“GATED COMMUNITIES” și IMPLICAȚIILE lor asupra COMPORTAMENTULUI UMAN

“GATED COMMUNITIES” și IMPLICAȚIILE lor asupra COMPORTAMENTULUI UMAN

„În forma sa modernă, o comunitate închisă (sau o comunitate îngrădită) este o formă de comunitate rezidențială sau imobile de locuințe care conțin intrări strict controlate pentru pietoni, biciclete și automobile, și adesea caracterizate printr-un perimetru închis de ziduri și garduri” [1], este definiția gated communities necesară pentru a înțelege sensul acestei postări .

Conform promisiunii din postarea anterioară („Fitanția”) voi încerca să deslușesc noile temeri, tendințe, direcții, teme expuse în cadrul  Forum-ului Economic Mondial, Davos, Elveția, 23-25 Ianuarie 2018 (în general), în poziția lui Youval Noah Harari, profesor de istorie la Hebrew University of Jerusalem în legătură cu diferența dintre democrație (care distribuie informația și puterea) vs dictatură (care concentrează informația și puterea) și nevoia de regulamente în ceea ce privește deținerea/utilizare de date (în particular). Aceste schimbări la nivelul societății globale au desigur și impact în urbanismul mondial, european, românesc, timișorean. Una din inovațiile urbanistice ale sfîrșitului secolului trecut, ce prevestea marile schimbări previzionate de dl. prof. Harari, este dorința de prezență și în Polul de Creștere Timișoara a „GATED COMMUNITIES” (a „comunităților îngrădite”), cu implicațiile lor majore asupra comportamentului nostru.

Începem prezentarea noastră teoretică cu OVERVIEW-ului Forumului Davos-2018, ce enunță marile provocări ale momentului, ca să putem înțelege ce se/va petrece cu noi/la noi:

PREAMBUL

“La sfîrșitul secolului trecut, se spera că marea interdependență economică între țări,  susținută de instituții democratice liberale, va asigura pacea și stabilitatea în noul secol. După doar 18 ani, contextul global s-a schimbat dramatic: fisurile geostrategice au reapărut pe multiple fronturi cu ample consecințe politice, economice și sociale. Realpolitikul (sistemul politic bazat doar pe considerații practice, mai degrabă decît pe cele de moralitate sau ideologice- nn) nu mai este decît o amintire a Războiului Rece. Prosperitatea economică și coeziunea socială nu se mai suprapun. Bunurile comune globale (din care acum face parte și cyberspace-nn) nu se pot proteja sau vindeca singure”.

Așadar temele enunțate sunt:

1. „Din punct de vedere politic, guvernanța s-a transformat, susținînd noi strategii narative („Strategia narativă” este un nou mijloc de a înțelege “soft power-ul”. Azi analizele de soft power se concentreză pe majoritatea capacităților soft power-ului de a mânui și nu de a influența. Pentru cei ce doresc să înțeleagă puterea și comunicarea în afacerile internaționale, “Soft power-ul”, în forma sa actuală, este perceput ca o cămașă de forță, care și-a pierdut capacitatea de a explica, la fel cum a făcut odată și “hard power”. Anumiți autori susțin că doar narațiunea strategică poate a ne oferi un punct de sprijin în a înțelege complexitatea politicii internaționale de azi, în special în ceea ce privește modul în care influențează lucrurile noul mediu media. Ei cred că studiul mass-mediei și a războiului ar trebui sa  beneficieze de o mai mare atenție acordată în cadrul narațiunilor strategice [2]). Aceste narațiuni au apărut ca răspuns la diferențele naționale, regionale, globale, dar din păcate multe din ele sunt lipsite de inovație, de inspirație și de idealism, trăsături esențiale pentru marile schimbările transformaționale ce au apărut în ultima perioadă (sublinierile ne aparțin).
2. Din punct de vedere economic, politicile sunt formulate pentru a păstra beneficiile singulare ale integrării globale, limitînd în același timp obligațiile comune. Cu toate acestea, aceste prescripții politice sunt fragmentate, părtinitoare sau neinformate atunci cînd sunt luate în considerare in contextul dezvoltării durabile, creșterii favorabile a incluziunii sau a celei de a Patra Revoluție Industrială (sublinierile ne aparțin).
3. Din punct de vedere social, cetățenii sunt îndrumați spre o conducere receptivă, care se preocupă de problemele locale, naționale; cu toate acestea identitatea comună și scopul colectiv rămîn evazive, deși trăim într-o epocă în care rețelele sociale sunt foarte dezvoltate. În acest timp, contactul social între state și cetățenii lor continuă să se erodeze. Schimbarea acestei situațiii de pe teren, necesită o guvernare mai receptivă la problemele locale, dar aceasta nu absolvă guvernanții de responsabilitățile lor regionale și globale (sublinierile ne aparțin)”.

„Fracturile care au apărut din punct de vedere politic, economic, social nu trebuie să încurajeze intoleranța, indecizia și lipsa de acțiune. Prin urmare, cel de al 48-lea Forum Economic Mondial, reuniune anuală, își propune să redirecționeze liderii, din toate categoriile, spre a dezvolta o narațiune comună pentru a îmbunătății starea lumii. Programul, inițiativa și proiectele reuniunii se concentrează pe crearea unui viitor comun într-o lume fracturată” (sublinierile ne aparțin) [3].

Acestea au fost temele lansate spre discuție la această reuniune mondială ce dorea a schimba profund paradigma după care s-a condus lumea. Cea mai incitantă poziție a fost exprimată la Davos de Youval Noah Harari, profesor de istorie la Hebrew University of Jerusalem [4]. La prezentarea discursului acestuia (după cum am menționat deja în postarea trecută) s-a specificat că domnia sa a fost precedat de discursul Dnei Merkel și că va fi urmat de cel al dlui Macron, pentru ai oferi importanța maximă în contextul european.

Simplificînd alocuțiunea sa (spicuim ideile care ni s-au părut esențiale) putem sublinia că dl. profesor începe discursul său cu o întrebare incitantă: cum va arăta viitorul nostru?. Nefiind consumator/iubitor de SF, mi-a fost destul de greu să deslușesc provocarea. După cum am înțeles eu, momentul BIG DATA (azi există deja megacomputere care au o capacitate de stocare/utilizare de date inimaginabilă), prin care trecem noi acum, schimbă istoria ființei umane veche de peste zeci de mii de ani. În fapt este o schimbare, de aceiași amploare, precum a fost în evoluția lumii trecerea de la Cimpanzeu la Homo Sapiens, pentru că în curînd se va trece la realizarea unor entități total diferite de noi, dotate cu un corp, cu o minte și cu un suflet total nou. Cei ce DEȚIN datele lumii vor conduce totul (asta o știam și eu).  Prin datele conținute de aceste MEGACOMPUTERE dorințele, emoțiile, deciziile noastre pot fi controlate/ modificate ușor prin intervenții din exterior. Așadar există un nou tip de DICTATORI mult mai sofisticați, decît cei pe care-i știm noi din istorie și anume DICTATORII INFORMATICI. Dar dacă astăzi se poate face asta, este clar că foarte curînd  se poate interveni nu numai în viața organică, dar și în cea anorganică. Cyber-atacurile asupra datelor noastre biometrice sunt atacuri asupra creierelor noastre. Cel mai eficient se face asta cu ajutorul social mediei prin care se pot controla/monitoriza sentimentele colectice/individuale. De aici pînă la naționalism vs globalism sau la transhumanitate (credința că rasa umană poate evolua dincolo de limitele sale fizice și mentale actuale, în special prin intermediul științei și tehnologiei [5]) vs singularitate (dezbateri lansate de Harari cu alte ocazii) nu mai este decît un pas. Dar ce este nou pentru mine este că dl. profesor trece mai departe și anume la faptul că datele înscrise genetic în fiecare specie cu algoritmul său specific, pot fi deturnate (precum hackeri atacă zi de zi computerele noastre) de cei ce dețin aceste megacomputere, cu baza lor aferentă de date a ADN-ului fiecărei specii în parte. Cine deține astăzi informațiile? Cine formează această Elită? Universitarii?, Oamenii Politici?, etc? Sunt ele grupuri globale sau naționale? Ne spune chiar distinsul profesor: marile corporații, ce pot controla totul. Și dacă un stat devine o mare corporație? Sunt întrebările noastre firești. Cum trebuie să ne apărăm față de această situație terifiantă?

