NEOMARXISMUL învinge NEOLIBERALISMUL sau ”VICEVERSA”?

INTRODUCERE  Începem această postare cu cîteva întrebări ce ne frămîntă de o vreme. Cum s-a trecut la noi de la socialismul național la neoliberalismul oriental? Care au fost metodele utilizate? Pentru că socialismul național, bazat pe principiile marxismului tradițional, a blocat toate investițiile private și creativitatea individuală generatoare de dezvoltare, respectiv de venituri la buget, a distrus comunitățile locale, pe cînd liberalismul tradițional a paralizat egalitatea/siguranța socială și a distrus și el comunitățile locale. Constatăm însă că ambele teorii filozofice au avut o trăsătură comună: distrugerea comunităților locale. Soluția găsită la noi în planificarea urbană după 1990 pentru armonizarea socialismului național cu neoliberalismul occidental, a fost aplicarea unui neoliberalismul de tip oriental, cu toate relele sale descris în postarea trecută [1].

După  ce am încercat să deslușim la noi impactul neoliberalismului oriental în postarea precedentă, acum ne interesează evoluția/implantul neomarxismului de sorginte ecologică în Timișoara/ Banat/România. Efectele dezastroase ale Primului Război Mondial au făcut ca latura MARXISTĂ (ce propunea schimbări RADICALE) să cîștige lupta cu cei propuneau schimbări SECTORIALE (pentru că numai așa se mai putea face ordine). Vizionarul Le Corbusier (”ceasornicarul demiurg” modelul oricărui arhitect ce absolvă o universitate de specialitate- a se disocia această imagine de marele artist LC) susține după Prima Conflagrație Mondială că “Arhitectura oraşelor era prea importantă pentru a fi lăsată în seama cetăţenilor”, propunînd ca variantă locuirea în blocuri înalte în ”celule de locuit”. Iată cum visa acest nou oraș –”Plan Voisin”: în centru 24 de turnuri vor oferi pînă la 600.000 locuri de muncă pentru ”aleşi”, cu o densitate mare, dar cu un POT-ul cca. 5% construit (e ceva răsfăț pentru aleși). Acolo vor  fi locurile de muncă pentru elite, precum industriaşi, oameni de ştiinţă, artişti. În exteriorul acestui centru se vor găsi apartamentele de lux în clădiri cu 6 nivele, cu POT-ul 15% . Interesant era că mai in exterior se preconiza amplasarea blocurilor pentru muncitori avînd curţi interioare şi un  POT de 52%.

Interesul nostru pentru aceste demersuri radicale este cu atît mai puternic pentru că aici, acum mai bine de 100 de ani (mai exact la 1918.10.31, pentru o noapte), a fost instaurată Republica Autonomă Bănățeană, de sorginte marxistă, emanația Partidului Social Democrat din Ungaria, condus de Bela Kun (despre Republica Autonomă Bănățeană am pomenit puțin în postarea [2]).  Acesta l-a numit pe Georg Lukacs (considerat de unii cel mai mare gânditor marxist, după Marx) Comisar pentru Cultură, cel care emis interogarea celebră, care a devenit de atunci pînă azi sloganul radicalilor: „Cine ne va salva de  civilizaţia occidentală?”. Pentru această salvare, domnia sa a propus instituirea ”terorismul cultural”, utilizarea tuturor metodelor pentru a distruge cultura tradițională occidentală. După eșecul Republicii Bolșevice din Ungaria, Georg Lucacs și-a regrupat  prietenii gînditori în Germania, unde a înființat vestita ”Școală de la Frankfurt”, refugiindu-se apoi în 1934 pe coasta de est în SUA. Să nu uităm că tot acum cca. 100 de ani Revoluția Bolșevică din Rusia a început cu trimiterea unui ”TREN BLINDAT” din Europa civilizată la Sankt Petersburg, încărcat cu tot arsenalul Revoluției Mondiale.  Pentru a înțelege ce se întîmplă acum în România/Europa/Lume, ce transportă noul tren blindat al zilelor noaste, este important a studia mai atent această direcție filozofică, pentru că ea susține că trebuie ”criticat orice la nesfârşit”. Această operațiune pentru implemetarea pe un teren fertil a strategiei lor de distrugere a reperelor morale tradiționale (prin care în primul rînd EDUCAȚIA de tip european) este necesară pentru instaurarea altor repere morale neomarxiste. Care erau noile repere: părăsirea locuirii în vilele mic burgheze private ale Orașului Grădină Englez (cu densități de pînă la 30 unități de locuit/ha), locuirea în zone/imobile înalte comune cu densități imense, etc. În Uniunea Sovietică in acea perioada  la  locuirea în blocuri înalte  s-a ajuns ca norma minima individuala  de locuire sa fie cea a unui pat. Bucătăriile individuale şi băile individuale erau desfiinţate. S-a ajuns atît de departe încît se suna deşteptarea la 6 dimineaţa, in tot blocul, pentru ca plecarea tuturora la serviciu să fie la ora7. Ideile erau atît de fecunde încît ca să nu se mai audă zgomotul sforăiturilor, s-a propus să fie adusă o formaţie simfonică, care să cînte în spațiul dintre blocuri. Urbaniştii sovietici din perioada  1920-30 precum Ivanov, Terekhin, Smolin de la Leningrad, sau Barshch, Vladimirov, Alexander, Vesnin de la Moscova aveau acelaşi set de idei ca Le Corbusier.

