriat cu Pelicula Culturală), etc.

Nota: Afișul și textul sunt adaptate după cele din 2018 (n.n.)

raduradoslav, Timișoara, 02.06.2020

DENSITATE URBANĂ, ÎNSORIRE, SPAȚIU VERDE, etc

Tradus în limbajul unor specialiști din Timișoara ”Cu zidurile la… fereastră” (subtitlul aparține unei publicații locale-stiridetimișoara [1]).

Am să încep postarea cu două știri care privesc apărarea intereselor comunitare în fața densificării urbane forțate, ce ar trebui să dea de gîndit specialiștilor din administrațiile locale din domeniul urbanismului, reprezentanților cetățenilor în Consiliile Locale, politicienilor, ONG-urilor, etc.

100

Fig.1 – vedere din apartamentul de bloc al unui proprietar din Timișoara, str. Ranetti, care plătește impozit la PMT pentru o unitate locativă realizată în conformitate cu o documentație de urbanism aprobată înainte de 1990 (sursă foto – [1]);

Dar înainte de prezentarea celor două știri, pentru exemplificare vizuală a titlului/subtitlului am postat imaginea din fig.1 care se prefigurează din un apartament de la parterul unui bloc P+4E existent de pe str. Ranetti nr.21, Timișoara, în urma construirii unui nou imobil de P+2E la cca 2m. de fereastra blocului existent. Imaginea este necesară pentru a putea analiza haosul încurajat în încălcarea drepturilor cetățenilor din un oraș european. Noua locuință urmează să se înalțe în curtea unei case individuale, amplasată probabil pe strada paralelă cu str. Ranetti, conform Autorizației de Construire eliberată direct de PMT. Și acest procedeu rapid s-a făcut în loc să se solicite un PUZ pentru schimbarea caracterului zonei/cvartalului. Dar chiar și așa coeficienții admiși pentru o astfel de înălțime a noii construcții ar fi trebuit, în conformitate cu prevederile RLU (Regulamentul Local de Urbanism) din PUG-ul în vigoare din 2002, să respecte un POT max. de 35% și CUT între 0,5 și 0,7 Adc/mp teren. În lipsa cunoașterii acestui regulament legal autoritatea publică ar fi trebuit să respecte prevederile din RGU (Regulamentul General de Urbanism din 1996) respective un POT de max. 35%. Ori indicatorii (respectiv POT-ul și CUT-ul) autorizați depășesc cu mult aceste prescripții legale locale sau naționale. Nu punem acum în discuție celelalte facilități necesare unei vieți decente, precum ar fi spațiul verde necesar, însorirea, etc. pentru întregul cvartal. Nu pot să nu reamintesc că un scandal asemănător s-a produs în Timișoara înainte de 1996 pe str. Tapia, după care autoritatea de specialitate din administrația locală a instituit o normă care prevedea ca între imobile să fie cel puțin L=H (distanța între clădiri egală cu înălțimea clădirii celei mai înalte), dar nu mai puțin de 20m. Pentru ca apologeții ”DENSIFICĂRII” cu orice preț să înțeleagă prețul adevărat (din bugetul local) pe care îl putem plăti noi toți cetățenii unui oraș, recunosc că fenomenul de afectare a intereselor comunitare nu se petrece doar în Timișoara, ci este prezent în toată țara.

Dar iată cele două știri care ar trebui să pună pe gînduri autoritatea de specialitate din Timișoara care a eliberat Autorizația de Construire (AC).

O primă știre, o primă victorie a intereselor comunitare a fost obținută în această primăvară. Această afirmație ține de decizia CCR nr. 49/2020 publicată în MO Partea I, nr. 385/13.05.2020, în urma unui proces intentat de un ONG din Cluj-Napoca, sprijinit de un grup de avocați tineri, pentru un caz în principiu similar: ”prin care a fost admisă neconstituționalitatea art. 32 alin. (1) teza întîi din Legea nr. 350/2005, în forma in vigoare la data de 25.09.2007, […] prin conținutul său normativ lacunar sub aspectul stabilirii unor minime cerințe obligatorii sau a unor criterii obiective pentru acordarea derogării/modificării solicitate, [textul invocat – n.n.] este apt să afecteze exercitarea în condiții de normalitate a dreptului la viață intimă, privată și de familie, ceea ce echivalează cu o ingerință care nu răspunde vreunui imperativ de ordin public, expres și limitativ menționat la nivel legal. Astfel, persoanele fizice care locuiesc într-o zonă cu un anumit regim de construire în prealabil stabilit prin documentațiile de urbanism și certificatul de urbanism nu pot avea siguranța menținerii acestuia, cel puțin pentru o perioadă rezonabilă de timp; dimpotrivă, norma juridică lasă posibilitatea autorităților publice competente să modifice acest regim în continuu, fără nicio limitare sau fără nicio condiție impusă de textul legal criticat” (sublinierea noastră). Textul de mai sus, extras din motivarea CCR fost comentat de departamentul juridic al Registrului Urbaniștilor din România (RUR) , care remarcă că în conformitate cu ”precedentul” din practica juridică, el poate fi utilizat în juristprudența în fiecare caz în care o parte se simte vătămată de această încălcare a drepturilor enunțate în decizia mai sus amintită. Ori condițiile de viață normală prevăzute într-o documentație de urbanism aprobată trebuie menținute, cel puțin pentru o perioadă rezonabilă, ceea ce nu se respectă în cazul de pe str. Ranetti, Timișoara, asemănător cu ”precedentul” din Cluj-Napoca.

