“LOCUINȚELE COLECTIVE” DIN ZONELE CASELOR INDIVIDUALE IN TIMIȘOARA, INAINTE ȘI DUPĂ 1989

“LOCUINȚELE COLECTIVE” (BLOCURILE) au fost visul elitei profesioniștilor europeni interbelici cu ajutorul cărora sperau să rezolve problemele vremii de locuire/ loisir/munca/ circulatii/patrimoniu istoric/etc.

Pentru aplicarea strategiei de industrializare forțată a Romaniei, breasla arhitecților a organizat după 1960 concursuri de arhitectură pentru proiecte tip de blocuri cu “locuințe colective”. Au cîștigat variantele cu P +4 E, deși a fost o mare presiune profesională pentru varianta cu mai multe etaje de P +11 E. Inițial programul a fost îndeplinit în parametrii/normele recunoscute în Europa (distanțe între blocuri, spațiu verde, facilități aferente, densități, etc), pînă în 1975 cînd din lipsa terenului disponibil (expropierile deveniseră o problemă) și a costului ridicat al infrastructurii edilitare și rutiere, strategii urbani din spatele lui N. Ceausescu au venit cu propunerea de “densificare” a zonelor de locuințe colective (blocuri) existente sau de construire de noi zone cu densități exagerate.  In postarea anterioră am pomenit de unele zone din Timișoara în care s-a construit conform acestor noi norme cu densități de 2-3 ori mai mari decit cele anterioare. Ele au devenit comunitățile care au astăzi prețurile apartamentelor cele mai scăzute și sunt cele mai attractive pentru migranții autohtoni.  Dar pentru ideologia vremii (de formare a omului de tip nou) nu a fost suficienta doar această “densificare”.

Visul era supremația “OMULUI DE TIP NOU” care nu putea apărea decît ca urmare a încolonării famililor noilor veniți (migranți rurali), datorită industrializării forțate, în apartamentele locuințelor colective. Îmi aduc aminte că la Facultatea de Arhitectura din Bucuresti (student fiind acolo) se susținea cu mult aplomb, de către unii din profesorii mei, ideia de supremație a locuințelor colective din blocuri, față de locuințele individuale. Tare mi-a fost mirarea, după ce am intrat in cercul studenților “aleși” de cei ce faceau apologia locuintei collective, să constat că ei locuiau în vile individuale de lux și nu în apartamentele de bloc standard.

Dar supărarea strategilor din jurul Unicului Conducător, referitoare la Timișoara era mult mai mare, pentru că majoritatea blocurilor (cu cca. jumătate din populația orașului) au fost construite în comunități mici și dispersate, de pîna la 10.000 locuitori, pe terenuri libere care împreună cu țesutul caselor individuale de o calitate superioară altor regiuni din Romania și fără mahalale, formau un tot unitar. Această stare de fapt era deosebită de alte orașe din Romania- vezi Cluj Napoca, Brasov, etc.  unde s-au construit cartiere imense sau față de orașele din Moldova și Muntenia a căror zone de locuințe individuale de nivel mai scăzut au fost demolate și reconstruite cu blocuri pentru locuințe colective. Această politică urbană timișoreană ținea cont de identitatea culturală locală, pentru care un BĂNĂȚEAN ADEVĂRAT trebuia să fie proprietarul unei case trainice.

Așadar Timișoara era dominată de comunitățile cu locuințe individuale care aveau identitatea lor culturală proprie, cu serbările lor comunitare, ceea ce impunea un anume comportament, un anume sentiment de apartenență la loc, ce le permitea membrilor săi o relativă independență, în totală  contradictie cu „OMUL DE TIP NOU” dorit de filozofia stîngistă. În aceste comunități nu se putea penetra ușor cu noua ideologie, dovadă fiind renașterea culturală a Timișoarei în perioada 1965-75. Punctul slab al acestor comunități locale timișorene a fost însă densitatea slabă de sub 5 unități/ha, față de normele europene de eficiență de 25-30 unități/ha. Acest fapt se datorează devenirii urbane cu parcele urbane foarte mari, exterioare CETĂȚII,  în componența cărora o parte era formata din curți construcții (partea mică) și alta din gradină (partea mare). Aceste parcele aveau suprafețe ce depășeau în unele cazuri și 5.000mp și o adîncime de peste 70m, din care doar max 500mp erau curti construcții.