N. Harari propune rezolvarea cazului apelînd la exemplul apărării organismului urban, din perioada cînd haosul era resimțit în urma implantării revoluției industriale de la începutul sec XVIII- lea din Europa dezvoltată. Atunci s-a simțit nevoia apariției/respectării dure a unor regulamente de utilizare a terenurilor/parcelelor (ceea ce la noi nu se dorește a se respecta nici acum), care făcea diferența între spațiul public și cel privat, între viața privată și cea publică, spre binele și sănătatea comunității întregi. Ce propune el este un astfel de REGULAMENT (despre cum va arăta el, Harari evită să se exprime), de control/utilizare democratică a acestei BAZE de DATE imense, ce privește viața noastră privată (și asta cît mai repede cu putință). În ceea ce privește ce limbă va utiliza acest BIG DATA (în ordinea de la est la vest chineză, persană, ebraică, angloamericană) YN Harari are doar o sugerare cu privire la cine este mai avansat în a controla/monitoriza sentimentele colectice/individuale.

Discuția de pînă acum ne conduce la redefinirea spațiului public/privat urban actual și la un nou REGULAMENT de COMPORTAMENT aferent, atît al utilizatorilor cît și al celor care dețin/manipulează datele, datorat apariției “GATED COMMUNITIES”, despre care pomeneam la începutul postării. Este necesar a valorifica studiile universitare sociologice, de psihologie environmentală existente la noi.

Am făcut cunoștiință cu acest gen de urbanizare (ce provoacă fracturi majore în structura socială locală), la începutul anilor 90, cînd mi–am îndeplinit visul să vizitez piramidele din Egipt. De la aeroportul din Cairo, noaptea am ajuns la un resort luxos (pentru mine). Dimineața cînd am dorit să vizitez comunitatea locală, mi s-a sugerat că nu ar fi bine, am insistat și a trebuit să trec de santinele cu arme, de o poartă păzită din mijlocul unui gard înalt cu sîrmă ghimpată, ca să dau de viața adevărată de acolo, de sărăcia lucie a localnicilor. În resortul din Hurghada eram însă bine apărat. În principiu, m-am simțit că am fost „ales” să fac parte din elită.

„Gated communities” este astăzi simbolul noilor îmbogățiți, a noii clase avute. Conceptul este cel mai răspîndit în societățile în care segregarea socială a atins cote alarmante precum în Brazilia („condominio fechada”), în Argentina („barrios privados”), în Turcia, dezvoltat pentru noua clasa foarte bogată, avînd propria infrastructură rutieră/edilitară, propria poliție care-i apără de violențele săracilor, de „străinul” care este întotdeauna rău (care nu are voie să traverseze zona), cu transportul în comun interzis să traverseze zona, cu grădiniță, școală, liceu, parc, shoping mall, cluburi, etc. toate private. În Arabia Saudită, Rusia, China este o mare frenezie de a realiza acest tip de dezvoltări. Gated communities s-au construit la marginea marilor metropole (Istambul, Ankara, București) fapt ce a determinat în timp blocarea accesului spre dezvoltările urbane ulterioare în exteriorul acestora. În Malayezia din cele 4 categorii de astfel de aranjamente urbane una este denumită a ELITELOR.  Ele există (cu un concept mult mai rafinat) și în lumea democratică în SUA, UK, etc.

Pentru cei interesați de acest aranjament pentru elite, el nu este nou: marele Le Corbusier, cel ce considera “Arhitectura oraşelor ca prea importantă pentru a fi lăsată în seama cetăţenilor”, a lansat în 1925 conceptul „Plan Voisin” cu o structură socială segregaţionistă: în centru erau birourile elitelor, cu un POT (procentul de ocupare a terenului- suprafața construită/ suprafața parcelei/terenului) de cca 5%, în exteriorul acestui centru erau apartamentele de lux în clădiri cu 6 nivele (ale elitelor), cu un POT de 15%  și în exteriorul acestor două zone, blocuri pentru muncitori avînd curţi interioare şi un POT de 52%. Pentru cei care nu reprezentau elita Unitatea de Locuit denumită de el “celula de locuit” era identică.

Să revenim la Polul de Creștere Timișoara. Dezvoltarea străzilor private/semiprivate a fost blocată în Timișoara după 1997, utilizînd legislația existentă a drumurilor. Actuala Direcție de Urbanism din administația locală timișoreană a menținut acest principiu al facilităților publice în dezvoltarea urbană (rețea edilitară, rutieră, creșe, școli, parcuri, etc) pînă azi. După 2000 au apărut primele dezvoltări rezidențiale în localitățile periurbane timișorene, care nu au operat/trecut drumurile lor în domeniul public. Evident că toate dezvoltările rezidențiale (cu drumuri private) nu aveau nici una din celelalte facilitățile private pomenite anterior, aparținînd gated communities –creșă, școală, parc, dispensar, etc., pentru că se bazau pe cele existente sau pe o finanțare a acestora din bugetul local (respectiv pe terenuri proprietate publică, inexistente de cele mai multe ori).  Acest fenomen, în timp a blocat posibilitatea autorităților locale să dezvolte rețeaua edilitară/rutieră pentru alte dezvoltări ce se doreau face în exteriorul primelor dezvoltări rezidențiale pomenite. Dar a apărut încă un lucru straniu: spațiul verde compact de 5% din dezvoltare (obligatoriu conform unui HC al Județului Timiș) a fost prevăzut a se dezvolta dispersat pe parcele private (cca 500mp) similare celor de locuit. Cum faptul că în tot Estul Europei sistemul sanitar a devenit cvasiprivat, sistemul de învățămînt (deși este gratuit în lege) este tot mai mult privat,  poșta este tot mai privată, rețelele electrice sunt private, pe străzi circulă mașini ale polițiilor private (deși poliția comunitară este plătită din bani publici), etc, etc., ne face să credem că previziunile lui Y. N. Harari de un viitor comun într-o lume fracturată, dominată de cei ce dețin/manipulează datele nostre, sunt mult mai aproape decît bănuim.

Atacul Gated Communities abia acum a început,  utilizînd modelul deja existent din București, Istambul, etc: la început timid cu PUZ-uri în care deși străzile, terenul pentru parc sunt publice dar terenul de școală este privat. Urmează acum în Polul de Creștere Timișoara dezvoltări rezidențiale în care anumite drumuri, parcuri, creșe, școli sunt private. Mai ales lipsa grădinițelor/școlilor din aceste dezvoltări rezidențiale aglomerează în orele de vîrf zonele centrale din Timișoara (unde sunt aglomerate vechile liceee).  Doar apoi se pot realiza astfel de comunități cu toate facilitățile aferente private. Acceptarea acestor Gated Communities de tip hibrid fără un REGULAMENT CLAR care să susțină o dezvoltare democratică a Polului de Creștere Timișoara este un pas spre controlul/modificarea comportamentului nostru, un pas mare spre segregarea socială a societății noastre, ce distruge contactul social caracteristic Banatului și naște numai intoleranță. Se acutizează astfel radicalizarea extremiștilor și cum era enunțat în preambului forumului Davos 2018 vor apărea FRACTURI care “din punct de vedere politic, economic, social nu trebuie să încurajeze intoleranța, indecizia și lipsa de acțiune” [2] (greu de crezut).

Ce conține această postare nu este un scenariu de film sau de teatru. Totul este pregătit pentru noua ELITĂ locală/românească/europeană/mondială. Suportul propagandistic în acest sens al social media este uluitor: filme, TV, literatură, reviste, modă, mașini, hituri muzicale, retail, etc.