O a doua victorie în justiție a intereselor comunitare este cea anunțată de Nicușor Dan în București, în luna mai 2020, în urma deciziei Tribunalului București care a suspendat AC (Autorizația de Construire) emisă pe malul Lacului Floreasca (str. Moeciu nr.1) și PUZ Inel Median în ceea ce privește malul Lacului Floreasca. Să ne reamintim istoria cazului: ”În anul 2013 Sorin Oprescu a propus şi Consiliul General a votat un PUZ pentru inelul median în zona de nord. A fost un pretext pentru a mări coeficienţii urbanistici pe mai multe terenuri adiacente, inclusiv pentru a transforma spaţii verzi în (spații-nn.) construibile. Fâşia de spaţiu verde de protecţie a Lacului Floreasca a fost redusă de la 50 m la 10 m pe unele porţiuni. Schimbarea destinaţiei spaţiului verde, adică trecerea din spaţiu verde în construibil, este ilegală. Acesta a fost principalul motiv invocat de asociaţii (sublinierea ne aparține). […] Decizia nu este definitivă, putând fi atacată cu recurs, dar este executorie. Beneficiarii autorizaţiei trebuie să suspende imediat lucrările de construire” . Acţiunea în instanță ”a fost iniţiată de Asociaţia Salvaţi Bucureştiul, Fundaţia Eco Civica, Asociaţia pentru Conservarea Integrată a Patrimoniului şi Asociaţia Oraşul Verde împotriva Consiliului General, al Primăriei Generale, a Primarului Sectorului 1 şi a beneficiarilor autorizaţiei (dosar 8656/3/2020)” [2].

Înteresant este faptul că deși Timișoara beneficiază de ONG-uri foarte active în apărarea zonelor istorice, dar nu beneficiază și de astfel de ONG-uri, grupuri profesionale care să apere interesele comunitare, precum se întîmplă în București sau Cluj-Napoca.

Aceste două înfrîngeri ale intereselor dezvoltatorilor care au încălcat interesele comunităților locale, s-au bazat doar pe conceptul ”densificării/compactificării”, atît de elogiat de consultanții care nu cunoșteau realitatea românescă, cultura urbană locală. Aplicarea acestui concept a accentuat erorile petrecute în acest domeniu înainte de 1990, cu precădere în perioada 1975/80 în care locuirea în blocuri (cca 50% din populația Timișoarei) s-a densificat mult peste limitele europene, cu lipsa dotărilor minime necesare (facilități precum spații verzi, educative/sport, sănătate, etc). Să oferim cîteva date din Timișoara (zona Circumvalațiunii Sud) care avea în anul 2000, peste 300 unități de locuit/ha (la un mixt P+8E și P+4E) și în urma densificării în completare din 2018 întreaga zonă va depășii 400 unit/ha. În zonele cu P+4E densitatea medie a fost de cca 150 unități de locuit/ha. Știți care este densitatea solicitată în Germania acum, în urma aplicării conceptului de compactificare/densificare pe zone rezidențiale: minim 50 unități de locuit/ha și max 150 unități de locuit/ha.