Enervat de această mîndrie exarcerbată a timișorenilor, N Ceașescu a ordonat în 1978 să se facă la IPROTIM o macheta a victoriei „OMUL DE TIP NOU” într-o Timișoară a viitorului (fig 1). Toate cartierele tradiționale cu locuințe individuale (Fratelia, Mehala, Ronaț, Dîmbovița, Aradului, Girocului, Buziașului, Plopi, Fabric, Chișoda, etc) au fost propuse spre demolare și înlocuite cu locuințe colective/blocuri P +4 E. Operațiunea a fost făcută sub supravegherea atentă a conducerii de atunci din Institutul IPROTIM  și a majorității șefilor de colectiv. Puțini dintre ei au protestat (l-aș amintiti pe dl. arh. G Gîrleanu, autorul hotelului Continental Timișoara, trecut din păcate de breasla arhitecților în uitare). Macheta a fost prezentată la Neptun peste ani și a fost apreciată ca un bun exemplu ce trebuie urmat pentru toate orașele din Romania. Distanțele între blocurile P+4 E erau de 15m, densitățile triple față de cele normale, insorirea nu mai conta, etc. Norocul a fost că bugetul național s-a consumat la București la „CASA POPORULUI”, iar atunci cînd s-a apropiat de finalizare această clădire, a pornit din Timișoara schimbarea regimului politic.

Capture 23

fig 1. macheta municipiului Timișoara 1978 în care casele individuale au dispărut, fiind înlocuite de blocuri (sursa Radoslav Radu).

Dar pe noi ne preocupa în această postare mai ales modul prin care această gîndire filosofică de tip marxist, a reînviat după 2000 în Romania cu ocazia exploziei imobiliare neoliberale locale, și ce efecte a avut în Timișoara.

Timișoara a fost mereu rîvnită de multă lume și ca atare după 2000 s-au luat măsuri de prevenire a pierderii acestei identități din comunițățile cu case individuale.  Prin “Regulamentul Local de Urbanism aferent Planului Urbanistic General“ aprobat prin HCL nr. 157/2002 se prevedea doarposibilitatea de realizare de locuinte individuale, sau pentru maxim 2 familii, fără documentații de urbanism, Plan Urbanistic Zonal sau Plan Urbanistic de Detaliu”. În urma experimentelor de mărire a densităților pentru zonele cu case individuale făcute de Direcția de Urbanism din cadrul PMT s-a stabilit o noua strategie de abordare a temei pas cu pas, ce prevedea mansardarea, extinderea lateral și supraetajarea cu o cornișă de pînă la 7m.

Capture 33

fig.2- strategia de densificare pas cu pas pe parcela a unei cladiri individuale de locuit- studii PMT 2005

Aceste studii au cuprins și moduri de obținere a unor densități rezonabile (de peste 25ap/ha) a unor cvartale utilizînd locuințe individuale. Astfel in zona Histria Timișoara s-au realizat densități de 46 unități de locuit/ha (fig 3) in cladiri insiruite P+M si P+1+M, pe un cvartal liber. Programul a fost indeplinit cu un singur antreprenor, ceea ce presupunea case identice de două tipuri (parcele de 150 și 250mp), cu o comunitate rezultată cu identitate proprie slabă, cu relații între proprietari slabe.

Capture 34

fig. 3-zona Histria cu 46 unități de locuit/ha și parcele de 150-250mp- plan de situație și imagini cu cele două tipuri de locuire (sursa Radoslav Radu).

În zona Armoniei Timișoara s-a utilizat o altă strategie, prevăzîndu-se, pe o fostă parcelă agricolă urbană, locuințe individuale înșiruite P+1E+M cu o densitate de 29 unități de locuit/ha (fig 4) și cu parcele de 150mp, construite în timp de fiecare proprietar individual dupa un proiect propriu. Această variantă a născut o comunitate plină de viață, similară celor tradiționale, prin faptul că noii locuitori s-au întrajutorat la construirea imobilelor, în timp ce copii lor au crescut în grupuri favorabile maturizării lor.

Capture 35

fig. 4- zona Armoniei cu 29 unități de locuit/ha și parcele de 150mp – plan de situație și imagini (sursa Radoslav Radu).

Ca urmare a analizei acestor experimente s-a configurat o strategie de păstrare a identității zonelor tradiționle de locuit cuprinsă în “Studiul privind dezvoltarea spatială din Aglomerarea Urbana Timisoara“ aprobată prin Hotărârea Consiliului Local nr. 325/2005, ce structurează locuirea pe categorii de înălțime după cum urmează: de P- P+ 1E + M (locuințe individuale), P+ 2E-P+ 3E + M (locuințe colective mici), P+ 4E –P+7E (locuințe colective mari cu lift), peste P+7E (locuințe colective foarte mari cu două lifturi). În cazul zonelor tradiționale cu case individuale existente se prevedea densificarea doar utilizînd prima categorie de P- P+ 1E+ M, pentru păstrarea caracterului și a identității lor.