Cum a evoluat acest concept în zile noastre la noi, după depășirea perioadei socialismului național? Suntem la cca 100 de ani de la 1920-30 și suntem în preajma unei noi crize imense mondiale. Noua provocare este PROTECȚIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR.

”SĂ STOPĂM OCUPAREA TERITORIULUI ÎNCONJURĂTOR DE CĂTRE BETOANE” este noul slogan. În Flandra, de unde provine arhitectul Leo Van Broeck, unul din cei mai importanți teoreticieni ai noii mișcări de protecția mediului, în fiecare zi 6 ha sunt ocupate de ”betoane” și mediul construit a ocupat aproape întregul teritoriu al Flandrei.

Este situația din Europa Occidentală/Flandra asemănătoare cu cea de la noi? Întrebăm pentru că am văzut în cele două postări anterioare că aplicarea oricărei teorii de planificare urbană în practică depinde de ”CULTURA LOCALĂ”. Susținem asta pentru că la noi cca 50% din populație locuiește în rural, pentru că cca 50% din populația urbană trăiește în blocurile din epoca socialismului național. Ce este de făcut? Ne spune chiar Leo Van Broeck: Să trăim în mai puțin, așadar în case mai mici; Să trăim împreună este mai bine; Locuirea în extensia naturală a orașelor distruge zonele verzi; Stop automobilului pentru că am devenit robii acestuia [3].

Un personaj care a bulversat cultura noastră urbană tradițională este dna Oana Maria Bogdan, teoretician arhitect celebru în Belgia (partener al dlui Leo Van Broeck)  și o scurtă perioadă Secretar de Stat în Ministerul Culturii într-un guvern din România după anul 2015 care a susținut că: ”Arhitectura a devenit un instrument de capital. Dacă înainte de 1970 clădirile erau privite în primul rând ca o cheltuială publică, după 1970 ele au devenit mai mult un mijloc de a obține venituri, ceva de avut în speranța că îi va crește valoarea în timp, peste valoarea reală de utilizare. Acest lucru a contribuit la o presiune crescândă asupra bugetelor de construcții și a dus la o arhitectură care să genereze profit pe termen scurt. Pe piața „imobiliară”, economistul ia rolul arhitectului…..Centrul de putere se mută de la stat în domeniul privat, pe fondul general acceptat al creșterii nivelului de complexitate” . Foarte corectă observația. Grupul profesional teoretic din care face parte și compatrioata noastră a continuat prin a solicita necesitatea ca să existe un control parțial al statului asupra utilizării terenurilor, operațiune necesară pentru rezolvarea crizei ecologice ce ne bîntuie. Foarte corectă si aceasta observație. Dar pentru noi e mai greu de înțeles, pentru că am trecut prin acest control absolut timp de 40 de ani.

„Aș desființa agricultura și nu aș domestici animalele. Cred că am fi oameni mult mai buni dacă, în calitate de descendenți ai vânătorilor și culegătorilor, nu am avea proprietăți și am trăi în grupuri în loc de cupluri”. Această parte finală a afirmației teoretice a dnei Bogdan (ce a produs un atac politic fără precedent la noi)  mi-a stîrnit o serie de amintiri din anii 50:

În copilăria mea, din motive de sănătate, părinții mei au stabilit în 1955 că trebuie să mă mut la bunicii din partea mamei în Timișoara, Blașcovici, Mehala, cartier/comunitate CFR-istă a orașului. Cîteva imagini de atunci mi le aduc totuși bine aminte. Era o casă individuală cuplată (și acum mai există) cu o grădină în spate foarte mică (sub 100mp). Trebuia să trecem de la stradă printr-un gang de 1,5m spre curtea din spate pentru a putea intra în locuința bunicilor. Bunica dormea în bucătărie și mi s-a explicat că rolul unei nemțoaice era să gătească. Bunicul meu dormea în hol și mi s-a explicat că sforăie foarte tare (ceea ce era foarte adevărat). În camera principală, în care am avut onoarea să dorm, tavanul era crăpat. Speriat, mi s-a explicat o poveste care m-a urmărit de atunci: zona a fost bombardată în timpul RĂZBOIULUI. Această camera avea un covor pe perete ce ascundea o ușă dublă pentru că dincolo locuia o altă familie care mi se părea foarte tristă (cînd ne-am mutat cu familia mea, după 1990 într-o casă individuală și am pus pe un perete pe lîngă alte tablouri și un covor oriental, mama soției mele a căutat după covor, a văzut doar un zid și a răsuflat ușurată: credeam că stați la comun). Abia după 1958 vecinii, fam. Türkle, a emigrat în Palestina și bunicii și-au recuperat întreaga proprietate. Mulți din generația noastră au trăit experiența locuirii în comun a anilor 50, fie ca foști proprietari colonizați, fie ca proaspeți repartizați colonizatori.