Am făcut această lungă introducere pentru a reveni la normele urbane aplicate în România care privesc entitățile spațiale, ce nu pot fi izolate de entitățile sociale care le populează și la efectele acestor erori. Dar să începem cu începutul. În urmă cu două postări anterioare am citat un studiu de acum mai bine de doi ani (înainte apariției COVID 19) care susținea că 30% dintre angajații ce lucrează în birouri în EU pot efectua munca la domiciliu. Un studiu realizat in România pe un eșantion de 1022 utilizatori de internet susține că ”aproape” 29% dintre respondenți susțin că lucrează în acest moment (2020.05) de acasă [3]. Dar conform studiului ”Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă” la noi în România, după ”COVID 19” doar 20% dintre cei ce operează în astfel de clădiri de birouri vor să lucreze la domiciliu [4], procent ce pare mult mai aproape de adevăr. În acest caz suntem codaşii Uniunii Europene, ”pentru că în medie, peste o treime dintre europeni, adică 37 la sută, au lucrat de acasă în timpul crizei sanitare provocate de COVID-19. Fruntaşii sunt în nordul continentului: Finlanda, cu peste 60%”. Această poziție a noastră este și mai ciudată pentru că se pare că avem condiţiile ideale pentru telemuncă, avînd una dintre cele mai bune viteze de internet din tot spaţiul comunitar și a faptului că racordul la internet a unităților de locuit de la noi este de 84%, foarte sus în ierarhia europeană.

Datele acestui studiu m-au intrigat și m-au făcut să caut o posibilă explicație a lentorii/neacceptării muncii la domiciliu în România, probabil legată si de existența/aplicării doar a normelor urbane de densificare care au eliminat facilitățile aferente unei vieți rezonabile, norme aplicate orbește fără a ține cont de nevoile populației.

Analizînd situația din alte țări în domeniul densității/compactivității urbane am descoperit o realitate dură pentru noi, prezentată în tabelul ce reflectă evoluția/creșterea în Germania a suprafeței de locuit în metri pătrați pe cap de locuitor (fig. 2).

detail 4.2020

Fig.2- 2020, Germania, grafic cu evoluția/creșterea suprafeței/locuitor al locuințelor din 1950 pînă în 2016 de la 15mp la 47,7mp/locuitor (sursă schemă: [4])

Dacă în 1950 (după înfrîngerea Germaniei) acest raport indica cca. 15mp spațiu de locuit/locuitor, el a crescut constant ajungînd la halucinanta (pentru noi) suprafață de aproape 50mp spațiu de locuit/locuitor în 2020 (datele sunt preluate din prestigioasa revistă de specialitate Detail nr.4 din 2020 [5]). Acest raport indică și capacitatea unui apartament mediu din Germania de a suporta azi un loc de lucru personalizat acasă (un loc izolat pentru munca la domiciliu dotat cu un computer) pentru fiecare membru al unei familii: soț, soție, copii, etc. Acest efort a fost făcut programatic prin reguli/ regulamente/ legi clare care au interzis treptat proliferarea ”GHETOURILOR” în spațiul german, în urma unor analize/studii prealabile asupra ”densificării” zonelor de locuit și nu prin metoda ”colonizării”, adică preluarea fără discernămînt a unor modele/teorii care nu țin de PATRIMONIUL CULTURAL local, ce presupune și cultura (comportamentul) cetățenilor. Spre deosebire de noi, ei au avut un program amplu de eliminare/transformare a unităților de locuit de tip cămin/garsonieră în apartamente cu toate dotările necesare și cu mai multe camere. Cum acest indicator, care reflecta calitatea vieții, nu apare des în analizele noastre, pot cita doar datele dintr-un oraș (capitală de județ) din Banat, care are în program mărirea acestui indicator la doar 15mp spațiu de locuit/locuitor în 2030. Diferența calitativă a vieții este enormă față de un oraș din Germania și aceasta pentru că azi acel municipiu are doar puțin peste 11mp/locuitor. Diferența este de peste 4 (patru) ori în favoarea calității vieții și adaptabilității la noua eră, a unui alt stat european. Acest raport provine si din faptul că înainte de 1990, la sfîrșitul fiecărui an, pentru a realiza numărul de apartamente angajat se ridicau cămine cu apartamente cu o singură cameră. Fenomenul s-a perpetuat și azi cînd majoritatea (piața o cere, susțin dezvoltatorii imobiliari) unităților de locuit sunt de două camera și care nu respectă nici măcar suprafețele minimale din legea locuinței în valabilitate. Și atunci ne mirăm că am încurajat NEMUNCA la domiciliu prin deciziile urbane din localitățile noastre.