Radoslav Radu

27.02.2018 Timișoara

REFERINȚE:

[1]- https://en.wikipedia.org/wiki/Gated_community

[2] Laura Roselle, Alister Miskimmon, Ben O’Loughlin http://journals.sagepub.com/doi/abs/10.1177/1750635213516696

[3]- OVERVIEW -Forum Economic Mondial, Davos, Elveția, 23-25 Ianuarie 2018 http://www3.weforum.org/docs/WEF_AM18_Overview.pdf

[4] https://www.youtube.com/watch?v=hL9uk4hKyg4

[5] https://en.wikipedia.org/wiki/Transhumanism

 

 

 

 

FITANȚIA – TIMIȘOARA CULTURALĂ 1985-1987 noiembrie 13

FITANȚIA – TIMIȘOARA CULTURALĂ 1985-1987.11.13

“Fraților! Vremea vorbelor a trecut; acum are să sune în sfîrșit ceasul faptelor. Trebuie să aveți curaj; momentul cel mare se apropie. Pînă să nu crape de ziuă, poate că vom fi chemați să facem cea mai mare jerfă pe care are dreptul patria s-o ceară de la un om. Să fim gata la tot! Să nu ne dăm înapoi de la nimic pentru a ne împlini datoria de patrioți!” [1].

ÎNCEPUTUL ÎNCEPUTULUI.

Așa începea o secțiune din colajul prezentat de Studioul de Caragialeologie al UPT, sub titlu „FITANȚIA” între 1985 și 1987.11.13. Secțiunea făcea parte din dramatizarea textului „Jerfe Patriotice” [1] a lui ILCaragiale, publicat în periodicele vremii. Așa gîndeau atunci (pe scenă sau nu numai) unii dintre actanții/revoluționarii studioului la ultima „întrunirea secțiunilor conspirației”.

fig. 1- „Mai erau cîteva ceasuri pînă dimineața de 11 fevruarie, cînd trebuia să se dea lovitura” [1], imagini din spectacolul „Fitanția”.

La „întrunirea secțiunilor conspirației” participau, pe lîngă cîțiva tineri entuziaști „vreo trei negustori” [1] și bineînțeles un Prezident.  “Îndată ce cuvîntarea fu isprăvită, unul din negustori (nenea Niță) se sculă în picioare, scoțînd din buzunar un pungoci unsuros, … și zise: Dacă a venit vremea de jerfă, apoi cît m-ajunge partea, nu mă dau în lături!/ ceilalți: Ura! bravo patriot! să trăiască nenea Niță!”.  Nenea Nita: „Bine, eu dau partea mea… Care, ce dă?”. Prezidentul:  „Neică  Niță, aici e pe frăție, dă fiecare ce poate și cum poate. Dumnealor, că sunt mai tineri și, vorba aia, ce-am avut și ce-am pierdut! dumnealor o să-și puie, doamne ferește! viața în primejdie; că asta nu-i glumă ce facem noi! ia gîndește-te dumneata: șapte puteri garante! nenea Niță, și Convenția de la Paris! Care va să zică, noi ne punem contra lui Napoleon III, neică Niță… te joci! D-aia spui că dumnealor, ca tineri, pot să meargă pînă la moarte…”.  Nenea Niță: „Să ferească Dumnezeu! ar fi păcat…”. Prezidentul: „Da, dar vorba e: să poate? Însă dumneata, care ești altfel de om, om cu dare de mînă, negustor, de, dumneata nu face pentru ca să te bagi unde se bagă dumnealor. D-aia a și împărțit Dumnezeul pe pămînt: unul, adică cu alergătura, și altul, vine vorba, cu capitalul; și pe urmă, toți la căștig, fiecare pe cît a pus, împart drept pentru interesele patriei, fiindcă toți sunt patrioți!… nu-i așa?”. Nenea Niță: „ Așa da, acum te pricep”. Prezidentul: „Ei vezi?… dă-ți partea”. Nenea Niță:  „Ei! acu, cine-mi iscălește fitanția?”. Din mulțime: „Care fitanție?”. Nenea Niță: „Pentru sumă.” Prezidentul: „Cum nene Niță? Cum poate să spui dumneata așa vorbă? să ceri hîrtie la revoluție?”.  Nenea Niță: „Fără fitanție, nu pot să dau, fiindcă nu am temei la catastif”. Cel mai tinichea dintre carbonari: „Stai, nene Niță!… Fraților, are dreptate nenea Niță: dacă varsă negustorul parale, trebuie să aibă adeverință la mînă. Uite ce m-am gîndit eu: să dăm toți iscălitura noastră cu girul prezidentului.”  Apoi același carbonar, citi în gura mare: “Subiscăliții patrioți, la un moment greu al nostru, pentru interesele patriei, am luat de la nenea Niță suma de 70 sfanți pe care i-o vom înapoia îndată ce vom izbuti să facem toate bune, ca să nu mai fie tiranie“ [1].

Nu știu dacă cei care au organizat viața noastră în România zilelor noastre, după 1990, au vizionat spectacolul, sau dacă l-au citit atent pe Caragiale, sau dacă s-au gîndit doar pragmatic (din punctul lor de vedere) la ei și nu la noi, dar: „Astăzi vechiul patriot are un otel nobiliar în București, un echipaj blazonat și cîteva milioane; dînsul păstrează încă cu scumpătate bătrîna chitanță, pe care o arată la toată lumea ca un pergament de nobleță, pentru a proba cîte sacrificii a știut el să facă odinioară, în veremuri grele, pentru patrie…. Totdeuna entuziast și generos ca  și în ajunul lui 11 februarie, nenea Niță, cu calitățile lui de inimă, trebuia să prospere și merită să fie stimat” [1].

Spectacolul nostru, îmbibat de alte texte uluitoare ale lui ILC, sfîrșeste cu dramatizarea unui editorial (nesemnat) al marelui Caragiale din Gazeta poporului, an I, 1895, nr 229, 11/23 noiembrie, intitulat „În goană” care prefigura se va petrece după 1990 pe termen lung, de cîteva zeci de ani:  „Înainte! grăbiți mai tare! Am pierdut prea multă vreme! Caravana e departe… grăbiți pasul… și mai iute!.  Așa strigă conducătorul seminției rămase-n urma neamurilor ce străbat deșertul cu gîndul la o țară  a făgăduinței. Așa strigă seminția întreagă întîrziată de tîlharii pustiului și rămasă înapoi de neamurile ajunse acu atît de departe!. Cu o supremă încordare a energiei, întîrziații îndoiesc pasul și cadența mersului: în precipitarea pașilor mai poatre fi scăparea. Mersul acuma e în goană mare: unii sunt striviți, unii renunță a mai merge, alții istoviți de oboseală cad în fruntea rîndurilor și alții le ocupă locurile fruntașe; bătrînii trebuiesc luați în spinare și copiii biciuiți pînă la șînge ca să nu gîndească măcar la repaos. În sfîrșit, de departe se arată în zarea binecuvîntată, sclipînd corturile caravanei care a tăbărît la umbră verde. Mai iute, strigă cu mîinile intinse, întîrziații. Încă un avînt! Nu cumva odihnita caravană să-și ridice corturile ca să plece mai departe, și noi să găsim iarăși deșertul acolo unde zărim acuma strălucita tabără a fraților noștri!” [2].  

fig.2- Studioul de Caragialeologie, la Festivalul Artei Studențești, Galați, 1987.04, format din Ionel Nistor, Stefan Dună, Dan Bucătura, Ladislau Kardos, Ioan Doboși, Mariana Besea, Ioan Gardoș, Mircea Rîmneanțu , Ioan Szabo, Angela Dijmărescu, Iosana Iovuța, Gavril Murg.

