3. BLOC DE LOCUINȚE CU SERVICII LA PRIMELE DOUĂ NIVELE, STR UNGUREANU nr 2, CETATE, TIMIȘOARA 1985-1987

Proiectant general: INSTITUTUL DE PROIECTĂRI TIMȘOARA -IPROTIM

Sef de proiect: arh. Radu Radoslav

Colaborator arhitectură: arh.  Dan Dăncilă,  rezistență: sing. Marta Teodorescu,

Lucrarea a făcut parte dintr-un program inițiat de administrația locală a vremii care a lansat IPROTIM-ului Timișoara (în 1984) o comandă de proiectare pentru completarea a 5 parcele din cartierul istoric Cetate Timișoara, în stare de colaps. Au fost propuse 5 amplasamente cu problemele aferente, cu 4 arhitecți și anume:

-2 amplasamente str. G. Dima colț cu str. General E. Grigorescu:                arh. Botescu M.

-1 amplasament str. Regiment 5 Vînători:                                                    arh. Gaivoronschi V.

-1 amplasament str. Eugen de Savoya colț cu str. Episcop Augustin Pacha: arh. Furdean G.

-1 amplasament str. Ungureanu colț cu Eugen de Savoya:                                arh. Radoslav R.

fig. 1 – Plan de încadrare imobil- str.Ungureanu 2 colt cu str. Eugen de Savoya, în organismul urban al sitului istoric CetateTimișoara  cca. 1800, 1900, 2000 (sursa: Radoslav R.).

Dacă analizăm amplasamentul în cele două perioade semnificative anterioare nouă, constatăm că în 1800 pe amplasament era o clădire independentă și că această situație se păstrează și în 1900. În 1980 în această clădire funcționa o sală de sport pentru mănăstirea Franciscanilor transformată în Școală Populară de Artă.

IMPUNEREA LEGILOR URBANE BAROCE vs PASTRAREA IDENTITATII ISTORICE MIXTE IN CETATE, TIMISOARA

Principiile baroce obligau cornișa stradală la aceiași cotă și aliniamente de arbori pe stradă. Prospectul străzii Ungureanu, unde am copilărit alături de prietenul meu Ursi G. și Cetatea pe care am cunoscut-o în perioada 1955-1965, nu corespundea acestor principii. Cele două perioade istorice marcante/distincte ce aparțineau celor două administrații diferite, habsburgice și maghiare, aveau cornișele clădirilor la cote total diferite. Intervențiile administrației romane dintre cele două războaie mondiale au constat în respectarea tipologiei frontului continuu, cu un regim de înălțime apropiat de perioada maghiară, dar cu o abordare modernistă. Ce era comun tuturor acestor perioade istorice era lipsa aliniamentelor de arbori pe străzile din Cetate.

Abordarea noastră, ce păstrează caracteristicile urbane ale sitului, este una în manieră hibridă de tip postmodernă (perioada proiectului nostru) care încearcă să intre în dialog cu limbajul caracterul zonei istorice (chiar prin buscularea lui), în contradicție cu abordările de tip mimetic (prin copiere sau falsificarea istoriei) ale arhitecturii ce a proliferat ulterior în zona Cetate.

Problema amplasamentului care mi-a fost distribuit a constat în realizarea unei structuri organice, un întreg continuu existent în tipologia cartierului. Imaginea sitului privită din Piața Libertății este dominată de turnul de pe colț al Băncii de Credit (normă urbanistică a anilor 1900 pentru colțurile străzilor -fig 2a).  Amplasamentul nostru făcea parte dintr-o zonă cu un caracter discontinuu pe înălțime, clădiri P+1E construite înainte de 1848 și clădiri P+2,3E construite cca 1900, cu un colț marcat deseori cu un turn. Această alternare de înălțime este relevantă atît pe str. Ungureanu (fig 2), între clădirea fostei Băncii de Credit din Piața Libertății (P+3E)/Liceul Lenau (P+2E) și fosta mănăstire a Franciscanilor (Școala populară de artă)/restul majoritar al imobilelor (P+1E), cît și pe str. E. Savoya.

fig. 2a- Perspectiva 1913 din Piața Libertății spre str.  Ungureanu (sursa: Munteanu L.);

fig. 2b – Perspectiva cca 1970 dinspre str. Ungureanu spre Piața Libertății (sursa: Costinaș I./bunul meu prieten din perioada 1975-80 prin bunăvoința Munteanu L.).

Propunerea noastră S+P și E (servicii) + 3E locuințe a ținut cont de cele două imagini existente fragmentate în anii 80 și a constat în sugerarea continuității lor cu realizarea unui turn transparent (ce marchează colțul) cu logiile închise sau deschise (cu tîmplărie de lemn cu ochiuri mici) ale apartamentelor de la capătul barei înalte de pe str. Ungureanu (fig 3).

Cornișa și șarpanta existentă a monumentului istoric  (Mănăstirii Franciscanilor P+1E) a fost preluată de corpul de legătură (P+1E) al clădirii propuse de noi de pe str. Ungureanu și prin bosajele corpului înalt pînă a cota cornișei mănăstirii, în consens cu înălțimea clădirilor existente în 1980 pe celelalte 3 colțuri (fig 3). Această acțiune presupunea consolidarea monumentului istoric prin imposibilitatea de a-l  supraetaja în viitor .

fig. 3-Propunere perspective din piața Libertății și dinspre str. Ungureanu cu amplificarea ritmului dintre clădirile P+1E și cele cu P+3-4E (sursa: Radoslav R. publicat în revista Arhitectura nr. 3/1985)

Planurile apartamentelor din bara/corpul înalt sunt dominate de un hol mare de acces (luminat prin logiile de pe str. Ungureanu) care putea funcționa împreună cu livingul pentru a forma o suprafață majoră a apartamentului. La capetele barei au fost amplasate terase suprapuse, diferite ca mărime pentru fiecare nivel. Structura scheletală a barei înalte a fost întărită prin stîlpii pe 3 nivele din capetele logilor (fig. 4-5).

fig. 4- Plan nivel curent locuințe (sursa: Radoslav R. revista Arhitectura nr. 3/1985).

fig.5-Imagini de pe șantier–(sursa: Radoslav R., 1986/87).

Referitor la cornișă se remarcă:

imagine a).  înălțimea clădirii (P+2E) de pe colt str. Savoya cu str. Mărășesti (păstrată și azi);

imagine b).   înălțimea clădirii (P+1E) de pe colt str. Savoya cu str. Ungureanu (înlocuită cu o clădire S+P+4E+ER după 2010);

imagine c).    dialogul dintre turnul fostei Bănci de Credit din Piața Libertății și clădirea nou construită.

După peste 30 ani imobilul propus de noi a fixat mixtura istorică de 300 de ani a sitului CETATE, Timișoara.

fig.6 – Imagini  din Piața Libertății (renovată 2016) spre str. Ungureanu cu alternanța de înălțime P+3E-4E /P+1E întărită de imobilul proiectat în anii 80 (sursă: Radoslav R., 2016).

fig.7-Imagini din str. Ungureanu spre Piața Libertății cu alternanța de înălțime întărită de imobilul proiectat în anii 80 (sursă Radoslav R 2016).

Fațada nord de pe str. Ungureanu a necesitat utilizarea de planuri succesive și culori intense pentru vibrarea suprafețelor neînsorite (fig 8).