Am povestit această amintire pentru că în ultimul timp se reînvie în Europa Occidentală această experiență traumatizantă pentru generația noastră, (într-o varianta care îmi aduce aminte de Comunitățile Hippie din San Francisco visate de mine in  tinerețe) ca o soluție la criza de locuințe din marile orașe europene occidentale, prin așa numita ”LOCUINȚĂ STUP” [4]. MIXTURA dintre NEOLBERALISMUL ORIENTAL și NEOMARXISMUL OCCIDENTAL.

 După această prea lungă introducere teoretică să trecem la problemele de planificare urbană din Timișoara/România de azi. Mixt-ul (cuvînt magic al urbanismului actual) de NEOMARXISM și de NEOLIBERALISM  în România, țara cu mii de ”Sisteme Parale” [1], a găsit soluția salvatoare pentru ca prețul locuințelor să nu urce, în timp ce profitul dezvoltatorului să crească uimitor (fenomen așa de elegant descris de dna Bogdan). Implantarea DENSITĂȚII URIAȘE în comunităților locale existente este sintagma cheie pentru distrugerea ÎNCREDERII în valorile tradiționale. Așadar se construiesc imobile colective cu spații comune tot mai mici (podeste de scară tot mai mici, spațiile comune la parter tot mai mici, locuințe înșirate pe culoare întunecate, cu un număr de etaje cît mai mare, etc). Cum se realizează aceasta: prin încălcarea legii, respectiv a HG.525/1996. Un criteriu de bază în judecata corectă a unei dezvoltări urbane sustenabile, este POT-ul (Procentul de Ocupare a Terenului) indicatorul cel mai uzitat pînă la apariția neoliberalismului oriental de la noi, care în HG-ul amintit mai sus este diferențiat ”după destinația în care urma să fie amplasată construcția astfel: pentru zone centrale este max. 80%, pentru zone comerciale este max. 85%, pentru zone exclusiv rezidențiale cu locuințe P, P+1, P+2, este max. 35%, pentru zone rezidențiale cu clădiri cu mai mult de 3 niveluri este max 20%, pentru zone predominant rezidențială (locuințe cu dotări aferente) este de max 40%” (să nu uităm propunerea lui Le Corbusier din Plan Voisin un POT de 5% pentru elite/artiști/vizionari și 50% pentru restul).

Cum se evită în România respectarea acestui indicator/respectiv LEGEA? Cum credeți că este interpretat conceptul de dotări aferente? Se propune un spațiu comercial la parterul unui bloc și zona devine astfel preponderent rezidențială (se crește POT-ul de la 20% la 40%), deși noțiunea de dotare se referă la învățămînt, sport etc și nicidecum la servicii precum comerțul. Administrațiile locale acceptă această șmecherie.

Dar în actul normativ din 1996 nu a fost cuprins un indicator detaliat de apărare impotriva exceselor neoliberale de tip oriental (nimeni nu visa acest atac), respectiv CUT-ul (Coeficientul de Utilizare al Terenului), specificîndu-se doar faptul că în anumite zone (centrale), prin PUG, se poate depăși CUT-ul de 4 (patru). Deși în literatura de specialitate [5], se notează că pentru o densitate mică nu trebuie depășit CUT-ul de 0,5, pentru o densitate medie acesta trebuie încadrat între 0,5 și 1, pentru una înaltă se poate ajunge pînă la 3, iar pentru o densitate extrem de înaltă se poate depăși acest CUT. În zonele rezidențiale normale nu ar trebui depășit CUT-ul de 1-1,5 (unu pînă la unu virgulă cinci). În Timișoara în numeroase PUZ-uri de pe o parcelă (fapt interzis prin lege), fără nici o legătură cu o indicație dintr-un PUG aprobat, se prevăd însă CUT-uri care depășesc 2 sau și mai grav 3 (trei), fără a ține cont de facilitățile sociale de pe întregul cvartal (grădinițe, școli, spații verzi, etc).

