3. BLOC DE LOCUINȚE CU SERVICII LA PRIMELE DOUĂ NIVELE, STR UNGUREANU nr 2, CETATE, TIMIȘOARA 1985-1987

Proiectant general: INSTITUTUL DE PROIECTĂRI TIMȘOARA -IPROTIM

Sef de proiect: arh. Radu Radoslav

Colaborator arhitectură: arh.  Dan Dăncilă,  rezistență: sing. Marta Teodorescu,

Lucrarea a făcut parte dintr-un program inițiat de administrația locală a vremii care a lansat IPROTIM-ului Timișoara (în 1984) o comandă de proiectare pentru completarea a 5 parcele din cartierul istoric Cetate Timișoara, în stare de colaps. Au fost propuse 5 amplasamente cu problemele aferente, cu 4 arhitecți și anume:

-2 amplasamente str. G. Dima colț cu str. General E. Grigorescu:                arh. Botescu M.

-1 amplasament str. Regiment 5 Vînători:                                                    arh. Gaivoronschi V.

-1 amplasament str. Eugen de Savoya colț cu str. Episcop Augustin Pacha: arh. Furdean G.

-1 amplasament str. Ungureanu colț cu Eugen de Savoya:                                arh. Radoslav R.

1

fig. 1 – Plan de încadrare imobil- str.Ungureanu 2 colt cu str. Eugen de Savoya, în organismul urban al sitului istoric CetateTimișoara  cca. 1800, 1900, 2000 (sursa: Radoslav R.).

Dacă analizăm amplasamentul în cele două perioade semnificative anterioare nouă, constatăm că în 1800 pe amplasament era o clădire independentă și că această situație se păstrează și în 1900. În 1980 în această clădire funcționa o sală de sport pentru mănăstirea Franciscanilor transformată în Școală Populară de Artă.

IMPUNEREA LEGILOR URBANE BAROCE vs PASTRAREA IDENTITATII ISTORICE MIXTE IN CETATE, TIMISOARA

Principiile baroce obligau cornișa stradală la aceiași cotă și aliniamente de arbori pe stradă. Prospectul străzii Ungureanu, unde am copilărit alături de prietenul meu Ursi G. și Cetatea pe care am cunoscut-o în perioada 1955-1965, nu corespundea acestor principii. Cele două perioade istorice marcante/distincte ce aparțineau celor două administrații diferite, habsburgice și maghiare, aveau cornișele clădirilor la cote total diferite. Intervențiile administrației romane dintre cele două războaie mondiale au constat în respectarea tipologiei frontului continuu, cu un regim de înălțime apropiat de perioada maghiară, dar cu o abordare modernistă. Ce era comun tuturor acestor perioade istorice era lipsa aliniamentelor de arbori pe străzile din Cetate.

Abordarea noastră, ce păstrează caracteristicile urbane ale sitului, este una în manieră hibridă de tip postmodernă (perioada proiectului nostru) care încearcă să intre în dialog cu limbajul caracterul zonei istorice (chiar prin buscularea lui), în contradicție cu abordările de tip mimetic (prin copiere sau falsificarea istoriei) ale arhitecturii ce a proliferat ulterior în zona Cetate.

Problema amplasamentului care mi-a fost distribuit a constat în realizarea unei structuri organice, un întreg continuu existent în tipologia cartierului. Imaginea sitului privită din Piața Libertății este dominată de turnul de pe colț al Băncii de Credit (normă urbanistică a anilor 1900 pentru colțurile străzilor -fig 2a).  Amplasamentul nostru făcea parte dintr-o zonă cu un caracter discontinuu pe înălțime, clădiri P+1E construite înainte de 1848 și clădiri P+2,3E construite cca 1900, cu un colț marcat deseori cu un turn. Această alternare de înălțime este relevantă atît pe str. Ungureanu (fig 2), între clădirea fostei Băncii de Credit din Piața Libertății (P+3E)/Liceul Lenau (P+2E) și fosta mănăstire a Franciscanilor (Școala populară de artă)/restul majoritar al imobilelor (P+1E), cît și pe str. E. Savoya.

2

fig. 2a- Perspectiva 1913 din Piața Libertății spre str.  Ungureanu (sursa: Munteanu L.);

fig. 2b – Perspectiva cca 1970 dinspre str. Ungureanu spre Piața Libertății (sursa: Costinaș I./bunul meu prieten din perioada 1975-80 prin bunăvoința Munteanu L.).

Propunerea noastră S+P și E (servicii) + 3E locuințe a ținut cont de cele două imagini existente fragmentate în anii 80 și a constat în sugerarea continuității lor cu realizarea unui turn transparent (ce marchează colțul) cu logiile închise sau deschise (cu tîmplărie de lemn cu ochiuri mici) ale apartamentelor de la capătul barei înalte de pe str. Ungureanu (fig 3).