Multe din discursurile patriotarde de azi seamănă cu textul lui Caragiale de atunci, dramatizat de noi: „Iată icoana adevărată a progresului nostru național. Iată icoana activității intelectuale, morale și materiale a acestui popor. Smuls din caravana europeană de către îngrozitoare împrejurări, mersul lui a fost întîrziat cu patru veacuri. Cînd și-a putut urma drumul, unde era caravana? cu patru sute de ani mai departe; patru veacuri pierdute, cari trebuiesc cîștigate într-unul singur. Și de aci, ținte goană. De aci, rezultă această vertiginoasă cursă, această neînchipuită schimbare de fizionomie socială cu o rapiditate amețitoare, care obosește pe mulți, care strivește pe mai mulți, care lasă înapoi pe atîția, ce renunță a mai merge. Bărbații înainte de vreme bătrîni, tineri răscopți în floarea vîrstei și copiii biciuiți și storși fără milă, nu cumva să împiedice mersul a cărui țintă este o chestiune de viață pentru seminția întreagă, pentru copii din copii. Atît mai rău pentru acela ce nu poate ține pasul! Vai de acela ce-și pierde rîndul! Ai ostenit? Dă-te-ntr-o parte să trecem. Nu mai poți? Cazi? Noi trebuie să trecem peste tine. Colo se odihnește caravana; pînă acolo nu poate fi odihnă pentru noi! Ori o ajungem, ori pierdem! Și trebuie s-o ajungem! Astfel, nenorocirea aceluia ce nu știe și nu poate urma mersul tutulor”. [2]  Fiindcă nu-i așa „Acel ce pe două trei formule ale zilei lui, crede că se poate rezema un an, rămîne înapoi cu zece; acela care crede că poate hrăni spiritul public astăzi cu cestiuni ce erau la modă acu șapte ani, a rămas înapoi cu un veac. Progresul e fără îndoială datorit energiei, puterii de viață  poporului întreg” [2] (sublinierile ne aparțin).  

Pentru ca să nu credeți că am dat reprezentările fără spectatori, facem publice unele poze cu unii dintre admiratorii și detractorii acțiunilor noastre:

fig.3 – Marin Sorescu, Radu Beligan, Victor Rebenciuc, Ion Cristoiu, etc, Timișoara 1987.11.13

fig.4- Victor Rebenciuc & Studioul de Caragialeologie,  Timișoara, 1987.11.13.

Ultima reprezentare a acestei montări a avut loc într-o seară în Clubul Facultății de Construcții UPT (fig.3,4), în 13.11.1987, ca deschidere la acțiunile desfășurate în cadrul Festivalului Dramaturgiei Românești Contemporane din Timișoara. După numai două serii, în 15 noiembriee 1987, în sala Teatrului Național din Timișoara, fiind prezent la parterul sălii mai sus amintite la un spectacol din Festival, am auzit la un moment dat un vuiet la nivelul lojelor care m-a înspăimîntat. Se zvonise că la Brașov au avut loc manifestații violente.

ÎNCEPUTUL SFÎRȘITULUI.

Am postat aceste amintiri ale Timișoarei mele Culturale din anii 1980-1990, pentru a putea rumega în liniște discursul lui Youval Noah Harari, profesor de istorie la Hebrew University of Jerusalem (acest fascinant „playboy al ideilor” din secolul XXI-lea) despre schimbările imediate ale omenirii. Profețiile lui au fost prezentate la începutul acestui an la Davos [3]. Discursul lui Y.N.Harari a fost ținut între cel al Dnei Merkel și cel al  Dlui Macron (pentru a marca importanța acordată ideilor sale de cei doi granzi europeni). Cînd se vor petrece profețiile acestuia, încă nu știu, dar ce se întîmplă azi cu fracturile politice, economice, sociale din societatea mondială, nu poate lăsa domeniul meu de studiu fără urme. De acestea, despre schimbările majore din urbanism și amenajarea teritoriului, sper să mă pot ocupa în viitor în postările mele.

Radoslav Radu

21.02.2018 Timișoara

REFERINȚE:

[1] I.L.CARAGIALE – OPERE, JERFE PATRIOTICE, OPERE vol II, pg. 354-357, ed. de Stat pentru Literatură și Artă,  1960

[2]  I.L.CARAGIALE- RESTITUIRI de Marin Bucur –  ÎN GOANĂ,  pg 210 (Gazeta poporului, an I, 1895, nr 229, 11/23 noiembrie, p.1. Editorial nesemnat), ed Dacia Cluj-Napoca, 1986

[3] https://www.youtube.com/watch?v=hL9uk4hKyg4

 

ANALFABETISM FUNCȚIONAL, MANIPULARE sau MULT mai MULT!

ANALFABETISM FUNCȚIONAL, MANIPULARE sau MULT mai MULT!

Azi, luni 19.02.2018, am avut o discuție mai amplă cu un grup de tineri arhitecți. Subiectul ridicat de mine a fost despre RESPONSABILITATEA celor care întocmesc documente de urbanism și amenajarea teritoriului. Am încercat să le explic ce EFECTE, în timp, au anumite decizii luate în aceste documente, care se transformă în acte normative locale prin aprobarea lor de către Consiliul Local aferent UAT-ului respectiv. Exemplul pus de mine în discuție a fost propunerea din PUG –din 2013 ce prevedea introducerea METROLUI în Timișoara. Azi o parte din consultanții proiectului se dezic de acest document (PUG- ul varianta 3 din 2013 aprobat), arhitectul șef ce l-a promovat ca pe o mare victorie, spune acum că aplicarea lui va fi o mare piedică pentru dezvoltarea orașului, etc. etc. Le-am explicat colegilor mai tineri că prin aprobarea „ETAPEI a 3-a elaborare PUG – Propunerilor preliminare ce vor fi supuse spre avizare” [1] de către CLTimișoara, s-a considerat de către autoritatea locală că propunerile se pot aplica imediat, chiar fără avize și fără planșa cu proprietatea terenurilor, și ca atare s-a lucrat o lungă perioadă după acest document. PUG-ul aprobat în acea fază conținea și realizarea unui Metrou (fără un aviz favorabil din partea Societății Naționale Căi Ferate România-SNCFR) și prin urmare de aici a decurs și aprobarea ulterioară a unui amplu PUZ cu sute de apartamente și mii de mp birouri- „Locuințe colective, servicii și comerț, str. E Baader, Timișoara”, pe un teren ce conținea și traseul căii ferate, ce urma a fi poziționată în subteran, dar și transformarea străzii Demetriade într-un bulevard cu lățime de 53m în locui ei. Extrasul din Planșa cu Planul de Reglementări a respectivului PUZ (prezentat în postarea [2]), este în conformitate cu PUG- ul aprobat în 2013. Înlocuirea căii ferate cu un bulevard și introducerea ei în subteran ca metrou, a consumat multe din postări mele critice ([3], [4], [5]). Acum, soluția de dublare a căii ferate și supratraversare ei rutieră în dreptul străzii Baader (SF avizat de Comisia Europeană pe secțiunea Caransebeș-Timișoara ce face parte din coridoarul feroviar Orient/East-Mediterean și coridorul feroviar Rhine-Danube) este pusă în pericol. Descărcarea rutieră a noului ansamblu de apartamente din dezvoltarea imobiliară mai sus amintită prin păstrarea/dublarea căii ferate este îngreunată. Situația se schimbă în cazul PUZ-ul de la fosta fabrică FRUCTUS, care a fost respins în ultima clipă de către CTATU CJ Timiș, pentru că era conceput pe baza realizării aceluiași bulevard cu 4 benzi în locul căii ferate ce urma să se introducă în subteran, soluție care nu are nici azi avizul SNCFR -ului. În lipsa acestui aviz, realizarea bulevardului este nerealistă și cele cîteva zeci de mii de mp de birouri/apartamente ale dezvoltării mai sus amintite nu au un acces rutier convenabil. Și iată cum (prin perpetuarea unor soluții neavizate) soluția bulevardului cu 4 benzi rutiere, ce era prevăzut a lua locul căii ferate, este pusă din nou pe tapet,  prin alocarea de fonduri din buget local pentru studii de fezabilitate. Tehnic nu se poate, cel puțin în dreptul fostei fabrici Fructus pentru că la 20m de o cale ferată nu este voie să se construică nimic, prin lege (europeană). Ce contează că se pune în pericol planul major al rețelei feroviare europene cu această revenire.  « Noi » facem bulevardul în detrimentul culoarului european. Sau poate se aplică și aici metoda Dumbrăvița (blocarea ieșirii rutiere din TM spre autostradă).