Veți spune și ce dacă se încalcă puțin un indicator? Ce implicații are această încălcare de lege asupra vieții sociale din zonele respective? Să ne aducem aminte de experiențele triste din trecut. Distanțele (D) dintre blocuri în perioada luminoasă a urbanismului din România 1965 -1975 erau de pînă la (2H) dublul înălțimii (fig 1a). În cea mai neagră perioadă, după o vizită a LIDERULUI nostru în Orientul Îndepărtat de sorginte marxistă (1975-80), distanțele dintre blocuri au fost stabilite egale cu înălțimea, adică raportul dintre distanța dintre ele și înălțimea blocului cel mai înalt să fie egal cu 1, adică D=H (fig 1b). A fost primul semnal socialist de densificare, ce a produs GHETOIZAREA României. De supra-densificarea prin mansardarea blocurilor de sorginte socialistă, operațiune începută după 2008 (fig 1b), ne vom ocupa la un paragraf viitor.

Dar măcar aceste zone densificate în 1970-75 și supra-densificate în 2008 au în zonă facilități elementare de educație: grădinițe, creșe, școli.

1

fig.1-(1a) zona Circumvalațiunii P+4E (H=cca16m), Timișoara D=1,5H; (1b) zona Girocului P+4E+Mansardă (H=cca18m), Timișoara D=0,8H (sursă: raduradoslav 2019.09.16);

Cum se încalcă acum, după 2014, și această prevedere a distanțelor de bun simț între blocuri? După 2014 a apărut salvarea pentru dezvoltatori: Ordinul Ministerului Sănătății 119/2014 ”Norme de igienă și sănătate publică” care la Cap. I, art 3, (1) amplasarea clădirilor destinate locuințelor trebuie să asigure însorirea acestora pe o durată de minimum 1 ½ ore la solstițiul de iarnă a încăperilor de locuit din clădire și din locuințele învecinate…”. Și așa nimeni nu mai poate verifica distanța corectă dintre blocuri, pentru că nimeni nu poate verifica planșa cu însorirea solicitată.

Cine este responsabil de această DE-REGLEMENTARE? Cine a întocmit într-un Minister acest Ordin al GHETOIZĂRII României și cine l-a avizat? În NEOLIBERALISMUL Oriental elaboratorul unor astfel de DE-REGLEMENTĂRI este cooptat/implicat într-o afacere imobiliară, pentru care are interese imobiliare directe/indirecte.

Nevoia dezvoltatorilor de a NU păstra terenuri pentru grădiniță, școală, terenuri de sport, bazine de înot, spații verzi, instituții medicale, de alte facilități publice elementare pentru un trai decent pare firească în România. Nu discutăm că urmează ulterior (în cazuri fericite) consumarea de fonduri din bugetul local necesar construcției acestor facilități sociale (creșe, grădinițe, școli, etc). Evident din bugetul local, provenit din taxele noastre ale tuturor.

Spre țelul dorit de neomarxiști al ROMÂNIEI NE-EDUCATE nu mai este decît un pas prin MIXAREA ORIENTALĂ a NEOLIBERALISMULUI cu NEOMARXISMUL.

Nevoia dezvoltatorilor pentru ca autoritatea publică să realizeze drumurile publice de acces la dezvoltările lor este și ea firească. Autoritatea publică, în mintea acestor dezvoltatori, ar trebui să cumpere terenul necesar mobilității, necesar spațiilor verzi.  Și așa valoarea terenului scade vertiginos în valoarea prețului pe mp al unui apartament vîndut de dezvoltator. Aceasta pentru că prețul mediu de vînzare în orașele mari/suburbii este de cca 1100-1300 euro/mp. El este format din prețul terenului, din prețul infrastructurii (edilitare& mobilitate), din prețul construcției (locuinței) în sine care poate depășii cu greu 300-500 euro/mp și din ce rămîne  este profitul dezvoltatorului. Dar nu vă speriați pentru că și prețul locuinței poate scădea și anume prin încălcarea Legii Locuinței 114 din 1994 care prevede ca livingul (camera de zi) să fie de cel puțin 18mp, bucătăria minimum 5mp și locul masă de min. 3mp. Acum se construiesc (adunate toate aceste spații) ”open space” de doar 20mp, ajungîndu-se chiar la 17mp, cu 5-8mp mai puțin decît prevede legea. Am cerut de nenumărate ori în Comisiile Tehnice de Amenajare a Teritoriului și Urbanismului (CTATU) să se specifice la condițiile din Certificatul de Urbanism (CU) respectarea Legii Locuinței. Credeți că s-a întîmplat ceva?

Față de haosul general național din domeniul urbanistic, justiția din România a luat primele măsuri. Conform recursului pronunțat de ICCJ pe 8 aprilie 2019, persoanele care construiesc fără Autorizație de Construcție (AC) sau nu o respectă nu pot obține dreptul de proprietate asupra imobilului (Decizia nr.13 ICCJ în dosarul nr.98/1/2019). Pare că de acum totul cade în sarcina autorităților locale. Avem legi așadar. Dar cine verifică respectarea legii în domeniul nostru?

Visul noilor teoreticieni ai neomarxismului este atins: să locuim în spații cît mai mici, în densități cît mai mari. Nu contează bagajul cultural local al românilor. Nu contează diferența de ocupare a terenului la noi, în comparație cu ce s-a întîmplat în Europa Occidentală.