UTILIZAREA TEMELOR POSTMODERNE  ce se intrepătrund cu cele CLASICE pe fațada nord:

-Utilizarea bosajului pe primele două nivele ale barei;

-Utilizarea sticlei colorate pentru iluminarea casei scării ale apartamentelor, înglobată tîmplăriei de lemn (colorată și ea) cu ochiuri mici;

-Marcarea holului funcțiunii publice (Banca de Investiții) cu puternicul bosaj roșu pe primele două nivele;

-Marcarea intrării în sediul funcțiunii publice (Banca de Investiții) prin utilizarea a două coloane angajate, placate cu marmură in două culori;

-Dizlocarea colțurilor coloanelor angajate ce marchează intrarea în funcțiunea publică prin utilizarea de corpuri de iluminat;

-Utilizarea jardinierelor metalice de la ferestrele etajului 3 pentru subîmpărțirea înălțimii clădirii;

-Tratarea ultimului etaj cu ajutorul unor bosaje minore pentru pregătirea apariției cornișei acoperișului;

-Utilizarea unei cornișe puternice care se prelungește și pe semicercul turnului logilor.

fig.8-Imagini  din str. Ungureanu cu succesiunea de planuri pentru a amplifica vibrarea fațadei nordice. Se remarcă clădirea de pe colt (roz) care a fost ridicată de la P+1E (1980) la P+3E și ER după 2010 ( sursă Radoslav R., 2016).

Prin realizarea diferențiată a pavajului pietonizării în fața imobilului (2016) se pune în valoare investiția anilor 1980.

Imobilul de locuințe a rezistat în timp cu toate că funcția de servicii (Banca de Investiții) de la parter și etaj a fost abandonată, imediat după anul 2000, neapărînd în loc o nouă funcțiune.

Această rezistență s-a petrecut cu toate că zona istorică Cetate a fost abandonată de locuințe prin procesul de gentrificare, rezultat în urma aplicării în ultimii ani al unui model de regenerare urbană ce nu a ținut cont de potențialul existent de integrare al funcțiunilor  CULTURALE oferite de spațiile universitare și muzeistice din zonă. Această strategie de regenerare urbană prin SCHIMBUL DE IDEI, propusă de noi în anul 2012, ar fi transformat Cetatea dintr-o simplă zonă dedicată turismului (max 6 luni/an) cu restaurante (și pentru  prînzul funcționarilor din zona adiacentă de birouri), într-o articulație plină de viață universitară (12 luni/an) care ar fi unificat pietonal cele două Campusuri Studențești existente (cel nou Oituz în nord și cel vechi Universitate în sud).

Prof.univ.dr.arh. Radoslav Radu

31..08.2016 Timisoara

2. EUROUNIVERSITATEA (CETATEA UNIVERSITARĂ) DRAGAN LUGOJ, JUD TIMIȘ 1992-1995

Șef proiect: arh Radoslav Radu -SC RRadoslav SRL

Colaboratori: Arhitectura: arh. Bojic L.; Rezistenta: ing Beraru I.; Instalatii: Comprest Lugoj SA; Reprezentant beneficiar: ing Pergolizzi și ing Fontana, Milano-Italia; Manager proiect: ing. Predescu S.; Constructor: ITALROM.

Avand experiența creativității din cadrul Studioului de Caragialeologie (teatru de guerila studentesc din perioada 1980-1990) am abordat aceiași filozofie de lucru în echipă, în care fiecare actor participă la devenirea colectivă a proiectului. Echipa de proiectarea fost o mixtura între firma SC Comprest Lugoj SA. și SC RRadoslav SRL Timișoara.

În 1992, la rugămintea prietenului meu Silviu Oravitzan (renumitul artist plastic) am acceptat o colaborare cu Primăria din Lugoj (cu noul primar țărănist, în amintirea fratelui bunicului meu și a poveștilor tatălui meu care a absolvit liceul C. Brediceanu din Lugoj) în sensul că firma mea să prestez o dată pe săptămînă activitatea de architect șef ca și consultanță. În toamna/iarna aceluiași an am fost chemat de urgență la Lugoj, unde secretara m-a introdus în camera de protocol (ascunsă pînă atunci mie) unde erau consilierii marcanți ai CL Lugoj și am fost prezentat ca arhitectul lor unui personaj în vîrstă. Necunoscutul (care prezida adunarea s-a dovedit a fi milionarul originar din Lugoj -Iosif Constantin Drăgan) mi-a solicitat părerea despre niște schițe făcute pe plan local, ce urmau să fie Universitatea Drăgan din Lugoj. Surprins de această intenție nouă pentru mine, mi-am expus părerea defavorabilă în mod deschis. Atunci Dl. Profesor (așa îl voi numi de atunci pe dl I.C. Drăgan) m-a întrebat în cat timp pot să-i prezint o variantă proprie. După o scurtă ezitare am răspuns o lună.  ”O săptămînă sau părăsesc ideea de a construi universitatea aici” a concluzionat Dl Profesor. “Poate 10 zile” -a fost răspunsul meu. Propunerea mea a fost acceptată.

Am vizitat urgent amplasamentul care era liber. M-am întors la Timișoara și am desenat schițele conform unei viziuni ce va fi dezvoltată în următorii doi ani. Eram imbibat de teoriile lui Alexander C. cu privire la creșterea organică (apărute în 1987) și de experiența din Invățămintul Universitar de Arhitectură la Timișoara, proaspăt reînființat. Peste 10 zile m-am prezentat cu schițele aferente și cu o machetă detașabilă (făcută de un expert în aeromodele). Dl Profesor a spus “e bine, dar peste 3 luni să mă prezint la Milano în fața echipei lui de specialiști cu un proiect tehnic complet”. Cu această ocazie s-au întrerupt o serie de prietenii anterioare (fapt ce s-a repetat de multe ori înainte sau după această întîmplare). În acele zile și apoi la Milano, spre surpriza mea, dl profesor și-a permis ore/zile întregi de discuții cu privire la viziunea mea asupra temei proiectului, întrerupte de dese discuții cu alte subiecte pe teme generale.

LECȚIA UNU: importanța stabilirii unei teme împreună cu beneficiarul funcție de sensibilitățile și capacitatea lui financiară.

VIZIUNEA:

Cercetînd în prealabil arhivele vieneze cu documente/hărți referitoare la istoria urbanistică a Lugojului (studii necesare, speram eu, lucrării mele de Doctorat) am descoperit amplasamentul vechii Cetăți Militare Lugoj, posibil existentă încă din 1241. Singura dificultate de determinare corectă a amplasamentului vechii Cetăți era traseul rîului Timiș (de pe hărți) deplasat față de traseul actual. Prin deducții, am determinat vechiului curs și translarea lui pe actualul traseu.  A rezultat amplasamentul corect a Cetății ce era pe un teren eliberat înainte de 1989 pentru construcția de locuințe, la intersecția dintre str Ion Huniade, str 20 Dec. 1989 și Splaiul C. Coposu  -albia rauluiTimiș (fig 2b).

fig. 1- EUROUNIVERSITATEA DRAGAN LUGOJ, JUD TIMIȘ   (sursa Radoslav Radu 2012)

Acesta era chiar terenul concesionat de la Primărie pentru a ceea ce avea să devină EuroUniversitatea Dragan din Lugoj.

Sensibilitatea dlui Profesor era istoria. Ca atare:

Lucrarea se va chema “CETATEA Universitară Lugoj”, ca centru de răspîndire a noii puteri mondiale- CUNOAȘTEREA. Va avea un ȘANȚ de APĂRARE impotriva impostorilor și un pod basculant ce restricționează ACCESUL acestora (sursa imagistică-Castello Estense Ferrara). TURNUL, spațiul cel mai bine apărat, va adăposti BIBLIOTECA – depozitarul de CUNOȘTIINȚE (sursă livrescă Unberto Eco – În numele trandafirului) și va fi accesat doar printr-o PASARELĂ din spațiul interior. Holul central va fi un SPAȚIU INTERIOR DE TIP AGORA imens pe toată înălțimea clădirii, destinat vieții comunitare universitare (speram amplasarea unui pian la care să se cînte). Sălile de curs (iluminate lateral phihologic) și cele de seminar (iluminate cu ferestre mari rotunde amplasate în fila fațadei) vor fi amplasate adiacent SPATIULUI PUBLIC INTERIOR fiind deservite de culoare de evacuare deschise. În exterior vor fi mai multe tipuri de SPAȚII PUBLICE – de reprezentare în față, reflexive în spate și de spectacol- lateral.