Și pentru a reveni la situația dramatică în care a fost pus cetățeanul urbei noastre (fig.1), am să postez o imagine/schemă din aceiași sursă prestigioasă, revista DETAIL [6], ce studiază într-o cercetare universitară însorirea optimă pentru densitatea urbană rezonabilă, pentru două ipostaze de amplasament (paralel și perpendicular pe sursa solară) și trei ipostaze de sezon (martie, iulie și decembrie) a locuințelor (fig. 3).

detail 3.2020

Fig. 3- 2020 Germania -studiu intuitiv asupra ”însoririi din unitățile de locuit în raport cu densitatea urbană” pentru două ipostaze de amplasament a unor blocuri rezidențiale -paralel și perpendicular pe sursa solară și trei ipostaze de sezon- martie, iulie și decembrie (sursă schemă: rev. Detail 2020.03);

În studiul Universității din Stuttgart publicat în 2020 (pomenit anterior), s-a analizat importanța însoririi (sau energiei consumate în plus/minus în apartamente) ce pătrunde în spațiile de locuit, rezultată din echilibrul optim dintre regimul de înălțime și distanța dintre clădiri, pentru a genera o densitate rezonabilă. Echilibrul cel mai favorabil între densitate și însorire a locuințelor este obținut de raportul de 1:1 dintre înălțimea imobilului și distanța dintre imobile (fig.3). Acest studiu a fost necesar mai ales că în Germania s-a introdus după 2017 o lege de tipul ”Land Use Ordinance”, după modelul anglosaxon (în germană BauNVo), care prevede posibilitatea creșterii unui singur indicator CUT -Coeficient de Utilizare a Terenului (Floor space ratio-FSR) de la 1,2 la unul de 3,0, în numele conceptului de densificare/compactificare, cu referință predilectă la zonele rezidențiale (cazul nostru de pe str. Ranetti, Timișoara). DAR, numai că această decizie a fost precedată în Germania de stabilirea și respectarea mai multor factori/indicatori, care leagă entitatea spațială de cea socială (determinată de cele 15 minute pietonale de la ușa fiecărui apartament la toate facilitățile comunitare ale zonei, dintre care școala comunitară este locul central de reuniune pentru toate persoanele indiferent de vîrstă). Aceasta obligativitate de a socoti norma densității pe o entitate spațială mai mare (în românește UTR- Unitate Teritorială de Referință de cca 5.000 locuitori) are obligația de a respecta înainte și alte norme importante precum indicatorul (adoptat și de legislația noastră, dar nerespectat) care se referă la Spațiului Verde Urban (mp. spațiu verde/cap de locuitor) care este de 28mp/loc și care trebuie să ajungă pînă 2030 la 50mp/loc, distribuiți proportional pe UAT (Unitate Administrativă Teritorială), MUTR (Mega UTR), UTR (Unitate Teritorială de Referință), Cvartal (Unitate Teritorială cuprinsă între 4 străzi), Bloc, dar și pe Culoarele Ecologice Verzi- Albastre de tipul canalelor de desecări sau a rîurilor Bega și Timiș (în cazul Timișoara). Știți cum se respectă acest indicator la noi? Cu greu se ajunge la 15-16mp spațiu verde/locuitor în mediul urban și asta doar pentru nevoia de GHETOIZARE a României în interesul dezvoltatorilor și în detrimentul calității vieții comunităților locale (astfel este de înțeles de ce Nicușor Dan, cel dat afară dintr-un partid politic pe care l-a înființat, a cîștigat/temporar cea de a 164-a bătălie în București în lupta sa pentru apărarea intereselor cetățenilor simpli) . Revenind la cazul de pe str. Ranetti, Timișoara, în anul 2014 Dezvoltatorii Ghetourilor au generat în România un articol de lege, din cea mai ambiguă normă urbană posibilă de tip ”fanariot”: În conformitate cu art. 3 alin. 1 al Capitolului I „Norme de igienă referitoare la zonele de locuit“ din Normele de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei, aprobate prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 119 din 4 februarie 2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 21 februarie 2014, amplasarea clădirilor destinate locuinţelor trebuie să asigure însorirea acestora pe o durată de minimum 1 1/2 ore la solstiţiul de iarnă, a încăperilor de locuit din clădire şi din locuinţele învecinate (sublinierea noastră)”. Acest articol de lege, pe care se sprijină decizia a PMT de pe str. Ranetti, Timișoara este în dezacord total cu celelalte articole de lege amintite la începutul postării ce trebuiau obligatoriu și ele respectate. El prevede eliminarea distanței minime dintre imobile (în favoarea utilizării la maximum a profibilității unei singure parcele de teren dintr-o zonă edificată), prevăzută în art.2 din Cap.1 din OMS nr.536 din 1997, înlocuind-o cu vestitul articol denumit cu sarcasm ”Studiu de Însorire” din 2014, care asigură toate posibilitățile de a încălca dreptul proprietarilor existenți în a-și apăra valoarea proprietății lor (despre acest element merită analizat ”precedentul” conform punctului de vedere enunțat de avocatul RUR, pomenit anterior). Despre ceilalți parametri legali încălcați de decizia PMT în cazul de pe str. Ranetti, nu se pomenește nici un cuvînt de către specialiștii ce sprijină interesele marilor dezvoltatorilor în detrimentul cetățenilor. Despre noile tendințe în planificarea urbană în Europa, care apără interesul cetățenilor, într-o posibilă viitoare postare.