Am început această postare cu acest lung preambul pentru că ajuns acasă am citit pe Facebook două postări cu titluri diferite: prima « 1,3 miliarde de euro pentru CORIDORUL FEROVIAR din VESTUL ROMANIEI. Care ocoleste TIMISOARA!… » și a doua « Coridoarele europene de transport n-au voie să treacă prin Timișoara!… » (sublinierile ne aparțin), ce conțineau același articol [6]. Am deschis urgent articolul publicat de Timișoara expres și curios am descărcat figurile atașate.

fig.1- coridorul feroviar Orient/East-Mediterean -marfă  (sursă: [6])

fig.2-coridorul feroviar Orient/East-Mediterean –pasageri (sursă: [6])

fig. 3- coridorul feroviar Rhine-Danube -marfă (sursă: [6])

fig. 4- coridorul feroviar Rhine-Danube -pasageri (sursă: [6])

Și SURPRIZĂ:  Nici vorbă de: coridorul feroviar din vestul României care ocolește TIMISOARA!… sau de faptul potrivit căruia: coridoarele europene de transport n-au voie să treacă prin Timișoara!… (sublinierile ne aparțin).  În toate planșele traseul feroviar, pe coridorul Rhin-Danube sau/și pe coridorul Orient/East-Mediterean, trece prin Timișoara. Fie pentru transportul de marfă (fig.1,3), fie pentru cel de pasageri (fig.2,4), nodul feroviar Timișoara este major! Sau poate autorul/autoarea nu știe că traseul feroviar Craiova-Arad trece prin Timișoara. Am spus atunci că este un caz de tipic de ANALFATISM FUNCȚIONAL, des întîlnit în ultima vreme, pentru că nu toți pot să citească/înțeleagă o planșă/figură.

Dar am citit apoi și textul articolului și din nou SURPRIZĂ: “Conexiunea feroviara Curtici-Constanţa, parte a coridoarelor Orient-Est-Med şi Rin-Dunare din reţeaua trans-europeana de transport (TEN-T), străbate Romania de la vest la est. Mai multe secţiuni ale acesteia au fost sau sunt in curs de a fi finanţate prin intermediul altor instrumente europene, cum ar fi Mecanismul de Interconectare a Europei (MIE) sau Banca Europeana de Investiţii (BEI)) (sublinerea ne aparține)» scrie autorul/autoarea. Deci autorul/autoarea știa că mai multe secțiuni ale acestor două coridoare europene (ce trec prin Timișoara) sunt în curs de finanțare prin intermediul altor instrumente europene.

Am spus atunci că este un caz de tipic de MANIPULARE, des întîlnit în ultima vreme. Sau poate un caz tipic de ANALFATISM FUNCȚIONAL și de MANIPULARE.

Cui folosesc aceste știri?

Scopul să fie doar ÎNTIPĂRIREA în SUFLETUL/MINTEA noastră, a BĂNĂȚENILOR NEÎNCREDEREA în UNIUNEA EUROPEANĂ?

Sau este MULT mai MULT.

Radoslav Radu

19.02.2018 Timișoara

REFERINTE:

[1] http://www.primariatm.ro/hcl.php?unid=3CE85672CDAAD780C2257BB20043AE6D

HCL 428/30.07.2013 privind aprobarea „ETAPEI a 3-a elaborare PUG – Propunerilor preliminare ce vor fi supuse spre avizare

[2] https://radulblog.wordpress.com/2018/01/22/mai-sunt-doar-trei-ani-legatura-cu-aeroportul-ii/

[3] https://radulblog.wordpress.com/2017/07/16/transformarea-caii-ferate-din-timisoara-dintr-o-bariara-intr-o-oportunitate-prin-rezolvarea-problemei-navertismul-si-a-unificarii-pietonale-a-nordului-cu-sudul-urban-partea-iii-concluzia-finala/

[4] https://radulblog.wordpress.com/2017/06/28/contextul-geostrategic-al-culoarelor-europene-si-calea-ferata-in-sistemul-urban-timisoara-sut-partea-ii/

[5] https://radulblog.wordpress.com/2017/06/24/lectia-tuneluluimetroului-din-leipzig/

[6] http://www.timisoaraexpress.ro/stiri-locale-timisoara/13-miliarde-de-euro-pentru-coridorul-feroviar-din-vestul-romaniei-care-ocoleste-timisoara_19896#!prettyPhoto

 

 

 

 

 

MESERIILE MURDARE LASĂ URME – TIMIȘOARA CULTURALĂ 1983-5

MESERIILE MURDARE LASĂ URME – TIMIȘOARA CULTURALĂ 1983-5

Se spune că pe biroul lui I.L.Caragiale, era o pată mare de cerneală. Iritat că toată lumea îl întreba cum s-a petrecut dezastrul, el a pus un anunț lămuritor pe birou: “MESERIILE MURDARE LASĂ URME”.

Spectacolul Studiului de Caragialeologie “Fîntîna II” (fig.1) începea deseori prin descrifrarea de către unii spectatori a unui mesaj incitant.  Pe scaunele din primul rînd (dar nu numai), unde deobicei se așezau personalitățile vremii, era trasă o bandă de hîrtie, din acelea care se pun azi la WC-urile din hoteluri, pe care scria – “MESERIILE MURDARE LASĂ URME”. Oameni se codeau: să o arunce, să se așeze pe ea sau să o țină ca pe o amintire. Cîteodată locurile acelea rămîneau chiar libere (oamenii s-au schimbat, obiceiurile au rămas).

De ce am ales  titlul “Fîntîna II” pentru cel de al doilea spectacol al Studioului de Caragialeologie?

Pentru că se spune că Brîncuși a primit o comandă pentru o statuie ce să-l reprezinte pe I.L. Caragiale din partea unui oraș din România. Ghiciți cu ce propunere a venit Brîncuși?

Cu o fîntînă cu apă veșnic curgătoare din care să se adape oamenii însetați. Tot așa sper că bănuiți care a fost decizia Consiliului Local din orașul cu pricina (poate fi oricare din România, dar nu Timișoara, chiar dacă vizionarii au știut de atunci că va fi desemnată Capitala Culturală Europeană în 2021) care a ratat să între în elita mondială a celor ce adăpostesc o lucrare a lui Brîncuși. L-au refuzat, fără nici o undă de îndoială, pentru că ei doreau doar un bust.

Imaginile prezentate în această postare sunt însoțite de texte/părți din colajul/spectacol “FÎNTÎNA II” jucat în perioada 1983-1985.

fig.1 –afișul spectacolului (autor: Barra Zoltan-1983)

“Ilustre fruntaș, eu nu umblu niciodată cu plosca minciunilor; mi s-a părut degrădător să scrie un cetățean independent anonime. Totuși, azi, trebuie să recurg la asta, ceea ce în principiu detestez; dar țin, ca romîn, la dv., Gloria partidului și a țării. Vă atrag deci atenția asupra unui individ periculos care vă-nconjoară; acesta este d. Mandache, ce-i mai zice și Capsomanul, și, în interesul partidului nostru, vă sfătuiesc a nu-i mai acorda încredere nelimitată de care se bucură astăzi, jucînd pe devotatul fidel; căci vă garantez că este spionul partidului contrar, plătit din fonduri secrete (rușine!) o pot proba oricînd cu documente zdrobitoare. Pînă atunci, trăiască partidul nostru! (iscălit) un fanatic partizan al dvs., alegător….” [1].