 

 

I. Cîte mansarde au fost ridicate în Timișoara pe blocurile construite în cea mai neagră perioadă a comunismului, cîte din ele au AC, cîte din ele sunt întabulate și la cîte din ele au avut loc incendii?

Conform recursului pronunțat de ICCJ pe 8 aprilie 2019, mai sus amintit persoanele care construiesc fără Autorizație de Construcție (AC) sau nu o respectă nu pot obține dreptul de proprietate asupra imobilului (Decizia nr.13 ICCJ în dosarul nr.98/1/2019).  Credeți că se vor lua măsurile legale în această megaafacere imobiliară neoliberală de tip neomarxist, cea de mansardare.  Pentru clarificarea acestei probleme aduc aminte postarea mea din 2016 în care criticam densificarea exagerată din zonele de blocuri [6].

Prin ”HCLTimișoara nr 141/24.04.2007 privind “reabilitarea termica a blocurilor de locuinte cu regim de inaltime pana la P+ 9 E realizate dupa proiecte tip, prin transformarea acoperisurilor tip terasa in acoperisuri inclinate, cu amenajarea de poduri neincalzite sau mansardare si revocarea Hotărârii Consiliului Local nr. 96/28.03.2006 privind aprobarea ” Regulamentului pentru mansardarea blocurilor de locuințe colective”, anexa 1  se specifică: “Art. 1 Clădirile existente cu P+4E pot fi mansardate fără prevederea obligatorie a unui ascensor conf. Ord.364/2005; Art. 8 Proiectul va fi însoțit de un plan de amenajare a zonei referitor la parcări și zone verzi”. Deși ”Ordinul 364/2005 nu poate încălca Normativul pentru Proiectarea Mansardelor la Clădiri de Locuit, INDICATIV NP-064-02”  și din păcate planul de amenajare solicitat în HCL-ul mai sus amintit nu s-a făcut niciodată.

Cine credeți că a semnat referatul pentru eludarea legilor, pentru DE-REGLEMENTARE și a născut GHETOIZAREA zonelor/comunităților de blocuri din Timișoara? Credeți că întocmitorii PUG-ului Timișoara puteau, în cei 9 ani de strădanie pentru finalizarea proiectului, să stopeze acest HIBRID neomarxist? Credeți că organizațiile profesionale au protestat la acest tip de GHETOIZARE a zonelor/comunităților de blocuri din Timișoara?  Visul noilor teoreticieni ai neomarxismului este atins: să locuim în densități cît mai mari. Nu contează bagajul cultural al românilor.

2. Cîte blocuri colective s-au construit pe o parcelă (eludînd definirea PUZ ului), în zonele/comunitățile de vile contruite după 1995 sau în zonele/comunitățile de case individuale din zonele interbelice tradiționale?

Pentru clarificarea acestei probleme aduc aminte postarea mea din 2016 [7] din care citez:  Prin “Regulamentul Local de Urbanism aferent Planului Urbanistic General“ aprobat prin HCL nr. 157/2002 se prevedea doar “posibilitatea de realizare de locuinte individuale, sau pentru maxim 2 familii, fără documentații de urbanism, PUZ sau PUD”. Preluînd un model nefericit, s-a copiat în Timișoara modelul neoliberal/neomarxist din Cluj-Napoca unde s-a aprobat printr-un HCL 431 din 04.2005 construirea de “locuințe colective mici “- concept utilizat pentru densificarea zonelor de case individuale clujene cu blocuri P +2E, cu maximum 6 apartamente, avînd justificarea presiunii antreprenorilor locali.  Probabil din motive de revoltă a cetățenilor clujeni rezidenți în zonele tradiționale, numărul de apartamente acceptate din cadrul locuințelor colective s-a redus peste un an la doar 3/bloc prin HCL 575 din 07.2006. Protestele luînd amploare, peste cîteva luni s-a trecut la politica de îngropare a securii războiului și prin HCL 748 din 11.2006 se decide înțelept “Se interzice realizarea de locuințe colective mici între case familiale în cartierele tradiționale ale orașului, precum și în zonele urbanistic închegate“. Aventura locuințelor colective mici în zonele de case individuale a eșuat în 2006 în Cluj Napoca, spre lauda opiniei publice locale și a oamenilor politici de acolo [7].