raduradoslav, Timișoara 30.05.2020

REFERINȚE:

[1] https://stiridetimisoara.ro/cu-zidurile-la-fereastra-cosmarul-unor-timisoreni-de-pe-strada-ranetti_12451.html

[2]. https://adevarul.ro/news/politica/nicusor-dan-castigat-inca-proces-gabriela-firea-In-total-168-victorii-instanta-bucuresti-1_5ec276f05163ec4271e7407d/index.html

[3]. https://www.businessmagazin.ro/actualitate/cati-angajati-romani-lucreaza-de-acasa-si-cat-timp-cred-ei-ca-vor-mai-petrece-izolati-la-domiciliu-19042334

[4]. https://observatornews.ro/social/romani-lucru-acasa-stare-urgenta-364962.html

[5]. Rev. DETAIL (nr.4.2020) -Densification (pg. 23)

[6]. Rev. DETAIL (nr.3.2020) -Concept (pg. 18)

[7]. din https://mail.google.com/mail/u/0/#inbox/FMfcgxwHNWDpgplGZwxPrWCWKlHdJZTm?projector=1&messagePartId=0.1.0   a_new_strategy_of_sustainable_neighbourhood_planning_five_principles (PDF)

 

NAVIGABILITATEA vs MOBILITATEA și ÎNVĂȚĂMÎNTUL

sau mai pe românește ”CURAT MURDAR, COANE FĂNICĂ”