 

În acest timp au apărut primele semne administrative ale operațiuni de distrugere a identității zonelor de case individuale din Romania care au provenit din școala de gîndire urbanistică de la Cluj- Napoca datorită reapariției atacurilor imobiliare, deosebite de cele din înainte de 1989 doar prin tipul de proprietate al dezvoltatorului – privat față stat. Prin HCL 431 din 04.2005 în Cluj Napoca s-a aprobat construirea de “locuințe colective mici “- concept utilizat pentru densificarea zonelor de case individuale clujene cu blocuri P +2E, cu maximum 6 apartamente, de către antreprenorii locali.  Probabil din motive de revoltă a cetățenilor clujeni rezidenți în zonele tradiționale, numărul de apartamente acceptate din cadrul locuințelor colective s-a redus peste un an la doar 3/bloc prin HCL 575 din 07.2006. Protestele luînd amploare, peste cîteva luni s-a trecut la politica de îngropare a securii războiului și prin HCL 748 din 11.2006 se decide înțelept Se interzice realizarea de locuinte colective mici intre case familiale in cartierele traditionale ale orasului, precum si in zonele urbanistic inchegate. Aventura locuințelor colective mici în zonele de case individuale a eșuat în 2006 în Cluj Napoca, spre lauda opiniei publice locale și a oamenilor politici de acolo. Din păcate (din informațile de acolo) organizația profesioniștilor locali nu a intervenit în sprijinul cetățenilor. După acest insucces asaltul dezvoltatorilor de locuințe colective/blocuri a urmat o altă cale “legală” cu rezultate identice la Cluj Napoca, de distrugere a identității comunităților tradiționale .

Dar această filozofie a locuințelor colective venită din anumite medii universitare vestice (renumite pentru speranța de revalorificare a marxismului) nu putea fi înfrîntă așa de simplu în Romania, și profitînd de dorința de imbogățire a developerilor locali, la numai un an de la retragerea legislativă din Cluj-Napoca a “locuințelor colective mici “ pentru densificarea zonelor de case individuale, în Timisoara în 2007 au fost promovate prin HCL aceleași atacuri asupra zonelor de locuire tradiționale. Sub acoperirea “schimbării strategiei de dezvoltare şi renovare urbană promovată de către Consiliul Local al Municipiului Timişoara,”  avînd în vedere “numeroasele solicitari din ultima perioada privind realizarea de locuinte colective in zone exclusiv rezidentiale” Directia de Urbanism din PMT, propune un act legislativ prin care se aprobă norme noi prin HCL 140 din 24.04.2007 http://www.primariatm.ro/hcl.php?unid=41FBCFC1C8352EA4C22572BF0026122F  . Din acest act normativ local spicuim cîteva idei prin care se permite construirea de locuințe collective direct fără PUZ sau PUD în “regim de inaltime maxim S/D+P+2E+M/E retras;- maxim 8 apartamente”, fără a ține cont de prevederile Ordinul Ministerului Sănătății nr 536/97. Subliniem că în acest HCL nu apare necesitatea ACORDUL VECINILOR direct afectaţi în zona vecinătăţilor unifamiliale (stânga, dreapta, spate), încălcîndu-se legislațiea națională. Acest HCL a avut sprijinul organizației profesioniștilor locali, care au întocmit un raport de avizare favorabil in 02.04.2007 prin reprezentanții lor din comisia CTATU (Comisia Tehnica de Amenajare a Teritoriului si Urbanismului). HCL ul a fost adoptat de Consiliul Local TM avand avizele fara amendamente ale tuturor comisiilor consilierilor locali. HCL 140/2007 a intrat in circuitul civil si a produs imediat efecte juridice dezastroase, fiind emise 129 Certificate de Urbanism si 15 Autorizații de Construire pentru locuinte colective în comunitățile de case individuale.

Imediat au apărut primele reacții virulente ale populației afectate direct în urma aplicării acestui HCL, (care a distrus viața a zeci de familii din zonele tradiționale din Timișoara) exprimate încă din 2007 (vezi cazul din str Drubeta 74  http://www.evz.ro/smecherii-imobiliare-pentru-blocuri-in-zone-de-case-461171.html).

Capture 36

fig. 5-  str Drubeta 74  imobil P+2E+M – Autorizație de Construire obținută fără PUZ sau PUD, respectiv fără acordul vecinilor (sursa http://www.opiniatimisoarei.ro/cativa-timisoreni-i-au-scris-presedintelui-traian-basescu-dupa-ce-langa-casele-lor-s-a-ridicat-un-bloc-ce-s-a-intamplat/01/05/2014) care fapt ce a provocat nemulțumirea vecinilor și deschiderea unor procese juridice