Dar cum specialiștii/propovăduitorii neomarxismului nu dorm ” Direcția de Urbanism din PMT, propune un act legislativ prin care se aprobă norme noi prin HCL 140 din 24.04.2007 [1]. Din acest act normativ local spicuim cîteva idei prin care se permite construirea de locuințe colective direct fără PUZ sau PUD în “regim de inălțime maxim S/D+P+2E+M/E retras;- maxim 8 apartamente”, fără a ține cont de prevederile Ordinul Ministerului Sănătății nr 536/97. Subliniem că în acest HCL nu apare necesitatea ACORDULUI VECINILOR direct afectaţi în zona vecinătăţilor unifamiliale (stînga, dreapta, spate), încălcîndu-se legislația națională. Acest HCL a avut sprijinul organizației profesioniștilor locali, care au întocmit un raport de avizare favorabil in 02.04.2007 prin reprezentanții lor din comisia CTATU (Comisia Tehnica de Amenajare a Teritoriului si Urbanismului). HCL ul a fost adoptat de Consiliul Local TM avînd avizele fără amendamente ale tuturor comisiilor consilierilor locali” [7].  Părea că această aventură se va finaliza fericit, pentru păstrarea culturii locale a locuirii: ”Prefectura Județului Timiș a intervenit in instanță, ca urmare a contenciosului administrativ solicitat de cetățenii lezați, pentru anularea HCL 140/2007. … Prin sentința civilă nr 596/CA din 25. 06.2008. Tribunalul Timiș admite definitiv acțiunea de anulare a HCL 140/2007 [7].

Credeți că povestea GHETOIZĂRII în Timișoara s-a oprit prin sentința din 2008? Nu pentru că: ”Administrația locală de specialitate a ținut să-și manifeste puterea și sub pretextul cosmetizării textului a continuat distrugerea identității comunitare printr-o nouă decizie mult mai defavorabilă locuitorilor: HCL 300/13.05.2008 privind aprobarea construirii de locuințe colective mici pe raza municipiului Timișoara [4] în care se propune clarificarea modului de autorizare pentru locuințele colective mici, în următoarele condiții: Pentru parcele cu suprafaţa între: 250 –   500 mp maxim pentru 2 (doua) familii 2 (două) apartamente; 500 –   700 mp maxim 6 (șase) apartamente; 700 –   850 mp maxim 8 (opt) apartamente;  850 – 1000 mp maxim 10 (zece) apartamente [7].

Cine este de vină pentru construirea de BLOCURI COLECTIVE între case, ce distrug CARACTERUL zonelor tradiționale (a se vedea tot mai numeroasele reclamații din partea comunităților locale, atît la dezbaterile publice, cît și la organele oficiale de a controla activitatea de urbanism)? Cine naște NEÎNCREDEREA?

Pentru exemplificarea urmărilor aplicării acestor HCL-uri, pe lîngă cel utilizat în postarea trecută, ne mai permitem să prezentăm încă două MIXT-uri timișorene dintre NEOMARXISM (care dorește distrugerea caracterului local, dar mai ales tipologia de case individuale și densificarea prin introducerea de blocuri cu locuințe colective în interiorul acestor zone) și NEOLIBERALISM (care dorește profitul cu orice preț) dînd naștere acest hibrid ORIENTAL, de care am pomenit în ultima postare. Să nu uităm că titlul actualei postări este NEOMARXISMUL învinge NEOLIBERALISMUL sau ”VICEVERSA”?

2

fig.2- (fig.2a) Timișoara, str. Martir Dan Carpin, imobil P+2E cu locuințe colective între clădiri rezidențiale individuale (P sau P+E) construite după anul 2000 ce distruge caracterul zonei; (fig 2b) Timișoara, str. Moise Doboșan, imobil P+ 3E cu locuințe colective între clădiri rezidențiale (P sau P+E/M), ce distruge caracterul zonei și instaurează NEÎNCREDEREA în populație. (sursă foto: (2a) raduradoslav 2019.09 și (2b) captură google 2019);    

Credeți că se vor lua măsurile legale în aceste tipuri de mega-afaceri imobiliare neoliberale orientale de tip neomarxist occidental? Credeți că întocmitorii PUG-ului Timișoara puteau, în cei 9 ani de strădanie pentru finalizarea proiectului, să stopeze acest HIBRID? Cine credeți că a întocmit referatul de specialitate pentru CLT, de DE-REGLEMENTARE ce a permis GHETOIZAREA TIMIȘOAREI?

Visul noilor teoreticieni ai neomarxismului a fost atins: să locuim în densități cît mai mari, prin distrugerea comunităților locale, depozitare ale culturii locale, de proprietate. Chiar dacă proprietatea urbană este mică ca suprafață în Banat, ea este importantă pentru că formează bagajul cultural al bănățenilor, care a oferit ÎNCREDEREA UNORA în CEILALȚI, spre deosebire de cultura din alte zone ale țării în care NEÎNCREDEREA este dominantă (sper să pot finaliza în viitoarea postare un punct de vedere asupra caracteristicilor proprietății în Banat).