În postarea trecută am analizat cîteva efecte vizibile ale digitalizării, care se petrec în urma pandemiei COVID 19. Amploarea acestor modificări majore în comportamentul uman se petrece pentru prima dată în istorie. Ea este marcată de trecerea la NAVIGABILITATEA online (de informații) de la MOBILITATEA fizică (de marfă&persoane). Procesul s-a amplificat după 1960 în lume transformînd spațiul fizic în unul informațional. Lupta se dă între cei care au fost pregătiți din timp de învățămîntul online și cei care refuză acest tip nou de comunicare. Timișoara a fost contemporană cu lumea atunci cînd Universitatea Politehnica din Timișoara (UPT) a produs MECIPT-ul, primul computer din România. La Institutul DSPAPCB (IPROTIM) a fost utilizat pentru prima dată la noi în practica curentă de proiectare germenele acestei invenții.
Ne vom ocupa pentru început doar de învățămîntul superior online, care ar fi trebuit pregătit de mult timp de un învățămînt preuniversitar online. Țările care au înțeles aceasta conduc azi lumea. Îmi aduc aminte de un film american de prin 1990, în care tinerii elevi se duceau la biblioteca școlii și se documentau pentru temele zilnice de pe computere de unde aveau acces la toată informația bibliotecii școlare (toate cărțile erau scanate). Mi se părea SF. Noi am rămas tot la învățămîntul de pe vremea lui Creangă (să nu se înțeleagă că nu respect geniul acestuia, dar de atunci au trecut mai bine de 150 de ani).
O universitate din Marea Britania a declarat în mai 2020: „având în vedere că este probabil ca distanța socială să fie necesară în continuare, Universitatea a decis că nu vor mai fi prelegeri ”face-to-face” (față în față) în următorul an academic”. Primul efect al pandemiei a fost că vestitul Campus Universitar de aici s-a închis. Și pentru a nu exista un dubiu asupra importanței acestei informații, amintim că este vorba de Universitatea CAMBRIDGE din Marea Britanie. Este Universitatea care s-a înființat în 1209 (acum mai bine de 800 de ani) și care de atunci (așadar și azi) este printre primele 5 universități din lume. Pentru a se ADAPTA la schimbările necesare din timpul acestei pandemii, Universitatea în cauză, de un tradiționalism feroce, a declarat totuși că intenționează să mai susțină încă unele seminarii, ateliere cu grupuri mici, dar care păstrează o distanță socială strictă între persoanele participante. În același timp conducerea Universității s-a asigurat că prelegerile online sunt de cea mai bună calitate. Decizia istorică de a trece la online vine din cauza incertitudinilor cu privire la necesitatea păstrării în viitor a ”distanței sociale” mai ales în ceea ce privesc cursurile din sălile mari, din amfiteatrele ”istorice”, ceea ce a făcut ca liderii universității să-și ia o marjă de siguranță pentru cazul în care se revine in grupuri mici la învățămîntul ”face-to-face”. Efectele majore ale acestei decizii radicale, țin mai mult de pierderile financiare ale acestor universități de elită, prin retragerea unui contingent mare de studenți străini (cu taxe de peste 25.000 lire sterline) de la cursurile tradiționale. Teama tuturor studenților este că nu vor mai primi bursa anuală, fapt ce bucură în schimb bugetul țării, incapabil să mai susțină cheltuielile cu învățămîntul [1].
Să traversăm oceanul și să poposim la Missouri Western State University, o universitate de stat din SUA, cu cca 20.000 studenți. Situația de aici a devenit dramatică în urma pandemiei: s-au redus 30% dintre facultăți, împreună cu programele aferente de istorie, științe politice, sociologie, economie, muzică, etc. și la peste 25% dintre cadrele didactice cu norma întreagă li s-a încheiat contractul de muncă, totul pentru reducerea cheltuielilor administrative. În SUA această politică se numește ADAPTARE. Problema în timp se amplifică și prin faptul că absolvenții de acum au șanse minime de a se mai angaja [2].
Deciziile acestor universități de elită de a trece în online, cu toate riscurile, se bazează pe analize foarte serioase. Într-un studiu cu privire la viitorul învățămîntului universitar american din mai 2020 se pleacă de la idea că ”aceste provocări vor fi resimțite în anii următori, însă toamna anului 2020 va testa multe dintre standardele și structurile pe care am ajuns să le asociem cu învățământul superior. Deși nimeni nu poate prevedea ce se va întâmpla toamna, majoritatea colegiilor și universităților se gândesc la o serie de opțiuni. Aceste opțiuni tind între revenirea totală la normal și învățare totală la distanță. Prima opțiune este în mare parte în afara controlului majorității instituțiilor (universitare), iar ultima opțiune, ar fi de cei mai mulți cel puțin de evitat”. Iată simplificate cele 15 scenarii propuse pentru această toamna pe care școlile le pot avea în vedere: 1). revenirea la normal din toamnă, cu respectarea învățămintelor din criză); 2). amînarea începerii anului universitar pentru noiembrie; 3). începerea anului universitar în ianuarie, cu comprimarea anului; 4). aducerea în Campusurile Universitare doar a studenților din primul an pentru a se obișnui cu regulile universitare, restul cursurilor rămînînd în online; 5). Idem, dar doar pentru anul terminal; 6). decalarea anului universitar cu reducerea cursurilor în sem I; 7). reducerea numărului de cursuri la minim necesar pentru a păstra densitatea sanitară în Campusurile Universitare; 8) alegerea de către studenți doar a unor cursuri minime, opțiune necesară pentru păstrarea distanței sociale; 9). împărțirea cursurilor pe ”blocuri” de 3-4 săptămîni, ce ar favoriza respectarea densității sanitare; 10) modularea, operațiune ce presupune o regîndire totală a structurii curriculare, greu de conceput, dar ușor de implementat după aceea; 11). readucerea studenților în Campusul Universitar, dar avînd cursuri total în online; 12). cursuri online urmărite acasă și întrevederi face-to-face foarte rare în Campusul Universitar; 13). un model hibrid online și face-to-face, dar avînd controlul densității sanitare; 14) sesiune comună online pe grupuri mici; 15) revenirea totală la ce a fost [3].