Cornișa și șarpanta existentă a monumentului istoric  (Mănăstirii Franciscanilor P+1E) a fost preluată de corpul de legătură (P+1E) al clădirii propuse de noi de pe str. Ungureanu și prin bosajele corpului înalt pînă a cota cornișei mănăstirii, în consens cu înălțimea clădirilor existente în 1980 pe celelalte 3 colțuri (fig 3). Această acțiune presupunea consolidarea monumentului istoric prin imposibilitatea de a-l  supraetaja în viitor .

3

fig. 3-Propunere perspective din piața Libertății și dinspre str. Ungureanu cu amplificarea ritmului dintre clădirile P+1E și cele cu P+3-4E (sursa: Radoslav R. publicat în revista Arhitectura nr. 3/1985)

Planurile apartamentelor din bara/corpul înalt sunt dominate de un hol mare de acces (luminat prin logiile de pe str. Ungureanu) care putea funcționa împreună cu livingul pentru a forma o suprafață majoră a apartamentului. La capetele barei au fost amplasate terase suprapuse, diferite ca mărime pentru fiecare nivel. Structura scheletală a barei înalte a fost întărită prin stîlpii pe 3 nivele din capetele logilor (fig. 4-5).

4f

fig. 4- Plan nivel curent locuințe (sursa: Radoslav R. revista Arhitectura nr. 3/1985).

5

fig.5-Imagini de pe șantier–(sursa: Radoslav R., 1986/87).

Referitor la cornișă se remarcă:

imagine a).  înălțimea clădirii (P+2E) de pe colt str. Savoya cu str. Mărășesti (păstrată și azi);

imagine b).   înălțimea clădirii (P+1E) de pe colt str. Savoya cu str. Ungureanu (înlocuită cu o clădire S+P+4E+ER după 2010);

imagine c).    dialogul dintre turnul fostei Bănci de Credit din Piața Libertății și clădirea nou construită.

După peste 30 ani imobilul propus de noi a fixat mixtura istorică de 300 de ani a sitului CETATE, Timișoara.

fig 6

fig.6 – Imagini  din Piața Libertății (renovată 2016) spre str. Ungureanu cu alternanța de înălțime P+3E-4E /P+1E întărită de imobilul proiectat în anii 80 (sursă: Radoslav R., 2016).

fig 7

fig.7-Imagini din str. Ungureanu spre Piața Libertății cu alternanța de înălțime întărită de imobilul proiectat în anii 80 (sursă Radoslav R 2016).

Fațada nord de pe str. Ungureanu a necesitat utilizarea de planuri succesive și culori intense pentru vibrarea suprafețelor neînsorite (fig 8).

UTILIZAREA TEMELOR POSTMODERNE  ce se intrepătrund cu cele CLASICE pe fațada nord:

-Utilizarea bosajului pe primele două nivele ale barei;

-Utilizarea sticlei colorate pentru iluminarea casei scării ale apartamentelor, înglobată tîmplăriei de lemn (colorată și ea) cu ochiuri mici;

-Marcarea holului funcțiunii publice (Banca de Investiții) cu puternicul bosaj roșu pe primele două nivele;

-Marcarea intrării în sediul funcțiunii publice (Banca de Investiții) prin utilizarea a două coloane angajate, placate cu marmură in două culori;

-Dizlocarea colțurilor coloanelor angajate ce marchează intrarea în funcțiunea publică prin utilizarea de corpuri de iluminat;

-Utilizarea jardinierelor metalice de la ferestrele etajului 3 pentru subîmpărțirea înălțimii clădirii;

-Tratarea ultimului etaj cu ajutorul unor bosaje minore pentru pregătirea apariției cornișei acoperișului;

-Utilizarea unei cornișe puternice care se prelungește și pe semicercul turnului logilor.

fig 8

fig.8-Imagini  din str. Ungureanu cu succesiunea de planuri pentru a amplifica vibrarea fațadei nordice. Se remarcă clădirea de pe colt (roz) care a fost ridicată de la P+1E (1980) la P+3E și ER după 2010 ( sursă Radoslav R., 2016).

Prin realizarea diferențiată a pavajului pietonizării în fața imobilului (2016) se pune în valoare investiția anilor 1980.

Imobilul de locuințe a rezistat în timp cu toate că funcția de servicii (Banca de Investiții) de la parter și etaj a fost abandonată, imediat după anul 2000, neapărînd în loc o nouă funcțiune.

Această rezistență s-a petrecut cu toate că zona istorică Cetate a fost abandonată de locuințe prin procesul de gentrificare, rezultat în urma aplicării în ultimii ani al unui model de regenerare urbană ce nu a ținut cont de potențialul existent de integrare al funcțiunilor  CULTURALE oferite de spațiile universitare și muzeistice din zonă. Această strategie de regenerare urbană prin SCHIMBUL DE IDEI, propusă de noi în anul 2012, ar fi transformat Cetatea dintr-o simplă zonă dedicată turismului (max 6 luni/an) cu restaurante (și pentru  prînzul funcționarilor din zona adiacentă de birouri), într-o articulație plină de viață universitară (12 luni/an) care ar fi unificat pietonal cele două Campusuri Studențești existente (cel nou Oituz în nord și cel vechi Universitate în sud).

Prof.univ.dr.arh. Radoslav Radu

31..08.2016 Timisoara

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s