–-EuroUniversitatea Dragan Lugoj (EUDL) a avut ca:

SURSE:

ALEXANDER C, -“A New Theory of Urban Design”

FERRARA CASTELLO ESTENSE 1385 pentru PODUL BASCULANT (MOBIL) Castello Estense a fost construit în 1385 ca un instrument de control politic și militar al zonei

UMBERTO ECO “IN NUMELE TRANDAFIRULUI” pentru BIBLIOTECA din TURN

fig. 2a-Macheta de prezentare -primavara 1993 (sursa Radoslav R.,1993)

fig. 2b-Plan de încadrare a Eurouniversității Dragan în organismul urban Lugoj

După semnarea contractului lucrarea a început pe șantier fără un proiect tehnic definitiv și au apărut primele dispute cu constructorul, referitoare la diferite soluții. Totul a culminat cu prezența podului basculant. Exasperat de diferența de posibilități financiare (1 la 100 intre proiectant și constructor) în luarea decizilor, am apelat la un fax (tehnica la zi de atunci) pe care l-am expediat dlui  Profesor, în care prezentam plin de fair play cele două variante fără a specifica sursa de proveniență a lor. Răspunsul a fost năucitor: “dle architect, după semnarea contractului responsabilitatea este doar a dvs și a specialiștilor mei. Vă rog să nu mai fiu deranjat pană la terminarea lucrării”.

LECȚIA A DOUA:  Responsabilitatea fiecărui actor se încadrează în anumite limite. Beneficiarul a stabilit soluția și aștepta rezultatul final. Ulterior am aplicat această lecție (în pozițile oficiale din administrație pe care le–am ocupat) să nu mă amestect în detalii a căror responsabilitate nu era a mea.

Spre finalul execuției s-a decis să nu se mai execute turnul cu biblioteca. Necontrolînd bugetul și cheltuirea lui, banii s-au terminat. Biblioteca s-a decis, impreună cu mine, să fie mutată în subsolul clădirii mari (prevăzut inițial ca garaj pentru automobilele profesorilor și studenților).

LECȚIA A TREIA: Disciplina financiară este înainte de disciplina estetica a lucrării.

fig. 3–Secțiune transversală&plan etaj I (sursa Radoslav R.,1994).

fig. 4– Imagini din timpul execuției–se remarcă inclusiv fundația pentru turnul bibliotecii care a fost acoperită ulterior și consola pe care trebuia să se sprijine pasarela dintre corpul principal și biblioteca din turn (sursa Radoslav R.,1994).

ELEMENTELE LIMBAJULUI  UTILIZAT

a.       SANȚUL DE APĂRARE/ PODUL BASCULANT

fig. 5 – Sanțul de apărare și podul basculant cu poarta de intrare -referire la Cetatea din 1241 (sursa Radoslav R.,2016).

b. BAZA/ SOCLUL

fig. 6- Baza pe care se sprijină Universitatea este un soclu placat cu piatră naturală pe intreg perimetrul clădirii-referirea la Cetatea din 1241 (sursa Radoslav R.2012).

c. TERMINATIA/ LINIA ACOPERIȘUL

fig. 7-Terminația / linia acoperișului – tablă ondulată curbată imagine de pe podul de beton peste rîul Timiș (sursa Radoslav R.,2016).

d1. SPAȚIUL PUBLIC EXTERIOR DE REPREZENTARE DIN FAȚA INTRĂRII

fig. 8- Piațeta publică pietonală din fața intrării cu statuia idlui Profesor -amplasată ulterior finalizării lucrării, prin consultarea mea (sursa Radoslav R.2012).

d2. SPAȚIUL PUBLIC DE REFLEXIE EXTERIOR -GRĂDINA

fig. 9– Spațiul public exterior, reflexiv, este tip grădină -spațiu utilizat și de locuitorii urbei (sursa Radoslav R.,2016).

Una din problemele ridicate, încă de la începutul discuției asupra temei de proiectare, a fost închiderea cvartalului afectat din care a rămas calcanul clădirii in vecinatate (fig. 9). Dintre variantele propuse inițial amintim construirea unui corp de clădire pentru găzduirea studenților sau a cadrelor didactice, soluții eliminate din cauza valorii ridicate a investiților. Soluția aleasă a fost construirea unei împrejmuiri a parcelei (pe latura cu pricina) de zidărie, acoperit cu țiglă și cu ocnițe placate cu aceiași piatră naturală.

 d3. SPAȚIUL PUBLIC EXTERIOR PENTRU SPECTACOLE-AMFITEATRUL ÎN AER LIBER

fig. 10 – Spațiul public exterior pentru spectacole-amfiteatrul în aer liber/scena (sursa Radoslav R.,2012).

Din păcate spațiul nu a fost utilizat la potențialul său, nici în parteneriat cu Primăria Municipiului.

e. SPAȚIUL INTERIOR de tip AGORA

fig.11 – Spațiul interior de tip agora, lumina este filtrată din 3 părți-imagini în timpul vacanței studenților (sursa Radoslav R.,2012).

f. LUMINATORUL PRINCIPAL

fig.12- Luminatorul principal și spatiul de reuniune interior (sursa Radoslav R.,2012).

Cu această lucrare am participat la 6 Mostra Internazionale di Architectura Venezia 1996 în cadrul Pavilionului Roman, Giardini di Castello FORGOTTEN BALANCE 1991 – TIMISOARA -1996.

Organismul urban și comunitatea locală a preluat fără traume lucrarea.

VISUL DE REDEȘTERARE CULTURALĂ A LUGOJULUI CONTINUĂ

Prof.univ.dr.arh. Radoslav Radu

Timișoara 28.08 2016 

1. SEDIU B.R.D. STR. SOCRATES nr. 3, TIMISOARA (1996-1999)

PREAMBUL LA PREZENTAREA A 5 LUCRĂRI DE AUTOR 

In timpul facultății (1969-1975) am avut un profesor in vîrstă care ne ținea niște cursuri care mă plictiseau teribil, a căror utilitate nu o percepeam. Se utilizau diapozitive care în incultura mea nu reprezentau nimic.

După 1980 împreună cu Relu (azi prof. univ. dr.arh.Gheorghiu Teodor) am făcut mai multe vizite de documentare la monumente de arhitectură din Romania. In viteza mașinii (de atunci) la Turia (trecută și Balvanyos) am văzut o MINUNE de arhitectură modernă interbelică. Autorul lucrării (sanatoriul de la Turia), am aflat mai tarziu, era profesorul de care pomeneam la începutul postării- prof. univ. dr. arh. GRIGORE IONESCU. Rușinea pe care am simțit-o atunci cand am făcut conexiunea dintre autor și profesorul meu mă urmărește și acum.

Azi, avand mai mult timp de reflecție încerc să intuiesc ce gandesc tinerii ce doresc să urmeze să profeseze în domeniul arhitecturii, de perioada de tranziție (în mintea mea) de la economia de stat la cea privată (pentru mine 1980-2000) din Romania de cei care au lucrat atunci. Pentru lămurire voi încerca să prezint 5 lucrări (două după 1989 și trei inainte de 1989) în ordine cronologică ilogică (din cauză că amintirile sunt din ce în ce mai difuze).

