(note la cursul ”Compoziție urbană”, an V, prelegerea preliminară ”Cultura și Urbanismul”, noțiuni de bază – Facultatea de Arhitectură, UPT 2015)
DEFINIREA CULTURII:
-un mod de viață tipică pentru un grup, un mod particular de a produce lucruri;
-un sistem de simboluri, sensuri și scheme cognitive ce au fost transmise grupului cu ajutorul codurilor simbolice;
-un set de strategii, adaptate pentru supravietuirea unui grup; (sursă: Rapaport 1984).
(nn.1 -de analizat cu studenții definiția grupului bazată pe: a. relația ființei cu spațiu aferent: eu în apatamentul meu, familia mea în casa scării bloculu meu, familiile din bloc în vecinătatea mea (UdV), cei ce formăm o vecinătate în unitatea mea de referință (UTR), etc; b. relație etnică; c. relație confesională; d. relație de preocupări; e. relație de vârstă, etc);
(nn.2 – de analizat cu studenții diferența între multicultaritate și interculturalitate)
SETUL DE VALORI:
-al cooperării: diversitatea, autenticitatea, sinceritatea, curajul, empatia, integritatea, cinstea, reciprocitatea, cumpătarea, indeplinirea obligațiilor, responsabilitatea, capacitatea de a învăța (de participare și ascultare), curiozitatea, creativitatea, gândirea critică, competențe, încrederea, concentrarea, îngrijorarea, cooperarea, activism civic, etc;
–al dominării: dezorganizarea, dezimformarea, descurajarea, blocarea, distrugerea eficacității inamicului prin acțiuni rapide= surpriza, izolarea, uzura, etc; (sursă: Sun Tzu ”Arta războiului” tratat de strategie pentru obținerea victoriei, scris acum 2500 de ani).
(nn. -de analizat cu studenții când/unde aplicăm și în ce scop cele două seturi de valori; exemplul cazul ”Calul Troian”);
ORDINEA SOCIALĂ
-în epoca tradițională/ierarhică (industrial/comunistă) ordinea socială TREBUIA impusă printr-o ierarhie centralizată, rațională, birocratică (fig. 1). În societățile tradiționale nimănui nu i se permitea să rupă o relație;
fig. 1- Ștefan Bertalan, (grupul Sigma, Timișoara) studiu după natură (1979 -8 sept), structura ierarhica a unui copac fară frunze;
-în epoca digitalizării (modernă) ordinea socială se bazează pe organicitate, descentralizare, delegarea puterii (fig. 2).
fig. 2 – Constantin Flondor (grupul Sigma, Timișoara)- studiu după natură (1982 8-9 iunie) – structura organică, posibil a unui copac cu frunze;
(nn. – lucrările celor doi mari artiști ai grupului Sigma au fost adăugate în 2023 cu ocazia transcrierii notelor de curs din 2015);
Epoca digitalizării/navigabilității ideilor presupune însușirea unor noi reguli și norme de comportament (sursă: Max Weber). Atenție: relațiile se bazează pe ”contract” (care însă nu conține noțiunea de morală, dar presupune capacitatea de a învăța continuu = participare și ascultare). Orașul devine un loc cu mulți învățăcei și mulți profesori. Capacitate de a se auto-organiza înseamnă ”nu numai ca guvernul să nu fie obligat să impună ordinea pe cale ierarhica, de sus in jos” ci și că ”asocierea civilă este în același timp și o școală de auto conducere care îi învață pe oameni deprinderi de cooperare de care aceștia să se folosească în viața publică”(sursa: F Fukuyama- Marea ruptură 2012).
(nn. -de analizat cu studenții avantajele/dezavantajele celor două tipologii de organizare a societății);
ARTA ASOCIERII
–epoca digitalizării presupune: ” tendința societății de a se autoorganiza într-un imens număr de asociații de voluntari și de comunități, ce presupune încălcarea regulilor nedrepte, incorecte, irelevante sau depășite și încercarea de a ne bucura de cât mai multă libertate personală. Ca atare avem nevoie permanentă de reguli noi, care permit noi forme de efort comun și ne fac să ne simțim legați unii de alții în cadrul comunității noastre.
ÎNSĂ:
-o societate care are drept scop doar impunerea de norme și reguli în numele libertății tot mai mari a individului de a alege, se va trezi tot mai DEZORDONATĂ, FĂRĂMIȚATĂ, IZOLATĂ și INCAPABILĂ de a înfăptui scopurile și sarcinile comune (sursa: F Fukuyama- Marea ruptură 2012).
(nn. -de analizat cu studenții cum/dacă putem evita erorile epocii în care intrăm);
CAPITALUL SOCIAL
se defineşte ca fiind un set de valori informale împărtăşite de membrii unui grup şi care le permite acestora să colaboreze între ei. Numai dacă membrii grupului ajung să se aștepte ca şi comportamentul altora să fie sigur şi cinstit, ei vor reuși SĂ AIBĂ ÎNCREDERE UNUL ÎN ALTUL. Încrederea întregii comunități se obține numai prin TRANSPARENȚA acțiunilor fiecărui grup în parte (sursa: F Fukuyama- Marea ruptură 2012).
(nn. – de analizat cu studenții cum putem evita erorile noului);
VALORI CARE PRODUC CAPITAL SOCIAL
Un capital social sănătos trebuie să includă valori precum SINCERITATEA, ÎNDEPLINIREA OBLIGȚIILOR și RECIPROCITATEA (n.n. : în Europa de Est, China, Rusia, America Latină, Orient, familiile sunt puternic legate și unite, DAR oamenii se încred cu greu în străini, iar cinstea și colaborarea în viața publică sunt foarte scăzute. REZULTAT: NEPOTISMUL și CORUPȚIA sunt larg răspândite în viața publică).
(nn. – de analizat cu studenții când/unde aplicăm, în ce scop cele două seturi de valori; vezi cazul ”Calul Troian”);
raduradoslav, Timișoara, 23.02.25.
Blogul lui Radul 