Pentru că nu e bine să lungim vorba, îl lăsăm pe marele Șerban (Foarță) să-și exprime, în modul său inegalabil, punctul de vedere referitor la acest spectacol, publicat în 1984 [2]:

„Caragialeologie“          

       “Tot astfel cum Claudel avu, odată, la Notre-Dame, definitivul sentiment “de l, eternelle enfance de Dieu”, pot spune că – mutatis mutandis -, mai deunăzi (1) , l-am încercat eu însumi pe acela al veșniciei teneritudini a teatrului caragialesc. Nu, evident, că n-aș fi intuit-o, – pot pentru ca să zic dintotdeauna: numai că intuiția mea (a noastră), de la D-ale carnavalului (2) încoace, nu mai fusese, din păcate, confirmată. (O recentă Noapte furtunoasă (3) rulînd ou ralanti și fără chef, reușea, vai, recordul absolut al unui Neanea Iancu plicticos!) – Ne consolează (și răzbună), iată, de toate astea, Radu Radoslav.

       Cu o economie de mijloace frizînd materialmente pauperismul, (întreaga recuzită are loc în două modice valize, – dintre care una cu, numai, pălării) iar, în alt plan, elipsa și litota, –  teatrul acestui tînăr arhitect constă în „mai-nimicul” ce sunt mișcarea, ritmul și „inefabila” relație (gestaltistă) dintre  elementele, diverse, din care se constituie întregul. – Dispunerea actorilor în scenă (și „scenă”, și “actorii”, aici, fiind un, numai, fel de-a zice) evocă, dacă vreți, concatenanția inelelor unei reptile, ale cutărui, fabulos, dragon – ce întră, iese, reapare și, unduind, se dezmembrează, recompunîndu-se într-alt fel, mușcîndu-și – la răstimpuri – coada, dezlănțuindu-se spasmodic, – înlănțuindu-ne irevocabil; toate acestea, într-un tempo stretto, – de volatil dragon alchemic! Un soi de – ca să fiu mai clar – joc al copiilor “de-a trenul”; un dans, prin încăperi, de speța congăi, – actanții, pentru Radu Radoslav, fiind, să zicem, piesele mobile (și permutabile la infinit) al unui puzzle „infernal” – Și rareaori am resimțit mai neted impactul contagios (și epidermic) al teatrului (după Artaud, – o „pestă”!), irezistibilă tentație de a juca, dînd replica, eu însumi, – de a-mi ieși din propria piele, din rolu-mi, culpabilizant, de „privitor ca la teatru (4)”.

        Pe lîngă asta, arhitectul nostru (în înțeles, desigur, nu doar propriu) e unul dintre exegeții, rari, in actu – nu, adică, unul pe hîrtie – ai fenomenului caragialesc (ce e mai mult decît dramaturgia lui I.L. Caragiale, propriu-zisă, fiind opera-i omnia; ba chiar haloul anecdotic ce, paraliterar, îl înconjoară); și e, în acest caz, o performanță că, nefăcînd dintr-însul un academic autor de cabinet, el reușeste, dimpotrivă, să-i mențină, amplificîndu-i-o, întrega sevă, toată freschezza populară, tot farmecul de carnaval și fiestă, de teatru – într-un fel – forain și de commedia a soggetto, – de unde, de altminteri, și impulsul unei participări nemijlocite, al „îmbarcării” într-un astfel de spectacol…

      … La care și-au mai dat concursul: Nistor Ionel, Lițiu Ionel, Doboși Radu, Buracu Mihaela, Stănilă Lavinia, Micșa Marius, Nedelcu Aristotel, Dără Iordăchescu, Murine Ion, Tomuță Felicia. – Ei sunt studenți la secția Instalații a facultății de Construcții. Ei n-au să mai reurce, pesemne, niciodată pe scîndurile fascinatei scene. Ei realizează, astfel, – pe de-a-ntregul – cutare, camusiană, „temă”: a actoriei ca creație sans lendemain, ca – la rigoare – happening. 

          P.S.  Cum Radu Radoslav i se dedică, de niște ani încoace, – în exclusivitate – lui I.L. Caragiale, exemplul său mă face să sper, încă, la un posibil TEATRU ION LUCA CARAGIALE, jucîndu-l, însă numai pe acesta…

Căci, orișicîtuși, merită un Bayreuth!  

(1)    În ziua de 6 III a.c., la spectacolul intitulat Fîntîna II (al Studioului de „caragialeologie” – de sub conducerea lui Radu Radoslav)

(2)    În, evident, montarea lui Lucian Pintilie.

(3)    Văzută la T.V., în primele zile ale anului în curs.

(4)    „Teatru”, aici, e, totuși, trisilabic. – Aviz maeștrilor recitatori! „

(n.n.: trupa noastră completă, a fost compusă din Tickă Nistor, Mihaela Buracu, Nelu Litiu, Ion Dîră- Drîmba Iordachescu, Florea-Murinei Grosu, Aristotel-Ristel Nedelcu, Radu Dobosi, Felicia Tomuța, Lavinia Stanilă, Marius Micșa, Peter Bakonyi).

Ce ne-a rămas din acea perioadă a anilor 80, din secolului trecut?

O prietenie fabuloasă cu Șerban Foarță, o admirație imensă pentru actanții/colegii mei din spectacol, cîteva poze cu mari personalități ale culturii românești teatrale de atunci și cîteva poze cu colegii mei din trupă (din care vă prezentăm o selecție, însoțită cu texte din reprezentarea/colajul Fîntîna II):

fig.2a- Teatrul Național Craiova, Sala Studio, Zilele Caragiale-1983; fig. 2b.- Costinești, Festivalul Tînărului Actor- 1983.

„Ce mai nou?/ Prost, monșer… Este o criză, mă-nțelegi, care poți pentru ca să zici că nu se poate mai oribilă… E ceva care poți pentru ca…/ Lasă, Nae, că se mai și exagerează…/ Ce se exagerează, nene? Este o criză, care, ascultă-mă pe mine, că dvs. nu știți, care, mă-nțelegi, statul cum a devenit acuma, eu după cum văz ce se petrece, că nu sunt prost, înțeleg și eu atîta lucru, fiindcă nu mai merge cu sistema asta, care, cînd te gîndești, te-apucă groaza, monșer, groaza!… /…/ pentru că să ajungem să vedem țara mea, care este peste putință ca să prevază cineva o situație foarte tristă, fiindcă le-am spus și dumnealor…/ Care dumnealor?/ Dumnealor cu cari am fost; zic: pot pentru ca să spui că nu se poate ceva mai trist, ca să vie un moment orișcît ai zice, cînd vezi că bate falimentul la ușe și nu mai e nici un patriotism…” [3].

fig.3a – Craiova, Valentin Silvestru, Tudor Gheorghe & trupa-1983; fig. 3b- Costinești- Iosif Sava & trupa 1983.

„Frate, e adevărat că or să scază lefurile?/ Nu se știe nimic pozitiv pînă acuma. Tocmai de asta vorbeam ieri cu Alexandru…/ …/ Cu Alexandru… cu Marghiloman. El e de părere să nu se-ntindă prea mult coarda economiilor; el crede că trebuie studiate mijloacele de a crea izvoare de producție. Du rest, ….” [4].

fig. 4a – Costinești, Alexandru Tocilescu & trupa-1983; fig. 4b- Costinești, Mircea Diaconu, Mircea Albulescu & trupa-1983.