 

 

1. SEDIU B.R.D. STR. SOCRATES nr. 3, TIMISOARA  (1996-1999)

Postarea este bazată pe prezentarea STICLA INTRE TRANSPARENŢĂ SPAŢIALĂ SI SIMBOLICĂ de la ANUALA TIMISOREANA DE ARHITECTURA -noiembrie 2014

Autor proiect: arh. Radoslav Radu – SC RRadoslav SRL

Colaboratori: Arhitectura: arh. Bojic L.; Rezistenta: ing. Farcas C.; Instalatii: ing.Dobosi I.& Duna S. (Dosetimpex SA); Sticla: dr. Carpan V. (Lipoplast SA); Reprezentant beneficiar: ing. Graure C.;

Manager proiect: ing. Predescu S.; Constructor: ITALROM SA.

Echipa de proiectare a fost aleasă din prieteni, tineri profesioniști, care au fost alături de mine în activitatea teatrului studențesc de guerilă “Studioul de Caragialeologie” din Timișoara (1980-1989) sau la lucrările conduse de mine din perioada de după 1990. Perioada proiectării a fost un proces continuu de armonizare care s-a petrecut atat în cadrul echipei de proiectare, cat și în relația cu beneficiarul.

Ca la orice clădire există 3 faze a zămislirii și anume: VISUL (1975-1997); NASTEREA(1996- 1999); VIATA (1999-?).

A.VISUL:

În 1975 finalizam studiile la Institutul de Arhitectură Ion Mincu București cu lucrarea de diploma “Sanatoriu cu apă termală Timișoara” (cu notă maximă) pe amplasamentul actual al BRD Timișoara. Era o bară înaltă P+10E cu o belvedere de sticlă spre Bega (albastru) și spre stejarii seculari (verde) din Parcul Pionierilor (azi Parcul Copiilor). La lucrare mi-a bobocit prietenul Dan Ionescu (stabilit între timp la San Francisco-USA).

B. NAȘTEREA:

Am primit comanda pentru o soluție tehnică la începutul anului 1996, avand în vedere colaborarea mea anterioară din 1987 cu beneficiarul pentru sediul sucursalei de pe str. Ungureanu nr 3 Timișoara (lucrare pe care sper să o pot posta în ordinea cronologică inversă).

Viziunea primară a fost de subordonare, a imobilului propus, culoarului verde născut spontan de pe locul adiacent Cetății după demolarea cazarmei Transilvania la începutul anilor 1960 (teren denumit Centru Civic pe care s-a propus, fie să se construiască Stadionul Municipal, după 1960, fie Centrul Civic dedicat lui N.C. după 1980) și care continua cu verdele în zona Campusului Studențesc, intersectînd culoarul verde-albastru al Canalului Bega (fig 2).

Amplasamentul (terenul fusese concesionat de beneficiar de la PMT înainte de contractarea mea) prezenta o mare provocare. Profilul bulevardului paralel cu Bega (proiectat în DSAPC BANAT în anii 1960) începea cu clădirea înaltă a Electrotehnicii (anii 1980), continuată cu minunatul manifest de arhitectură modernă al D-lui arh H. Fackelmann (Universitatea de Vest, anii 1960) și era finalizat cu blocurile de locuințe P+7E realizate în anii 1980.  Beneficiarul dorea o clădire foarte înaltă amplasată direct în intersecția acestui bulevard cu Aleea Ripensia (Studenților). Provocarea era de a realiza o structură urbană care să se transforme în timp într-un întreg mai mare decat clădirea în sine, care să respecte datele enunțate anterior, prin:

SUGERAREA a două aliniamente cu ajutorul clădirii înalte propuse: unul pe Aleea Ripensia (Studenților) retras, în acord cu Campusul Universitar  pentru a dezvolta culoarul verde (vezi fig.12) și unul pe Bdul Coposu, în acord cu înșiruirea de blocuri înalte existente, dar și cu cvartalul direct adiacent de max P+4E.

FIXARAREA ariei construite peste sol prin imposibilitatea de construire pană în intersecție a oricărui imobil suprateran, prin amplasarea unui parcaj acoperit cu vegetație subteran în fața corpului înalt (fig. 13).

COMPLETAREA înălțimii cvartalului de pe Bdul C. Coposu/str Delfinului/str Socrate/strada nou creată în spatele băncii cu ajutorul corpului tezaurului & holului ghișeelor (P+1E) și sugerarea în viitor a comportamentului pe amplasamentele rămase libere conform primelor două faze strategice prezentate.

Studiile inițiale au fost făcute cu ajutorul colegilor mei studenții pe care–i coordonam în cadrul Departamentului de Arhitectură UPT (unde predam). După acceptarea soluției de către beneficiar (un imobil central de P+10E) a urmat contractul. A urmat prezența mea ca expozant la Bienala de Arhitectură Venezia 1996 cu lucrarea de la Lugoj -Eurouniversitatea Dragan (lucrare pe care sper să o pot posta în ordinea cronologică inversă). La întoarcere au apărut nori negrii: contractul a fost pus în discuție, urmat de discuții dure la București. Între timp au fost efectuate săpăturile, înainte de obținerea AC, doar pe baza soluției tehnice inițiale (era in vremea cînd se putea).  Ziarele vremii susținau că imobilul înalt se va inclina, că garajul din subsol (sub nivelul Begheiului) se va inunda, că se va distruge spațiul verde, că….

fig. 1-Imagini de amsamblu a imobilului (sursa: a,b- Radoslav R., 2016, c- Botescu M., 1999)

Proiectul tehnic a fost definitivat pe “foiță” pană la începutul lui 1997, cand am acceptat să lucrez lîngă primarul nou ales dl. ing dr.  Ciuhandu Gheorghe, prin ocuparea postului de Arhitect Șef al Municipiului Timișoara. (Din proprie inițiativă am semnat o declarație de integritate la începutul anului 1997– nu era necesar atunci- prin care în afară de finalizarea acestui proiect renunțam la orice altă activitate în proiectare de arhitectură– în 2002 am inchis firma și activitatea de proiectare în domeniul arhitecturii).

fig. 2 -Amplasamentul sediului BRD în contextul urban

–-BRD a avut ca sursa:

FILONUL- ORIGINI

Alexander C., -“A New Theory of Urban Design” 1987

Graves M.-Iconografia 1980-1995;

Templul Luxor Egipt 1200-1500 iH;

EuroUniversitatea Dragan Lugoj 1992-1994

–-BRD a fost gandită ca un:

TEMPLUL al BANILOR – MAUSOLEU al BANILOR

Cu zidurile exterioare pline înclinate și goluri mici împușcate pentru zona care adăpostea tezaurul, utilizand placajul MINERAL.

fig. 3- Corpul tezaurului și holul principal –ghișee (sursa: Radoslav Radu 2016)

Holul principal al băncii este iluminat natural cu 24 de piramide de sticlă (în formă de ARICI) , ce leagă pămîntul de cer.

24 VĂMI (luminatorul cu 24 luminatoare), 24 ORE ALE ZILEI (banul circulă nonstop)

VĂMILE PRIN CARE SUFLETUL (banilor) TREBUIE SĂ TREACĂ CA SĂ AJUNGĂ LA SPIRITUL (creator) prin țepii ARICIULUI. 

fig.4-ARICIUL (sursa: Carpan V. 2012)

Legătura dintre PĂMÎNT și CER  se face prin STICLĂ

–-BRD primește energie cosmică prin cele:

24 PIRAMIDE

fig. 5– Piramidele ce leagă pămantul de cer-imagine interioară din holul ghișeelor/săli pentru discuții cu clienții et. I(sursa: Radoslav Radu, 2012)

–-BRD se sprijină pe o:

COLOANĂ ANGAJATĂ (ce conține liftul panoramic, apărut ulterior soluției inițiale, la cererea expresă a conducerii sucursalei din Timișoara)

fig.6– COLOANA ANGAJATĂ –liftul (sursa: Radoslav Radu, 2012)

–-BRD ca parte a sistemului bancar nu este iubit de populație (din cauza comportamentului său neloial în perioada 1990-2000)-această atitudine se reflectă în lucrare prin:

LOVITURA DE TOPOR (utilizată de noi la tăierea lemnelor)-ce provoacă o DESPICATURĂ clădirii (sistemului bancar)

fig. 7-DESPICĂTURA (sursa: a- Radoslav R., 2016, b- Micsa O., 2012 )

BRD (ca parte a sistemului bancar) rezista si azi.