Surprinzător pentru mine au fost rezultatele chestionarului elaborat de Joshua Kim de la Dartmouth College (înființat în 1769) și de Edward J. Maloney de la Georgetown University (Washington DC) referitor la aceste 15 scenarii de continuare a învățămîntului universitar [4], la care au răspuns mai mult de 325.000 studenți. Astfel 80% dintre repondenți au ales cursurile cu prezență fizică ca fiind cele mai bune și doar cca 30% au preferat cursurile online. Probabil că un rol esențial l-a jucat în această opțiune și viața din Campusul Universitar care a fost considerată ca cea mai favorabilă (33% dintre repondenți), ca și evenimentele sociale care se petrec acolo (28% dintre repondenți). Teama conducerii acestor două universități de elită din SUA este că tot efortul lor de zeci de ani pentru o diversitate socioeconomică a viitorilor studenți se va duce pe apa sîmbătei în urma austerității financiare la care sunt supuse universitățile americane.
Dacă revenim la noi în țară, în județul Timiș, Consiliul Județean al Elevilor Timiș, atenționează asupra efectelor negative ale educației online (apărută brusc) din România “Prioritizarea materiilor pentru clasele terminale nu se întâmplă și intervin alte probleme la nivelul procesului de predare – învățare. Prin urmare CJE Timiș lansează Raportul privind digitalizarea educației, raport redactat în baza celor peste 1000 de răspunsuri de la elevii și părinții din județul Timiș”. Raportul susține că: ”49,8% dintre elevii din județul Timiș consideră că educația digitală nu îi ajută în totalitate și că petrec foarte multe ore zilnic pentru rezolvarea temelor și pentru transcrierea lecțiilor” și că ”elevii sunt încărcați cu prea multe teme” [5].
Din cele enunțate anterior se demonstrează faptul că lumea nu a fost pregătită (cu excepția unor țări din Orientul Îndepărtat, vezi Singapore, Coreea de Sud, etc), că nu a simulat din timp astfel de provocări. Important pentru noi este faptul că Universitatea Politehnică din Timișoara încă din primele zile ale pandemiei a întocmit un Cîmp Virtual în care au fost înrolate toate disciplinele, toate cadrele didactice, toți studenții, au fost postate toate cursurile cu linkurile aferente pentru susținerea lor pe ”zoom”. Dar ce a rămas este faptul că acum conducerea Universității trebuie să vegheze asupra corectitudinii și valorii acestei Baze de Date și mai ales cum se vor face de acum laboratoarele/atelierele pe grupe mici în siguranță respectînd distanțarea socială. Admiterea la Facultatea de Arhitectură se va desfășura pentru prima dată online [6] în două faze (portofoliu și interviu), metodă prin care se speră că vor fi evidențiate corect creativitatea și capacitatea de argumentare a opțiunilor alese de către candidați. Este o provocare care trebuie perfecționată continuu. SUCCES.
După această scurtă prezentare a fenomenului de invadare a învățămîntului online, să ne ocupăm puțin de partea care ne preocupă și anume de efectul acestor schimbări asupra mediului construit în cazul nostru, cel al Bibliotecilor Universitare, al clădirilor Universitare pentru cursuri (amfiteatre) și ateliere/laboratoare și asupra Campusurilor/Căminelor Universitare.
Criza economică profundă în care s-au scufundat toate țările din lume face ca subvenția universitară să se reducă drastic, fapt ce va obliga conducerea universităților din toată lumea să-și reconsidere prioritățile. Un prim efect va fi că o mulțime dintre universitățile fictive din România vor dispărea. Deja au apărut primele semne și anume restrîngerea cu 1000 persoane a angajaților din bibliotecile universitare. Efectul va fi reunificarea bibliotecilor/facultăților universitare și apariția celor regionale -un vechis vis al nostru (ca prim pas vezi cazul Timișoara universitară care este edificator). Faptul că se poate da examenul de admitere online la orice universitate din lume stînd în orice sat/cătun din România va determina opțiunea tinerilor valoroși de a accesa la cele bune entități de profil. Efectul va fi că o mulțime dintre universitățile fictive din România vor dispărea și va apărea problema refuncționalizării acestor spații publice/private dezafectate. Campusurile universitare (zona căminelor) se vor diminua la maximum și va apărea problema refuncționalizării acestor zone/spații dezafectate. Toate ca urmare a aplicării ADAPTABILITĂȚII ce va veni ca un tăvălug.
Tema învățămîntului preuniversitar am tratat-o în numeroase postări anterioare. Evident că REFORMA în învățămînt trebuie începută de la nivelul creșelor/grădinițelor, de la modificarea conceptului de spațiu de învățămînt pînă la educarea educatorilor. Degeaba s-au restaurant vechile școli monumente istorice din marile orașe, dacă nu s-a modificat întreg conceptul asupra învățămîntului/școlii ca centru comunitar al unei comunități autosuficientă, autoregenerabilă, autofinanțabilă, bine definită spațial. Degeaba se distribuie tablete copiilor defavorizați, dacă ele nu sunt însoțite de tineri voluntari mai în vîrstă care să-i învețe pe aceștia la ce se utilizează tabletele, să-i vegheze pe toată durata primilor ani școlari. Fiecare voluntar trebuie declarat mentor pentru un grup de astfel de copii și recunoscut ca atare la Universitate/Liceu. Acum toată lumea la noi este nemulțumită de această noua metodă online de învățare, dar e singura posibilă pentru a intra în noua lume bună.
Am promis în postarea anterioară că mă voi apleca și la efectele navigabilității online în Industria Spectacolelor (în special cel al Teatrului).
Acum mai bine de 20 de ani scriam în încheierea tezei mele de doctorat publicate ”Suprimarea materiei, chiar dacă numai parțială, atinge modelarea urbană în fundamentul ei. Astfel, apar noile imagini, ce se pot simula, ce se pot reproduce, ce se pot înstrăina după plac. Dependența lor față de spațiul concret devine tot mai slabă. Astfel apare ”spațiul virtual”, ce servește mai multor scopuri comerciale și care își caută modelele în film sau publicitate, acolo unde spațiul devine pură proiecție. În acest timp, în care se produce înlocuirea materiei, apare un nou tip de modelare a spațiului: o modelare de consum (ce se poate arunca ulterior utilizării)” [7]. Din industria spectacolelor, cea a teatrului și muzicii clasice vor fi cele mai afectate de cucerirea în toate domeniile a online-ului. Dacă conducătorii/producătorii acestei Industrii Culturale (directori culturali, actori, muzicieni, cîntăreți de operă, etc) nu se vor replia imediat, lucrurile se vor îndrepta spre o imensă dramă (fig. 1).