„Aia-i aia, care știi dumneata de cîte ori am spus eu, că o se-nfunde odată cu cheltuielile nebunești, care pot pentru ca să zic că nici o țară nu s-a mai întîmplat, pentru ca să vie și să zică la un moment dat: nu mai am dreptul ca să mă împrumut fără voia dumitale! care atunci înseamnă că nu mai ești independentă la tine acasă, după ce ți-ai vărsat sîngele ca să ajungem pentru ca să aibă fortificații și să poți zice la un moment dat: pînă aci nu permit!/ În sfîrșit, guvernul o să…/…/ las,  că și guvernul… Dumnezeul îl știe și pe el, care toate gazetele urlă în fiecare zi despre criza ministerială, pentru că nu se-npacă, și numa intrigi și la conservatori și la liberali, în loc să facă un guvern de coaliție, cu toți bărbații de stat, care să le zică regele, mă-nțelegi, serios: vă ordon să limpeziți situațiunea, fiincă așa nu se mai poate pentru ca să meargă, ca dumneata să tragi încolo și dumneata încoace, fiincă, niciodată nu s-a întîmplat în alte țări, nici pe vremea fanarioților, putem ca să zicem, nici înainte de independență, în detrimentul prestigiului, care trebuie toți să lupte, dacă e vorba să aibă pretenții de oameni politici… Dumneata nu vezi, cu chestia economiilor…./…/Economii? Hm! Zice că face economii… Mofturi! și cu bugetul încărcat cu treizeci și șase de milioane, care mă prinz cu dumneata pe ce poftești că nu poate fi o realitate…/ Daca e vorba de economii-…- pentru ce nu desfințăm armata, care?…/ Ce vorbești, domnule? se poate să spui astfel de absurdități?…tocmai acum să desființăm armata? De ce nu?/Dumneata nu vezi cum stăm cum se încurcă lucrurile în politică, care nu poți pentru ca să știi de azi pe măine cum poate pentru ca să devie o complicațiune… Dumneata nu vezi ce se petrece în China cu boxerii, și toată Europa nu poate pentru ca să înțeleagă; …”[5]

fig. 5a- imagini din spectacol, Nistor Tickă-1983; fig. 5b –Tomuță Felicia, Florea Murinei Grosu, Nistor Tickă -1983.

„Mon cher, trebuie să  isprăvim odată cu sistema asta nenorocită: care cum vine din școală cu un petec de hîrtie, nici nu știe să se șteargă bine la nas, și pretinde a-nvăța bărbierirea pe capul statului, cu leafă și diurnă din buget! Să meargă tînărul să muncească; să se lupte cu lumea! Pînă cînd, orce tînăr, cum iese de la țîța mamei, să treacă la țîța școalei, și pe urmă, de la țîța școalei, la țîța bugetului? D-ta înțelegi că nu mai merge cu vechea sistemă: romînul să se nască bursier, să trăiască funcționar și să moară pensionar… E vremea să isprăvim odată…” [6].

Nu știu dacă Timișoara merita un Bayreuth, dar un teatru I.L.Caragiale sigur că da.

Mă întreb acum, după atîția ani, ce s-a schimbat și mai ales cîte/care MESERII LASĂ URME MURDARE?

REFERINȚE:

[1]  I.L. Caragiale – Antologie, ed. de Stat pentru Literatură și artă, 1960 (pg. 272).

[2] Șerban Foarță – Revista Orizont, 23. 03. 1984

[3] I.L. Caragiale – Situațiunea, ed. de Stat pentru Literatură și artă, 1960 (pg. 129-130).

[4] I.L. Caragiale –Amicul  X…, ed. de Stat pentru Literatură și artă, 1960 (pg. 141).

[5]  I.L. Caragiale – Situațiunea, ed. de Stat pentru Literatură și artă, 1960 (pg. 130-131)

[6] I.L. Caragiale – Greu, de azi pe mîine.. sau unchiul cu nepotul …, ed. de Stat pentru Literatură și artă, 1960 (pg. 260)

Radoslav Radu

17.02.2018 Timișoara

ÎNTÎLNIRE PROFESIONALĂ din cadrul PREGĂTIRII CONTINUE pe PROBLEME de URBANISM- DEVA 2018.02.14

ÎNTÎLNIREA PROFESIONALĂ din cadrul PREGĂTIRII CONTINUE cu specialiștii/responsabilii pe probleme de URBANISM și AMENAJAREA TERITORIULUI din administrația locală/județeană și cu specialiștii cu drept de semnătură RUR din jud. Hunedoara, organizată de RUR- Biroul Teritorial al Regiunii de Dezvoltare Vest împreună cu C J Hunedoara, a avut loc în Sala “Reduta” a Teatrului de Arta din Deva în data de 2018.02.14 ora 11.

fig. 1 – imagini din timpul întîlnirii/dezbaterii.

Temele discutate, rezultate din analiza punctelor slabe (în cadrul CTATU CJHU) ale documentațiilor de urbanism și amenajarea teritoriului, au urmărit 4 subiecte majore și anume: 1) Respectarea cadrului conținut în ceea ce privește datele ce trebuiesc menționate în cartușul planșelor, respectarea codurilor din legendele planșelor, conținutul informațiilor tehnice oferite de planșe, cu o atenție sporită pe cele conținute în planșa referitoare la proprietățile asupra terenurilor și a circulației acestora, rolul specialiștilor/responsabililor în administrația locală/județeană, a celor care  gestionează fonduri europene și legătura cu Observatorul Teritorial; 2) Delimitarea zonei pe care se întocmește un PUZ (pentru a se elimina utilizarea eronată a documentațiilor pe o singură parcelă), rolul esențial al Planului de Acțiuni (care este semnat de Primarul Unității Administrative Teritoriale/UAT-ului), al Bugetelor Anuale/Multianuale, în punerea în practică a documentațiilor de urbanism și rolul specialiștilor/responsabililor din administrația locală/județeană; 3) Rolul Spațiului Verde în dezvoltările imobiliare rezidentiale, în contextul marilor schimbări climatice, ca factor principal al dezvoltării sociale echilibrate și al ecologiei sustenabile; 4) Echiparea obligatorie cu rețele edilitare a dezvoltărilor imobiliare rezidențiale, cu respectarea regimului juridic/tehnic/economic al drumurilor aferente.

La discuțiile pe aceste 4 teme propuse de noi, a mai apărut și o altă temă (evidențială ca esențială pentru specialiștii invitați la eveniment, ceea care privește calitatea actului de dezvoltare spațială sustenabilă) și anume cea a necesității urgentării finalizării ridicărilor topo cu indicarea proprietăților publice/private din cadrul UAT-urilor.

La eveniment, pe lîngă organizatori (arhitectul șef al județului Hunedoara- dna Amelia Andrei, reprezentantul RUR pentru Regiunea de Dezvoltare Vest România – prof.dr. arh. Radoslav Radu) au participat peste 70 de specialiști din județ.

Evenimentul a fost precedat de o întîlnire cu dl. Andronache Daniel, vicepreședinte al CJHunedoara ce coordonează activitatea Direcției Arhitectului Șef.

Radoslav Radu

2018.02.14. Timișoara  

“UNDE NU E MORAL, ACOLO E CORUPȚIE” sau Timișoara Culturală 1981

fig.1 -primul spectacol/colaj (din cele 5) pe texte din IL Caragiale al Studioului de Caragialeologie al Universității Politehnica Timișoara, Facultatea de Construcții, Secțiile de Arhitectură și Construcții- 1981.

„Au reținut, de asemeni, atenția artiștii amatori studenți timișoreni care și-au prezentat Studioul de Caragialeologie, interesantă inițiativă de cercetare și aplicare experimentală a roadelor ei. Colajul gîndit și realizat de această tînără echipă, condusă de arhitectul Radu Radoslav, a propus scene din marile comedii, succedîndu-se ca într-un coșmar al perechii Leonida-Efimița, în somnul lor prefațat de conversații politice vesperale și tulburat de vise terifice. Evident că, artiștilor le lipsește încă tehnica și nu știu să valoreze îndestul ideea scenică găsită. Dar sunt inventivi, ironici, au simțul actualității, descoperă surprinzătoare și comunicative echivalențe teatrale pentru textele abordate, sau întorsături neașteptate și hazlii velocei acțiuni, într-o efuziune cu conotații proaspete și incitante, unele alsolut remarcabile” (sublinierile ne aparțin) [1] nota criticul Valentin Silvestru în urma vizionării spectacolului susținut în Sala Studio a Teatrului Național din Craiova cu ocazia „Zilelor Caragiale” în 1982.

Nu a fost teatru de profesioniși, nu a fost teatru de apartament, nu a fost teatru de protest, ci doar răspunsul nostru contemporan la acele vremuri, oferit nouă și concetățenilor noștrii.