–BRD este finalizat pe verticală prin:

LINIA ACOPERIȘULUI ce plutește și ocroteste tot ce este sub ea.

fig.8–LINIA ACOPERIȘULUI (sursa: Radoslav R., 2016 )

–-BRD are legătura telurică cu pămantul, prin

DEALUL

ce traversează clădirea pe diagonala și pe care se sprijină direct clădirea

fig. 9- DEALUL (sursa: Radoslav R., 2016)

C. VIAȚA

Nu știm viitorul sistemului bancar.

Poate fi agresat pas cu pas cu ajutorul

și atunci un rol important îl joacă

SCURGEREA TIMPULUI

fig. 10-SCURGEREA TIMPULUI –Imagine dupa un viscol (sursa: Micșa O.)

sau sistemul poate fi distrus brutal și atunci

toată TIMIȘOARA se poate transforma:

fig.11- Viziune apocaliptică (sursa: necunoscută)

Totuși sper că și atunci va rămane:

VERDELE

fig.12-Culoarelele verzi ce înconjoară investiția (sursa: Radoslav Radu, 2013)

Lucrarea s-a finalizat după ce sistemul bancar romanesc a fost vîndut (BRD ul a fost preluat de francezi).

și atunci a apărut:

DISCIPLINA FINANCIARĂ

Cerută de noii proprietari speriați de costurile ridicate pe mp. din țară al investiților în curs de finalizare (în Timișoara costul pe mp a fost între 1/3 și 1/2 din ce s-a realizat în țară). Atitudinea lor a fost percepută de noi ca:

AUSTERITATE

Ultimele lucrări prevăzute in proiectul inițial, din care amintesc doar copertina de la intrare, au fost sistate.

 CONCLUZIE

această lucrare poate fi un model de

URMAT

modelele se schimbă

această lucrare poate fi doar

ANALIZATĂ

fig. 13- Plan parter&secțiune (variante de lucru)

Cu această lucrare s-a terminat cariera mea de proiectant în architectură și a început PROVOCAREA în administrație și ulterior în urbanism.

În continuare voi posta încă patru lucrări care cred că mă definesc ca atitudine în domeniul arhitecturii din perioada 1980-2000.

 

prof. univ. dr.arh. RADOSLAV RADU

Timișoara 25.08.2016

SCURTĂ COMPLETARE LA POSTAREA ANTERIOARA -BARAJUL GOZNA, VALIUG 1947-1951

După publicarea BARAJUL GOZNA, VALIUG, JUDETUL CARAS- SEVERIN, ROMANIA; AMINTIRI – 1948-1951 https://radulblog.wordpress.com/2016/08/05/barajul-gozna-valiug-judetul-caras-severin-romania-amintiri-1948-1951/ un prieten mi-a cerut anumite lămuriri asupra datei construirii barajului și a autorilor acestei lucrări (date netrecute pe site –ul de prezentare al comunei, la care am făcut referire în postarea anterioară).

Pentru clarificare:

Construcția ansamblului a fost începută în 1947 și a fost finalizată în 1954. Postarea mea cuprindea imagini doar din perioada 1947-1951, în care tatăl meu a fost inginer șef. Lucrarea cuprindea două componente majore: aducțiunile de apă / hidrocentrala Crăinicel finalizate  în 1951 și barajul Gozna finalizat în 1954. Colecția de poze a tatălui meu se termină în 1951, pentru  că atunci s-a desfășurat “igienizarea” fîșiei bănățene de 30 km de la granița cu Jugoslavia prin deportarea majorității sătenilor de acolo. Buniciul meu în etate de 63 și bunica de 62 ani (vezi postarea  https://radulblog.wordpress.com/2016/06/04/colonizarea-continua-a-banatului-si-efectele-ei-asupra-comportamentului-actual-al-tineretului-sau-i/) au fost dislocați/translocați (expresia timpului)  în Bărăgan, în satul Olaru, raion Călărași și așa tatăl meu a ajuns dușman al poporului. A fost “translocat” la Reșița la Departamentul de Investiții a SOVCOMMETAL Reșița (condus de comisarii sovietici).

Cu privire la autorii lucrării există 2 panouri (prin vînzarea Combinatului de la Reșița înainte de anul 2000, au fost oferite ca bonificație și barajele ce alimentau Combinatul/ Municipiul Reșița și astfel accesul liber pe o proprietate privață nu mai este permis și este interzis fotografiatul). Pe panoul de la Centrala Crăinicel este trecut anul execuției 1947-1951 și autorii prof. dr. ing. Dorin Pavel, ing. Constantin Bîlcu, ing. Florin Constantinescu și ing. Ion Radoslav. Pe panoul de la Barajul Gozna este trecut anul execuției 1947 -1954 și autorii prof. dr. ing. Dorin Pavel, ing. Constantin Bîlcu, ing. Florin Constantinescu. Tatăl meu a dispărut de pe panou din motivele invocate deja. Nu a fost ultima dată.

Pentru că istoria se repetă cu o periodicitate de ceas elvețian și pentru că fiecare avem o mica istorie de familie asemănătoare, poate învățăm ceva din acestă mică incursiune în istoria devenirii unei comunități cărășene:

SĂ NE APĂRĂM VALORILE COMUNITĂȚII LOCALE 

prof univ dr arh Radoslav Radu

Timișoara   17.08.2016

BARAJUL GOZNA, VALIUG, JUDETUL CARAS- SEVERIN, ROMANIA; AMINTIRI – 1948-1951

Din site-ul ”22 lucruri de știut despre VĂLIUG”(sat la poalele Semenicului, lîngă mult mai cunoscutul Gărîna)  http://www.timisoaraexpress.ro/ghid-util/22-lucruri-de-stiut-despre-valiug_17278 am extras citeva date semnificative:

“# 1720 – mai multe familii de romani au fugit din Oltenia din cauza impozitelor insuportabile impuse de domnia fanariota. Primii locuitori i-au spus Valiug, de la valea Valiucului, unde s-au asezat primii colonisti.

# 1793 – se  obtinea aprobare de la Viena, pentru colonizarea a 300 de familii din zona Salzkammergut (Austria) si stabilirea lor la Resita, din care 71 familii pentru zona Valiug. Pentru aceasta activitate a fost delegat brigadierul silvic Franz Loidl, originar din regiunea austriaca. Localitatea s-a numit FRANZDORF, adica satul lui Franz. ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

# 1949-1954 – Barajul Gozna este construit din arocamente, protejat in amonte de tole de otel, capacitatea de acumulare a lacului ridicandu-se la 12 milioane metri cubi apa, care provin din trei bazine hidrografice, Barzava, Semenic si Nera”

Pentru că sunt in posesia unei colecții de poze făcute în perioada 1948-1951, am considerat de cuvință sa postez o serie selectivă de imagini din colectia tatalui meu din tinerete, ing Radoslav Ioan – participat principal la construirea barajului Gozna de pe riul Bîrzava, Văliug, cu lucrarile anexe aferente pentru a completa informațile site-ului oficial. Titlurile imaginilor sunt extrase de pe originale, fără alte comentarii.