aura twarowska op din Wiesbaden 18.05.2020 (sursa Patrick Lange)

Fig. 1 -ocuparea unei săli unde s-a desfășurat un spectacol de opera la Wiesbaden (Germania) în 18.05.2020 (sursa foto: Patrick Lange, prin bunăvoința dnei Aura Twarowska);

Nu pot să mă stăpînesc să nu descriu o întîmplare petrecute în zilele acestea. Revenind la birou, după 2 luni de muncă la domiciliu, am primit de la portarul imobilului un plic simplu, nerecomandat. Uluit că în perioada online-ului se mai comunică prin poștă am citit numele expeditorul: Primăria Municipiului din Timișoara, Direcția de Urbanism. Scrisoarea care fizic a traversat 5 (cinci) străzi a făcut 10 (zece) zile pînă la destinatar. Ni se solicita biroului nostru teritorial RUR să desemnăm două persoane, specialiști cu drept de semnătură în urbanism, în stare să se racordeze pe o platformă online la dezbaterile profesionale din cadrul Comisiei Tehnice de Amenajare a Teritoriului și Urbanismului. Răspunsul nostru expediat pe adresa de email a PMT a fost receptat de adresant în 2 (două) ore și confirmarea de primire a sosit la noi tot în 2 (două) ore.

Sau mai pe românește: ”CURAT MURDAR, COANE FĂNICĂ!”

raduradoslav, Timișoara, 2020.05.23

REFERINȚE:

[1]. Cambridge University moves all lectures online until summer 2021 https://www.lbcnews.co.uk/uk-news/cambridge-university-announced-move-to-hold-all-le/?fbclid=IwAR0YTPqjfuTiFZk7tdW38Mki23tgqg1z8T_xtPFRVQx3YmsZkEyO39Tpiio

[2]. Not the Same University   https://insidehighered.com/news/2020/05/14/missouri-western-cuts-quarter-faculty-along-programs-history-and-more?utm_content=buffer6eaa5&utm_medium=social&utm_source=facebook&utm_campaign=IHEbuffer&fbclid=IwAR17n_9z5RmVgZkzq_GnbDCrxAvDvE5s-BoVMOkVEhHNSOEBlmx12IhCs5E

[3]. https://insidehighered.com/digital-learning/blogs/learning-innovation/15-fall-scenarios?utm_content=bufferc47bc&utm_medium=social&utm_source=facebook&utm_campaign=IHEbuffer&fbclid=IwAR1P7CNK1k_-WSUlPA-FUPzNEIREkdvdPosQKu3_FWS68wkwMlqm3jHbm8I

[4]. https://insidehighered.com/admissions/article/2020/05/20/survey-results-15-fall-scenarios-suggest-what-students-want?utm_content=buffer25beb&utm_medium=social&utm_source=facebook&utm_campaign=IHEbuffer&fbclid=IwAR09SBp6du–tIyKNYfZq78Kj3DIAu-bTi69yt1RVxFAfvqgkraCTWWuVNM

[5]. https://www.banatulmeu.ro/raportul-privind-digitalizarea-educatiei-lansat-de-consiliul-elevilor-timis/?fbclid=IwAR2HTBLlYkCkeMOqQV1FrBjPfZV170ynxWn0tP5Z1iZ4IgfVUGZ3DnrGeQE

[6]. https://www.opiniatimisoarei.ro/admiterea-la-facultatea-de-arhitectura-a-universitatii-politehnica-timisoara-se-va-desfasura-online/20/05/2020?fbclid=IwAR19ymGt32WHE0GXgCtuBZF1GakYpbciJa1L_6D15fTpfbh7TyK1Il_DnkQ

[7]. Radoslav Radu (2000)-Topos comportamental -Armonizarea dintre spațiul urban și comportamentul uman- ed. Marineasa, Timișoara, pg. 173