Spectacolul începea cu un control al sălii făcut de un personaj cu o haină lungă de piele. Prima operațiune a sa era să strîngă afișul pentru ca fundalul să rămînă doar cu portretul (rama în care fiecare îți putea imagina ce dorea). În timpul discursurilor politice ținute de personaje hidoase (colaje din unele texte celebre ale lui ILCaragiale) ce întrerupeau somnul cuplului Leonida-Efimița, reapărea același personaj (căruia i s-a adăugat și o ureche imensă sculptată din polistiren) care se plimba printre spectatori, încercînd să asculte/înțeleagă gîndurile acestora. Dintre studenții care și-au asumat “cercetarea și aplicare experimentală” a culturii acelor vremuri nu pot să nu-i amintesc pe Tickă N., Radu H., Mariana F., Grig…, Mișu…, (risipiți azi în lume), dar împăcați că și-au făcut atunci datoria față de ei și față de semenii lor. Îmi amintesc că după un spectacol la un club muncitoresc din Timișoara (azi demolat pentru a face loc unei dezvoltări imobiliare majore), femeile de serviciu ne-au propus să le dăm doar lor încă o dată spectacolul. În fața suspiciunii noastre, au insistat susținînd că au colectat banii necesari (voluntar) pentru a revedea momentele noastre.

Am scris aceste amintiri pentru azi văd că TM 2021 (Timișoara Capitală Culturală Europeană) a născut certuri inimaginabile între actanți. Unii susțin că totul e din cauza banilor, alții că din cauza influențelor ideologice, alții că din cauza reaprinderii ambițiilor imperiale ale celor trei puteri ce au dominat secolul XVIII-lea zona noastră, alții că din cauza ambițiile personale, alții din cauza frustrării părții adverse, etc., etc. Radicalismul a penetrat și în noi timișorenii. Am scris în nenumărate postări de pe blogul meu de pericolul acestui flagel. Poate fiecare are dreptate, dar cui folosește?

Valori precum DIVERSITATEA, RECIPROCITATEA, TRANSPARENȚA, AUTENTICITATEA, SINCERITATEA, CURAJUL, EMPATIA, CUMPĂTAREA, INTEGRITATEA, MODESTIA, CINSTEA, INDEPLINIREA OBLIGAȚIILOR, DISCIPLINA FINANCIARĂ, RESPONSABILITATEA au fost înlocuite de alte valori precum DEZIMFORMARE, DEZORGANIZARE, DESCURAJARE, DOMINARE, HĂRȚUIRE, BLOCAREA, IZOLAREA, UZURA. Scandalul se va muta (după obiceiul fanariot) la Bruxelles în Parlamentul European, sau poate mai sus.

Cine își asuma stingerea acestui război?

Notă: în urma negocierilor spectacolul ce inițial se numea „Unde nu-i moral, acolo e corupție” a fost rebotezat „Conu Leonida față cu reacțiunea”, urechea supradimensionată de polistiren a dispărut, ligheanul roșu (cel utilizat zi de zi de familia mea) în care iși băga picioarele Tickă (la anumite replici) în timpul spectacolului a rămas, textul/colajul a rămas neschimbat, totul spre binele tuturor.

Radoslav Radu

Timișoara 2018.02.18

REFERINȚE:

[1] Silvestru Valentin (1984)- Un deceniu teatral. Istoria a zece stagiuni, 1971-1982, – pg 139-140, Ed. Eminescu, București.

ÎNTÎLNIREA TRIMESTRIALĂ RUR- BIROUL TERITORIAL al REGIUNII de DEZVOLTARE VEST cu SPECIALIȘTII din ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ/LOCALĂ

Conform obiectivului stabilit în strategia RUR de ÎMBUNĂTĂȚIRE a CALITĂȚII DOCUMENTAȚIILOR de URBANISM și AMENAJAREA TERITORIULUI, colaborarea permanentă cu specialiștii din administrația județeană/locală este o direcție prioritară ce se desfășoară prin 3 măsuri: “analiza aspectelor existente pozitive/negative, tendințelor evolutive ale acestora, găsirii de soluții pragmatice de evitare a tendințelor negative; interpretarea noutăților legislative europene/românești și diseminarea bunelor practici în proiectare care facilitează dezbaterea publică în înțelegerea soluțiilor propuse și a proceselor de luarea a deciziilor; convingerea tuturor factorilor implicați să împărtășească o viziune comună și pe termen lung pentru localitatea/regiunea lor, dincolo de interesele și obiectivelor individuale”.  A doua dezbatere pe acest obiectiv temă a avut loc vineri 02.02.2018 în Sala de Consiliu a Direcției Județene de Cultura Timiș, str. Pacha nr.8, Timișoara (prima dezbatere a avut loc în 08.11.2017).

La reuniunea deschisă de dl. Sorin Predescu, directorul Direcției Județene de Cultură Timiș (anul acesta este Anul European al Patrimoniului Cultural – 2018) au participat, alături de reprezentanții Biroului Teritorial al Regiunii de Dezvoltare Vest, arhitecții șefi ai județului Arad, Caras-Severin, Hunedoara și Timiș, arhitecții șefi/reprezentanții lor ai municipiilor Arad, Deva, Reșița, Timișoara (fig. 1).

fig.1 – imagini din timpul dezbaterilor.

Temele propuse dezbaterii au fost: “Delimitarea zonei pe care se întocmește un PUZ” (pe zone și nu pe parcele),  “Spațiul verde în dezvoltările imobiliare rezidențiale” (comasarea acestora în spații publice mari și nu disiparea lor în parcele private mici) și “Echiparea obligatorie cu rețele edilitare a dezvoltărilor imobiliare rezidențiale” (conexiunea acestora la rețele existente prin culoare proprietate publică). Din studiile de caz pozitive prezentate remarcăm propunerea unui PUZ, Calea Torontalului, Timișoara care este întocmit pe o zonă formată din mai multe tarlale agricole actuale, ce urmează a fi urbanizate (fig.2), care a comasat spațiile verzi pe lîngă pîrîul Beregsău (formînd un culor ecologic verde-albastru proprietate publică, de lățime de peste 50m ce se prelungește pe întregul său traseu), un teren proprietate publică pentru facilitatea de învățămînt necesară întregii Unități Teritoriale de Referință (UTR) și dezvoltare rezidențială care are asigurată conectivitatea rețelelor edilitare pe culoare propuse a fi proprietate publică la cele existente de pe Calea Torontalului.

fig.2-propunere PUZ zonă rezidențială Calea Torontalului, Timișoara (2018).

Din cele cîteva PUZ-uri pozitive/negative din județele regiunii noastre prezentate, a rezultat că pentru ÎMBUNĂTĂȚIRE a CALITĂȚII DOCUMENTAȚIILOR de URBANISM și AMENAJAREA TERITORIULUI sunt necesare cîteva condiții prealabile și anume: ridicările topo (cu proprietatera publică a terenurilor marcată)  pentru fiecare UAT, întocmirea și respectarea sensului “Planului de Acțiune”, corelat cu bugetele multianuale aferente UAT-urilor respective aprobate (după dezbateri ample cu comunitatea respectivă) ce cuprind fonduri/termene/responsabilități (juridice, tehnice, financiare) pentru realizarea infrastructurilor dezvoltărilor private.

Discuțiile au continuat cu referiri la necorelarea/neclarităților din legislație actuală.

Reuniune  a fost precedată de decernarea Diplomei de Excelență în Regenerarea Patrimoniului Cultural „Asociației LOCUS“,  pentru “HERCULANEPROJECT”, ce are scopul reactivării centrului istoric  al Băilor Herculane, jud. Caraș- Severin, România.

Următoarea dezbatere profesională se va desfășura cu specialiștii cu drept de semnătură din jud. Hunedoara (în partea a doua a lunii februarie) pe studii de caz specifice, pe interpretarea noutăților legislative în domeniu și pe problemele ridicate de ei și de responsabilii de resort din administrația locală.

Radoslav Radu 04.02.2018