fig 1- 1948.07_locul unde se va construi barajul Gozna (sursa: Radoslav Radu)

fig 2a-1948.07_ case ce vor fi inghițite de ape- amplasate pe albia riului (sursa: Radoslav Radu)

fig 2b-1948.08 _ primele săpătuti ce prefigurează lățimea barajului (sursa: Radoslav Radu)

fig 3a – 1948.09.30_Primele săpături. Batardoul de protecție pe deal (sursa: Radoslav Radu)

fig 3b – 1948.10.20_Săpături la vatra barajului – amonte (sursa: Radoslav Radu)

fig 4a -1949.03.28_Aspecte de pe șantier (sursa: Radoslav Radu)

fig 4b -1949.06.02_Aspecte de pe șantier (sursa: Radoslav Radu)

fig 5a- 1950.11.01_Vedere generală inclusiv organizarea de șantier (sursa: Radoslav Radu)

fig 5b- 1950.11.25_ Vedere generala (sursa: Radoslav Radu)

fig 6a – 1951.05.15_Aspecte ale barajului 1. Tabla parțial montată (sursa: Radoslav Radu)

fig 6b – 1951.05.15_Aspecte ale barajului 2. Tabla parțial montată (sursa: Radoslav Radu)

fig 7a-1951.05.15_Montarea unei vane la golirea de fund (sursa: Radoslav Radu)

fig 7b-1951.05.15_Sudarea tablei (sursa: Radoslav Radu)

fig 8a -1951.05.15_Vedere dinspre aval (sursa: Radoslav Radu)

fig 8b-1951.05.25_Paramentul dinspre aval (sursa: Radoslav Radu)

fig 8a -1951.05.15_Vedere dinspre aval (sursa: Radoslav Radu)

fig 8b-1951.05.25_Paramentul dinspre aval (sursa: Radoslav Radu)

fig 10-1951.08.06 (sursa: Radoslav Radu)

fig 11a- 1951.09.14_Barajul se înalță (sursa: Radoslav Radu)

fig 11b -1951.10.14_Vedere generală (sursa: Radoslav Radu)

fig 12- 1949-1951_fără comentarile originale -o parte din cei mulți care au participat la construirea barajul  Gozna –Valiug, jud Caras-Severin, Romania (sursa: Radoslav Radu)

În încheierea selecției de poze făcute de tatăl meu în perioada 1949-1950 prezint două calupuri de imagini peste 60 de ani de la construirea barajului plin/golit.

fig 13- imagini actuale barajul plin (sursă: http://www.romania-redescoperita.ro/index.php/component/k2/item/499-lacul-valiug-spectaculosul-lac-de-acumulare-al-raului-barzava-judetul-caras-severin)

fig 14- 2012.08_ imagini lacul golit pentru revopsirea plăcii metalice (sursa: www opinitimisoarei.ro)

prof dr arh Radoslav Radu

Timisoara 05.08.2016

 

SCHIMBĂRILE CLIMATICE ȘI POSIBILA RE-ÎNMLĂȘTINIRE A JUDEȚULUI TIMIȘ/MUNICIPIULUI TIMIȘOARA

fig. 1a- harta inundatii din judetul Timis 14.04 -06.05.2005;

fig. 1b-  imagini terenuri agricole inundate Giulvaz si Ionel, judetul Timis 14.04 -06.05.2005;

Imaginile din 2005 ne-au fost reamintite de recentele ruperi de nori din 26-27 iunie 2016 (și efectele lor aferente) cînd în două zile a plouat peste 200 de l/mp, iar în toată luna iunie a plouat aproape 500 l/mp, în condiţiile în care media multianuală este de 550 – 600 l/mp într-un an, potrivit datelor colectate de filiala Timiş a ANIF (1).

Cum s-au putut întîmpla evenimentele din 2005 și cele ce au urmat după aproape 3 secole de eforturi neîntrerupte pentru înlăturarea efectelor inundaților în județul nostru?

Putem cere ajutorul divin, dar mai simplu ar fi să învățăm din lecția trecutului care a fost o luptă continuă între drepturile naturii și industrializarea zonei. În conformitate cu datele din desfășurarea lucrărilor de îmbunătățiri funciare în Banat se pot distinge 5 etape după cum urmeză (2):

1. perioada administrației habsburgice a  început cu asanarea mlaștinilor din jurul  Timișoarei, concomitent cu regularizarea Begăi de la Făget la Timişoara. Astfel canalul Bega a devenit navigabil (1728-1732) și s-a continuat cu regularizarea râurilor Bega-Timiş prin stăvilarele de la Coștei și Topolovăț (Fremaut, 1759-1761)  – care au legat Timişoara prin sistemul Tisa–Dunăre la sistemul fluvial central european. Poate cea mai interesantă acțiune din acea perioadă este construirea de poldere după modelul olandez (suprafețe exterioare canalului Bega/rîului Timiș îndiguite, care în caz de cantități de apă prea mari, erau inundate dirijat prin ruperea digurilor principale);
2. perioada administrației maghiare se remarcă (ca urmare a masivelor defrișări anterioare datorită intervenției omului se produc inundațiile catastrofale din 1859) prin extinderea rețelei de canale de desecări, prin completarea cu noi poldere, prin modernizarea nodului de la Coștei și prin construirea de ecluze. Totuși perioada se încheie cu inundațile catastrofice din 1910-12 (ca urmare și acestea datorită continuărilor masivelor defrișări).
3. În perioada administrației romanești dintre 1918 și 1945 se remarcă creșterea ușoară a suprafețelor mlăștinoase.  Încă se mai păstrează rolul comunităților locale rurale de a curăța canalele de desecări aparținătoare de pe terenurile agricole aferente.
4. În perioada comunistă, prin preluarea de către stat a proprietății asupra terenurilor agricole, respectiv a sistemului de canale de desecări, irigații și  combaterea eroziunii solului, după o perioadă de stagnare, începînd din 1960, la nivelul  județului Timiș lungimea canalelor de desecări a fost de marită la 11.542 km, și la 437.898 ha desecări în sisteme mari (1). Această perioadă a fost dominată de inundațile din anii 70, după care  s-a construit barajul de la Surduc (necesar și pentru preluarea apei din topirea zăpezilor).
5. În perioada de după 1991 la nivelul amenajarii teritoriului, județul Timiș “riscă să devină din nou o mlaştină din cauza nepăsării sau neştiinţei unora dintre factorii de decizie, a lipsei unei legislaţii corespunzătoare, a neaplicării celei existente şi a subfinanţării cronice de după 1990” (1). La nivelul planificării spațiale urbane “În ultimii 20 de ani, dezvoltarea urbană, văzută doar ca investiţie speculativă, şi nu ca un drept cetăţenesc la o calitate a vieţii mai bună, a produs, mai mult sau mai puţin legal, extinderi în zone cu risc de inundaţii sau alunecări, cu efecte catastrofice asupra comunităţii” locale (3).

Putem constata că în acești 300 de ani inundațile au fost provocate de o continuă dezechilibrare/echilibrare dintre acțiunea omului și reacția naturii.

La acești factori putem astăzi adăuga și ultimele schimbări climaterice dramatice. În 2010 publicam studiul “CRESTEREA ORGANICA- studii de amenajare a teritoriului, urbanism si design urban” (3) în care avertizam, pe baza scenariului propus de Institutul danez de meteorologie (fig. 1) din 2009, că în următorii zeci de ani se va produce o mutare majora a climei Europei/Romaniei/Banatului/Timișoarei prin temperaturi extreme, nemaiîntîlnite pînă acum, cu efecte de revărsări ale râurilor în timpul iernii/primăverii, de secete prelungite în perioada verii și cu o creştere a riscului de incendii în pădure/o stabilitate mai redusă a pădurilor (fig.2a -zona verde). Acest fapt va deplasa temperatura oraşelor europene (incluzînd și Timișoara) spre sud cu cca 1000 km (fig. 2b).

fig. 2a – regiuni biogeografice principale ale Europei și posibilele efecte datorate schimbărilor climatice în viitorii 50 ani;

fig. 2b – posibile deplasări spre sud ale temperaturilor echivalente ale principalelor orașe europene în viitorii 50 ani.

