FORȚA/DISPERAREA SOLIDARITĂȚII COMUNITĂȚILOR LOCALE TIMIȘORENE

Sîmbătă 2017.12.16 Regele Mihai a fost înmormîntat.  100.000 de bucureșteni, paltoane impecabile, străzi curate, armata impecabilă, organizare impecabilă, totul părea că visul de acum 28 de ani de cînd a început la Timișoara schimbarea la față a României s-a implinit. Plecarea trenului din gara Băneasa m-a adus la realitate. Trenul trecea printr-un canal de hîrtii, peturi aruncate din trenuri, într-un cuvînt gunoaie. Canal de gunoaie pînă la Curtea de Argeș. Mi-am amintit de drumurile mele la București cu trenul în care aveam aceiași senzație:  “Mergeți sute de kilometri în Occident și nu veți vedea nici o urmă de gunoi. Și asta pentru că au de zeci de ani deponii ecologice …. Ei se tem de gunoaie și fac deponii ecologice, noi ne temen de deponii ecologice și murdărim țara” [1], am scris atunci în 2003.

Ieri 2017.12.25.am fost invitat la masa de Crăciun în vechiul cartier Fabric, Timișoara. O comunitate despre care timișorenii vorbesc cu rușine. Am plecat de acasă pe jos din bogatul meu cartier Tipografilor (cu vile și blocuri). Nu au trecut multe zile de cînd RETIM-ul (societatea ce se ocupă de curățenia orașului) a colectat gunoaiele din depozitele clandestine din zonă. Pe străzile comunității mele, din nou murdărie (fig.1). Anul asta am început să mătur și carosabilul din fata casei (trotuarul de mai mulți ani).

fig. 1 – Spațiul verde de pe una din străzile din comunitatea Tipografilor, Timișoara 2017.12.26. (sursă foto: RR)

În unele curți murdărie (fig.2). Oameni din zonă spun că muncitorii care lucrează la noile blocuri lasă murdărie. Alții spun că studenții arabi ce frecventează Facultatea de Medicină din apropiere. Alții că noii veniți din colțurile sărace ale țării. Vina o poartă întotdeauna alții. În colț este un nou hostel. Am văzut turiști japonezi (doar vom fi Capitala Culturală Europeană peste trei ani) uimiți, care făceau slalom printre gunoaie.

fig.2 – o curte de pe una din străzile din comunitatea Tipografilor, Timișoara 2017.12.26. (sursă foto: RR)

Ingrozit mă gîndeam va arăta Fabricul. Imobile epuizate (ce urmau să fie penalizate de autoritatea locală pentru starea fațadelor, altădată o mîndrie). Oameni bătrîni, copii săraci stăteau infrigurați pe treptele caselor, cu priviri goale. Dar trotuarele erau curate. Nici o hîrtie, nici un PET aruncat. În curți la fel, era curat. Locuitorii comunității se respectau.

Ce diferenția cele două comunități?

Bogăția era de partea celor care aveau zona publică din fața caselor, blocurilor murdară.  Pînă nu ne vom curăța trotuarele bogăția nu ține de respectul de sine.

Sărăcia era de partea celor care și-au măturat trotuarele, dar ce respect față de semenii lor!

Ce s-a întîmplat?

Poate cei ce s-au ocupat de politicile locale urbane prin distrugerea solidarității și mîndriei comunităților locale tradiționale știu ceva. 

Radoslav Radu

2017.12.26 Timișoara

REFERINȚE:

[1] Radoslav Radu (2004) – Despre Urbanism, ed. Brumar, Timișoara pg. 31, ISBN 973-602-071-1

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s