Nețînînd cont de criticile exprimate de membrii comunității locale afectate, administrația locală de specialitate a ținut să-și manifeste puterea și sub pretextul cosmetizării textului a continuat distrugerea identității comunitare printr-o nouă  decizie mult mai defavorabilă locuitorilor: HCL 300/13.05.2008 privind aprobarea construirii de locuinte colective mici pe raza municipiului Timisoara http://www.primariatm.ro/hcl.php?unid=3CDCF390FD10C3DCC2257448002A5867   în care se propune “clarificarea modului de autorizare pentru locuintele colective mici, in urmatoarele conditii:   Pentru parcele cu suprafaţa între: • 250 –   500 mp  maxim pentru 2 (doua) familii, 2 (doua) apartamente, • 500 –   700 mp maxim 6 (sase) apartamente, • 700 –   850 mp maxim 8 (opt) apartamente, • 850 – 1000 mp maxim 10 (zece) apartamente“. Deși la Cluj-Napoca aceste încercări au fost abandonate încă din 2005, încercîndu-se initial tămîierea lor prin reducerea numărului de apartamente de la 6 la 3/bloc, în Timișoara s-a insistat și în 2008 s-a întărit libertatea de a construi locuințe colective mari în zonele de case individuale ridicînd numărul de apartamente de la  8 la 10/bloc.

Ca intr-o poveste frumoasă, toate visele urîte pentru locuitorii acestor comunități afectate profund par ca se pot termina cu bine. Prefectura Județului Timiș a intervenit in instanță, ca urmare a contenciosului administrativ solicitat de cetățenii lezați, pentru anularea HCL 140/2007. Pare de necrezut dar prin sentința civilă nr 596/CA din 25. 06.2008. Tribunalul Timiș admite definitiv acțiunea de anulare a HCL 140/2007.

Și în cazul HCL 300/2008, prin acțiunea formulată de aceiași Prefectura a Județului Timiș, se intervine in instanta pentru anularea HCL respectiv, și se obține prin sentința civilă a Tribunalul Timiș nr 428/CA din 14. 03.2009, anularea ei.

Pare o poveste de succes a comunității locale, dar după înaintarea în justiție a unor plîngeri în 2007 de către Prefectura Județului, administrația locală, simțind pericolul anulării decizilor luate, a schimbat strategia de construire de blocuri în curțile zonelor tradiționale, prin emiterea de certificate de urbanism ce solicită PUZ, uri sau PUD uri. Dezbaterea publică susținută cu această ocazie, în același an pe această temă, relevă conexiunea dintre cele două strategii  adoptate de administrația locală de specialitate -HCL sau PUZ/PUD-     w.primariatm.ro/uploads/files/procese_verbale/p.v.dezbatere%205.07-2.pdf .

Rezultatul acestor actiuni juridice locale a fost anularea celor două HCL-urilor ce incălcau legislația în materie de urbanism și amenajarea teritoriului prin instanță, dar nu și printr-un nou HCL, ca în cazul de la Cluj-Napoca.

RĂUL A FOST FĂCUT ÎNSĂ prin emiterea celor 129 Certificate de Urbanism si 15 Autorizații de Construire pentru locuinte collective în comunitățile de case individuale (doar la HCL 140/2007) și exemplul faptului implinit a fost preluat de alți developeri sprijiniți prin noua strategie a CLT.

Capture 20

fig 6-  str Ana Ipătescu nr 38, Timișoara- Lucrare autorizată conform HCL 140/2007 prin construirea unui imobil cu locuinte colective in regim de inaltime P+2E+M (5 ap.) într-un țesut existent cu case individuale.

Dar și mai grav este că exemplul a fost urmat și de alții, care deși nu aveau Autorizație de Construire au considerat un drept cîștigat să bulverseze viața comunităților, fără ca acestea să fie consultate. Un astfel de exemplu rezolvat favorabil pentru comunitatea locala în justiție este imobilul de pe str Mircea cel Batrin nr 124 (fig 7).  După șase ani de procese a venit sentinţa finală care impune constructorului să îşi demoleze o parte din bloc: „Obligă pârâta SC LEADER SRL, prin administrator judiciar SC INSOLVENT GRUP IPRUL, să efectueze modificările necesare la imobilul edificat pe terenul înscris în CF nr.4047l3 Timişoara, nr. top.18860/1, astfel încât să respecte dispoziţiile art.2 din OMS nr. 536/1997, respectiv cladirea să fie adusă la o înălţime care să nu depăşească distanţa dintre această clădire şi clădirea proprietatea reclamanţilor situată în Timişoara, str. Mircea cel Bătrân, nr. 124 F”, se arată în sentinţa civilă nr. 7379. Numărul acestor cazuri este mare și rezolvarea lor se produce după mulți ani de chinuri în instanță. http://ziuadevest.ro/economic/59670-demolare-decisa-in-instanta-la-timisoara .

Capture 37

fig. 7 – str Mircea cel Batrin nr 124 imobil P+2-3E , construit fara respectarea autorizației obținute.

Am postat această scurta analiză in speranța că se pot trage învățămintele necesare pentru realizarea de politici de încurajare a comunităților locale și nu de distrugere a lor.

 

prof dr arh Radoslav Radu

Timișoara 30 iunie 2016

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s