Previziunie sumbre ale studiului par să se adeverească mult mai repede însă.  Prezentăm o serie de imagini realizate după 2010, în care se poate remarca incapacitatea infrastructurii edilitare urbane de a face față unor cantități de apă peste medie.

fig. 3- Timișoara sub ape 2010.  http://ziuadevest.ro/actualitate/62593-pasajul-gh-lazar-inundat-pentru-o-ora-foto

fig. 4a Timisoara 15.05.2014 (httpwww.pressalert.rowp-contentuploads201405facebook-robert.jpg);

fig. 4b Timisoara 25.07.2016 http://www.opiniatimisoarei.ro/rupere-de-nori-in-timis-pompierii-in-alerta-unde-s-au-produs-inundatii/25/07/2016#OptmGallery[5797767298f65]/5/

Dacă în cazul inundaților din 2005 drama s-a petrecut datorită punerii pe prim plan a intereselor unor potențați locali (case de vacanță în albia inundabilă a lacului Surduc sau terenuri agricole în poldere destinate inundărilor controlate)  în detrimentul intereselor comunităților locale (sate și terenuri agricole inundate),  ce s-a petrecut după 2010 în municipiul Timișoara este o sumă de erori de planificare spațială urbană integrată, care nu a ținut cont de capacitățile infrastructurii edilitare și de aceste schimbări de climă, după cum aminteam la începutul postării. La această situație se adaugă și faptul că Timișoara este pe unul din locurile ultime din EU în ce privește nivelul foarte ridicat de particulele fine de praf din aer (fiecare gospodină din Timișoara știe că ar trebui ca praful să fie zilnic șters din locuințe). Aceste particule de praf sunt aduse din Cîmpia Panonică, proces accelerat și datorită faptului că perdelele forestiere din jurul canalelor de desecări au dispărut încă înainte 1990 (pentru mărirea prin unificare a suprafețelor agricole) și că după 2000 suprafețele agricole comasate (avînd același ritm de semănare/recoltare unice), au determinat ca praful să nu mai aibă nici un obstacol pînă în fiecare locuință din oraș.

Extinderea orașului nu a fost corelată cu rețeaua de canalizare existentă. Rețeaua de canalizare este învechită (în zona de nord este la nivelul anilor 1910 din punct de vedere al capacității).

După cum am mai spus nu putem doar aștepta ajutorul divin. Strategia de dezvoltare spațială urbană integrată de după 2000 a început cu emiterea H. C. L. 4/28.01.2003 privind  “aprobarea realizării aliniamentelor de arbori aferente drumurilor publice aflate pe teritoriul administrativ al municipiului Timişoara” care la art 1 prevede: “Începând cu data emiterii prezentei hotărâri, este obligatorie realizarea aliniamentelor de arbori pentru drumurile publice nou propuse de pe teritoriul administrativ al Municipiului Timişoara, conform documentaţiilor de proiectare a construcţiei şi modernizării drumurilor, ce se întocmesc cu respectarea planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism şi cu avizele prevăzute în legislaţia specific”(4). Această obligativitate avea scop integrator atît de lățire a profillui străzilor la 12,00m, de creere a spațiului necesar pentru depozitarea zăpezii după curățare în timpul iernii, cît și de realizare a unui microclimat acceptabil în timpul verilor tot mai secetoase. Prevederile acestui HCL au fost aplicate doar partial. Propunerile de corelare integratoare între dezvoltarea spațială urbană și rețeaua de canalizare existentă au început din 2003 într-un studiu pentru construire de locuinte ANL în zona Ovidiu Balea- extindere Mehala pe drumul Săcălazului (fig 5a). Din cauza incapacității de preluare a apei pluviale în rețeaua de canalizare existentă în zonă și a apei freatice existente la cca 50cm sub nivelul terenului, a fost propus un lac de retenție temporală a apei rezultată din ploi, de a lungul canalului de desecări existent (deversarea lor în sistemul de canalizare existent după ce rețeaua nu mai este sub presiune) și ridicarea cotei terenului sistematizat la cca 1m față de cota terenului actual pentru dezvoltarea urbană.  Programul a fost abandonat din cauza proprietarului canalului de desecări care nu a acceptat amestecul cu un lac de retenție da apei pluvială și din cauza proprietății neclare a terenului propus spre urbanizare.

fig. 5a –dezvoltarea urbană Ovidiu Balea-Timișoara, cu un lac de retentie pentru apa pluvială-propunere 2003;

fig. 5b  – zona de dezvoltare urbană din dreptul penetrării Căii Torontalului- strategia B3 –realizarea infrastructurii  din “Scenariu de dezvoltare spaţială a Aglomeraţiei Urbane Timişoara”  prevedea la obiectivul B3B completarea inelelor și penetraților/radialelor dezvoltarea urbană însoțită de infrastructura rutieră.

Au urmat prevederile din -“Scenariu de dezvoltare spaţială a Aglomeraţiei Urbane Timişoara” (5) studiu colectiv dr.arh. Radoslav R., arh Mărculescu L., urb. Falniţă C., arh. Pălălău L., arh. Brihac L. – aprobat de Consiliul Local Timişoara prin HCL nr 325 din 07. 2005, care la Strategii specifice planificării spațiale în UAT prevedea la punctul B3 realizarea infrastructurii în UAT. La obiectivul B3B se prevedea completarea inelelor și penetraților/ radialelor. Cu această ocazie plecînd de la studiul anterior, pentru zona de dezvoltare urbană din dreptul penetrării/radialei Căii Torontalului, pe lîngă canalul de desecări existent s-a realizat începînd cu 2005 o perdea verde  de max 100 lățime în partea de nord a canalului (fig 6a zona verde). Interesant este faptul că în numai 3 ani zona impădurită a fost ocupată de animale sălbatice mici, născîndu-se un  culoar ecologic verde-albastru.

fig. 6a- culoarului ecologic verde-albastru zona Ovidiu Balea realizat începînd cu 2005;

fig. 6b – imaginea culoarului ecologic verde-albastru în 2009.

A fost prima reușită integrată a strategiei de realizare a culoarelor ecologice verzi-albastre succesive în partea de nord-vest și de luptă impotriva prafului din Cîmpia Panoniei, prin întărirea canalelor de desecări.

Au urmat o serie de studii de amenajare a teritoriului în Reginea de Dezvoltare Vest, întocmite în cadrul Centrului de Cercetare pentru Planificare Urbană (CCUPT) de pe lingă Universitatea Politehnica Timișoara din care amintim „Plan de Amenajare a Teritoriului Zonal Interorasenesc Deva-Simeria-Hunedoara – PATZIDHS 2008” (6) în care se remarcă, (prin abordarea în primă etapă), eliminarea terenurilor din zonele inundabile ale rîurilor și pîrîurilor din zonele posibil de dezvoltare urbană/construibile. Pe lîngă acestea au fost eliminate și zonele potențiale supuse alunecărilor de teren. Terenurile rămase urmau o prioritizare de abordare funcție de posibilitățile tehnice și financiare ale comunității locale de extindere a rețelelor rutiere și edilitare, respectiv de tipul de proprietate. Aceste zone eliminate se transformau în culoare ecologice verde-albastru, inclusiv pentru preluarea apelor din perioadele ploioase, prin construirea de stăvilare controlate/lacuri pentru retenția apelor pluviale (fig 7). Ideea a fost de a intrerupe indiguirea continuă a cursurilor de apă (după filozofia romanească în domeniu) de la pîrîu, rîu, fluviu care conduce undeva în aval la incapacitatea de a mai acumula apa. Soluția noastră  propunea realizarea de mici poldere capabile să acumuleze apa în exces, pe timp limitat. Din păcate acest document aprobat nu a  fost respectat cu strictețe. Dacă se utiliza aceiași filosofie poate se puteau evita imensele probleme actuale din Valea Jiului în privința inundaților.