 

3. DEZVOLTAREA URBANĂ de tip SPRAWL

O altă problemă importantă a zilelor noastre este dezvoltarea de tip ”sprawl”, adică în afara intravilanului localităților, cu vile pe terenuri de cca 500mp (visul oricărui român după 1990, care dorea să scape de apartamentul din blocurile socialismului național din România). Prin această metodă s-a ocupat  mediul înconjurător în Occident, fără opreliște, deși pămîntul, ca și aerul, apa ar fi trebuit conservat. Să vedem cum s-a procedat pentru evitarea acestei probleme în PUG-ul din Timișoara, faza Masterplan, în 2012, în comparație cu modelul aplicat din Koln/Germania (fig. 3). În Timișoara (fig. 3a), în partea de nord și vest s-a preconizat, fără o dezbatere publică/politică amplă, blocarea dezvoltării urbane pe terenuri agricole private și realizarea unor spații verzi ample, fără strategii în parteneriat cu proprietarii de terenuri de  prin implementarea acesteia, fără plan de acțiuni/responsabilități. În Koln (fig.3b), administrația locală, împreună cu cea a landului, a propus o strategie, un proces democratic de concesiune inversă a terenurilor agricole din jurul urbanului existent. Adică plătirea în 20 de ani a unei redevențe de către întreaga comunitate, care să echivaleze în final cu prețul actual al terenului. În cei 20 de ani proprietarul terenului agricol își vede de treaba lui agricolă, pe terenul său. Varianta din Timișoara echivalează cu distorsionarea/influențarea bursei, adică prin interzicerea utilizării terenurilor spre dezvoltare urbană, fără nici o despăgubire și a produs o prăbușirea prețului terenului de acolo. Cine credeți că a profitat? Unii totuși au promovat dezvoltări urbane pe aceste terenuri cu interdicție.

3

Fig.3- (fig 3a) Timișoara, 2012 Masterplan, prin care se prevede blocarea extinderii intravilanului construit în nord și vest prin propunerea unor zone verzi, fără strategia aferentă de aplicare; (fig 3b) Koln, 2012, aceiași tip de propunere, dar cu o strategie aferentă de trecere a terenurilor agricole private în proprietate publică în termen de 20 de ani cu despăgubiri

Tipul de planificare spațială din Timișoara a fost dorit de a se implementa și în Flandra/Belgia, dar cu ample dezbateri publice/politice. Efectul pe piața imobiliară a intenției de a bloca dezvoltarea urbană a condus la creșterea vertiginoasă a numărului de certificate de urbanism de edificare în zonele  propuse spre interdicție, care nu puteau fi blocate pînă la aprobarea intenției. În final legiuitorul de acolo a respins propunerea de interdicție. Evident că autorii propunerii nu au dorit naționalizarea terenurilor, pentru ca  prea mirosea a cea ce au trait bunicii/părinții noștri , ci doar o mai mare implicare a autorității locale/guvernamentale.

SITUAȚIA ACTUALĂ din EUROPA Dacă comparăm situația de la noi cu cea din alte părți din Europa pare că nu ne deosebim prea tare, din cauza faptului că și acolo prețul locuințelor continuă să crească zilnic. Lipsa cronică de locuințe este tot mai mare în orașele mari. Ce se încearcă acolo?

Experiența socialistă/marxistă a anilor 1920 din Viena este readusă pe tapet: intre 1923-33 s-au construit peste 60.000 locuințe sociale din fonduri municipale, utilizîndu-se ”taxa pe bogăția exagerată” (de neacceptat în societatea noastră de azi neoliberală de tip oriental). Să nu uităm însă că apartamentele aveau suprafețe foarte mici, dar și o dotare foarte rară în fosta capitală a Imperiului dispărut și anume BAIA.  Azi peste 2/3 din populația Vienei trăiește în locuințe municipale.

Situația din principalelor orașele ale Germaniei, cu vîrful său Berlinul,  nu este mai roză. Criza locuințelor și chiriilor în Germania a făcut să apară la Berlin ideea unui referendum pe tema EXPROPIERILOR, ce vizează marile concerne imobiliare, un referendum împotriva speculatorilor de teren, solicitare cerută de Partidul Verzilor. Numai în Berlin Deutsche Wohnen are peste 110.000 locuințe, avînd monopol pe chirii. Rezolvarea problemei prin exproprieri ar costa municipalitatea de acolo peste 30 miliarde euro. Opoziția berlineză dorește plafonarea chiriilor și investirea banilor disponibili din Buget în spații de locuit cu prețuri mici [8]. Costul chiriilor s-a dublat în ultimii 10 ani în Berlin [9].  Demonstrațiile se țin lanț în principalele orașe germane (fig.4).

4

Fig.4 -Berlin, aprilie 2019, marșul împotriva ”nebuniei chiriilor” (sursă foto: REUTERS/Axel Schmidt)

La Barcelona situația este și mai gravă: ”Practic, oferim 10 metri pătraţi de persoană, dar numai 2,6 în cabina pentru dormit. Restul e pentru viaţa de zi cu zi, în încăperile comune”, explică un antreprenor. […] Acest sistem nu le era destinat localnicilor. Numai turiştilor, celor care călătoreau. Nu şi celor care locuiesc şi muncesc în oraş, celor care în clipa de faţă traversează perioade grele” spune un alt antreprenor” [4]. Consiliul Municipal din Barcelonei dorește să interzică ”LOCUINȚA STUP” (suntem în 2019), pentru că nu respectă legislația. Credeți că vor reuși ?