fig. 7-  PATZIDHS 2008 -„Plan de Amenajare a Teritoriului Zonal Interorasenesc Deva-Simeria-Hunedoara – revista Urbanismul –Serie Noua, mai 2009, nr 2, An II – ISSN 1844-802X

Studile din cadrul CCUPT cu privire la rolul integrator, în planificarea spațială urbană, al canalelor de desecări au continuat în zona Calea Săcălaz-Calea Torontalului- Calea Aradului (7) prin transformarea lor în culoare ecologice verde-albastru (fig 8a). Ținînd cont de tipul de proprietate privată a terenurilor agricole ce sunt deservite de canalele de desecări existente, am ales o intervenție minimă prin realizarea unei perdele forestiere. Acestea la un pas de cca 3km, cu un prospect de 50-100m lățime, format din canalul respectiv de 5m-10m, zona de intervenție de 5m și pe o parte/cealaltă și o perdea forestieră de 30-70m pe o parte/cealaltă. Aceasta presupune cumpărarea/primire în concesiune a acestui teren de către Consilile Locale ce gestionează UAT-urile respective (cu ajutorul Consiliului Județean și a programelor naționale). Merită amintită experiența comunităților locale din Germania (exemplu Koln) care au alcătuit un program pe 25 ani de achiziționare a terenurilor din jurul orașului, prin primire în concesiune și plătirea în 25 ani a valorii de piață a acestuia. Această prevedere ține cont de potențialul financiar real al comunității respective (municipiu/land). Atenție la aprobarea din ultimii 10 ani a marilor afaceri imobiliare din zonă de nord-vest cu clădiri de P+18E, unde cota terenului sistematizat ar fi trebui ridicată cu 1,5m față de cota actuală a terenului natural pentru a permite realizarea de lacuri de retenție a apei pluviale în exces și mai ales la menținerea ei pînă la descărcarea rețelei edilitare existente  pentru deversare. Deasemeni ar trebui făcute studii cu privire la posibilitatea de realizare de mici astfel de lacuri în incintele de blocuri existente.

fig. 8a- coridoare verzi albastre în zona Calea Săcălaz-Calea Torontalului- Calea Aradului propuse 2013 -“Spatiul Rural – Agricultura Urbana- Coridoare Verzi Timisoara” Radoslav R.; Nicolau J.; Danciu M.I.; conferinta la Urbanconcept Dezvoltare urbana moderna in Romania, ed a XIV, martie 13-15 2014 Sinaia, Romania

fig. 8b- extras PUG preliminar 2012 în curs de elaborare în zona Calea Săcălaz-Calea Torontalului- Calea Aradului

Această soluție este o alternativă realistă la propunerea conținută în masterplanul/PUG -ul Municipiului Timisoara, neaprobat postat pe site-ul PMT (PUG-ul în vigoare nefiind de găsit pe site-ul PMT) care prevede schimbare funcțiuni din terenuri agricole în păduri (fig 8b), fără a pune accent pe canalele de desecări din zonă și mai ales fără a menționa sursa de finanțare a achiziției acestor imense suprafețe de către comunitatea locală. Atenționați de cazul Abatorului- Timișoara, în care Consiliul Local este în posibila situație de a plăti daune majore proprietarului terenului pentru intervenția autorilor PUG-ului (în curs de elaborare) în funcțiunea existentă pe terenul său, autorii PUG-ului au schimbat funcțiunea de pădure, din 2012,  în „zonă verde cu rol de agrement sau cu caracter tematic” în etapa 3 revizia 2 (8). Prin aceste metode proprietarii terenuri sunt supuți unor presiuni imense. Acest tip de abordare reintroduce metodele anilor 1950, prin care proprietarii sunt întîi speriați, apoi siliți să vîndă/concesioneze la prețuri injositoare terenurile lor agricole (nu aș dori nici unui intocmitor de planuri urbanistice să i se aplice pe proprietatea lui astfel de politici).

Credem că inainte de a rezolva problema zonelor verzi de agrement la nivel urban ar fi trebuit să se rezolve întîi problema impăduririlor/zonelor verzi de agrement majore la nivel de amenajare a teritoriului de zonă periurbană/metropolitană. În acest sens propunerea noastră din 2010 a fost să se întărească două zone existente cu păduri, anume albia Timișului (reeditînd spațiul verde din jurul albiei Canalului Bega pentru o metropolă Timișoara  la nivelul anilor 1900 de atunci) și să se amplifice pădurea existentă în zona Natura 2000 din permetrul comunei Satchinez (3) pentru o metropolă Timișoara a anilor 2030 (fig. 9).

fig. 9 –zona periubană Timișoara 2030, propunere CCUP 2010

Trebuie să abandonăm lupta impotriva naturii și să începem o politică integratoare realistă de colaborare cu ea, care să țină cont de posibilitățile juridice, tehnice și financiare disponibile ale comunității locale. Numai așa vom putea elimina pericolul de POSIBILA RE-ÎNMLĂȘTINIRE A JUDEȚULUI TIMIȘ/MUNICIPIULUI TIMIȘOARA. Această politică integratoare trebuie realizată în jurul unor strategii specifice ce să cuprindă în totalitate spațile verzi-albastru la nivel periurban și abia apoi la nivel urban.  Despre Timișoara comunităților urbane de tip UTR, Timișoara universitară, Timișoara sportivă,  Timișoara socială sau Timișoara istorică vom discuta în postări viitoare.

Însă să nu uităm că numai avînd de partea noastră comunitatea locală putem reuși în planificarea urbană.

prof dr arh Radoslav Radu

Timișoara 01.08.2016

 

(1)    (http://www.banatulazi.ro/timisoara-si-intreaga-campie-a-banatului-risca-sa-se-intoarca-in-mlastina-din-care-s-au-nascut/).

(2)    Radoslav R, et al -“ISTORIA EVOLUŢIEI SISTEMULUI URBAN TIMIŞOARA –rev. URBANISMUL, SERIE NOUA,- Revista editata de Registrul Urbanistilor din Romania,  nr. 12-13/2012, pg 98-107,  ISSN 1844-802X

(3)    Radoslav R, Branea AM, Badescu S, Gaman MS, Morar T, Nicolau I-“CRESTEREA ORGANICA  studii de amenajare a teritoriului, urbanism si design urban” (“ORGANIC GROWTH  studies for territorial development, urbanism and urban design”) –- Editura Orizonturi Universitare, Timisoara, 2010, ISBN 978-973-638-440-0 ,

(4)    http://www.primariatm.ro/pdf.php?class=hcl&identificator=320EA7993CE32D2AC2256CB800319869

(5)     http://www.primariatm.ro/hcl.php?unid=D0B8C8E02996469CC22570380027B8CD

 

(6)     PATZIDHS 2008 -„Plan de Amenajare a Teritoriului Zonal Interorasenesc Deva-Simeria-Hunedoara – revista Urbanismul –Serie Noua, mai 2009, nr 2, An II – ISSN 1844-802X

(7)    Radoslav R, Danciu M, Nicolau J -“Spatiul Rural – Agricultura Urbana- Coridoare Verzi Timisoara”; conferinta la Urbanconcept Dezvoltare urbană modernă în Romania, ediția XIV, 13-15 2014 Sinaia, Romania

(8)    http://www.primariatm.ro/uploads/files/pug%20revizia%202/U02_ZONIFICAREA%20TERITORIILOR%20INTRAVILANE.pdf

(9)    https://radulblog.wordpress.com/2015/12/14/episodul-iv-a-efectele-implementarii-ttt-ului-in-urbanregional/