În Olanda acest trend îi face pe mulți care nu-și permit să locuiască în oraș să găsească alte soluții. Așa a apărut mișcarea ”Căsuțelor Minuscule”. Aceşti locuitori se consideră deschizători de drumuri pentru o mişcare progresivă în domeniul locativ. Însă au toate un numitor comun: sunt incredibil de mici [10]. Credeți că acestea sunt soluții pentru toată Europa, inclusiv și pentru noi, cu bagajul nostru cultural ?

Noua generație de tineri din România, cea a celor care va îngroșa rîndurile ”Cruciadei Copiilor”, operațiune mondială, după cca 800 de ani, ce a pus în frunte o tînără suedeză Greta Thunberg, vrea, prin convertirea omenirii prin metode pașnice, să lase un pămînt curat pentru generațiile viitoare. Credeți că vor reuși sau experiența din 1212 se va repeta ?

Notă:

Interesant însă este faptul că unii specialiști ai Direcției de Urbanism din Primaria Timisoara, considera intervenția Organelor de Control în activitatea de planificare urbană un act POLITIC (a se vedea neaprobarea prelungirii PUG-ului Timișoara la București, fapt ce s-a întîmplat în aceasta vara).

Să ne reamintim faptele: prin HCLTM 619/23.11.2018 s-a decis conf. art. 1: ”Se aprobă modificarea Art. 1 din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Timişoara nr. 105/27.03.2012 – privind prelungirea valabilităţii Planului Urbanistic General al Municipiului Timişoara aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Timişoara nr.157/28.05.2002, cu modificările ulterioare, care va avea următorul conţinut: „Se aprobă prelungirea termenului de valabilitate a Planului Urbanistic General al Municipiului Timişoara până la intrarea în vigoare a noului Plan Urbanistic General” [11].

Ori conform O.U.G. 51/2018, emis pentru a evita blocarea dezvoltării urbane din România (din cauza nefinalizării voite/întîmplătoare a PUG-urilor în lucru la data de prevăzută în Legea 131/2013) s-a prorogat data limită de finalizare a PUG-urilor pînă în 2023 decembrie 31.

Credeți că este vorba de un analfabetism funcțional (de a înțelege corect ce spune legea că aceste PUG-uri trebuie finalizate pînă în 2023, sau este vorba de altceva: prelungirea la nesfîrșit a finalizării PUG-ului?

Cine a politizat activitatea urbană din Timișoara,  forul de control al unui Minister din București sau Direcția de Urbanism din cadrul PMT prin declarațiile războinice ale liderului ei [12]?

Cum se va sfîrși această epopee?

raduradoslav, Timișoara 19.09.18

REFERINȚE:

[1] https://radulblog.wordpress.com/2019/09/09/neoliberalismul-oriental-si-statul-paralel-ii/?fbclid=IwAR2sOOkuuL7Hr6XUYG2lCpgMh8loqS-Z-UwXmnWNOk7QYIHhyeakk2lfJxw

[2] https://radulblog.wordpress.com/…/cei-4-eroi-care-au-schim…/

[3] https://www.vrt.be/vrtnws/en/2016/12/01/town_and_countryplanningtheconcretestopdeal-1-2833048/

[4] https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/solutii-de-criza-cum-se-traieste-in-locuintele-stup-1187134

[5] Luca Reale  -Densita Citta de Residenziale, ed.  Gangemi Editione,

[6] https://radulblog.wordpress.com/2016/06/17/mansardarea-blocurilor-comuniste-doar-un-esec-comunitar-sau-si-o-afacere-imobiliara-rentabila/

[7]. https://radulblog.wordpress.com/2016/06/30/locuintele-colective-din-zonele-caselor-individuale-in-timisoara-inainte-si-dupa-1989/

[8]  https://newsar.ro/criza-locuintelor-si-chiriilor-in-germania-la-berlin-se-organizeaza-referendum-pe-tema-exproprierii/

[9] https://www.rfi.ro/presa-internationala-110603-criza-locuinte-germania-exproprieri-solutia

[10] https://www.digi24.ro/stiri/externe/imobiliare-tendinte-locuinte-minimaliste-compacte-olanda-1175994

[11] https://www.primariatm.ro/hcl.php?unid=E7FC2759D334A225C225834A0032215C

[12] http://www.pressalert.ro/2019/09/viitorul-pug-al-timisoarei-desfiintat-de-mdrap-plin-de-sintagme-interpretabile-lipsesc-avize-si-proiectele-de-regenerare-urbana/

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s